Profesorul Andrei Roth, stop cadru la ultimul interviuÎn 7 martie s-a stins din viaţă, în urma unei boli necruţătoare, profesorul universitar Andrei Roth, de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, unul dintre reprezentanţii de marcă ai şcolii româneşti de sociologie,autor a numeroase cărţi şi articole ştiinţifice din domeniul sociologiei ştiinţei şi culturii, despre societatea în tranziţie, condiţia minorităţilor, naţionalism şi democraţie. În continuare publicăm traducerea articolului de adio semnat de eseista Júlia Szilágyi, în cotidianul clujean, de limbă maghiară, Szabadság
Rămas bun de la profesorul Andrei Roth
S-a născut la Timişoara, a crescut la Arad, îl îngropăm la Cluj. Aici şi-a împlinit viaţa şi opera.Aici a fost student, aici a devenit profesor şi tată de familie. Depăşise deja optzeci ani, dar îşi continua neobosit, chiar şi la foruri internaţionale, activitatea ştiinţifică. Incă nu s-a împlinit un an de cînd a prezentat la o conferinţă internaţională de sociologie ţinută în Germania o ultimă lucrare care a contribuit la prestigiul ştiinţific al pămîntului natal. In generaţia sa s-a numărat printre cei pe care nu i-a depăşit timpul, cu dramaticele sale schimbări. Andrei Roth nu a negat şi nu a renegat tot ce a studiat şi a predat , ci şi-a regîndit viaţa şi opera. A supus unei reexaminări critice ce rămîne şi ce nu rămîne valabil. Pentru regretatul nostru prieten profesia, profesoratul, cercetarea nu se rezuma la crispate afirmaţii definitive, ci însemna o căutare permanentă. Scruta viaţa, realitatea, lumea şi procesele care se desfăşoară în ea cu o nobilă curiozitate, le studia şi le interpreta sensul. Deseori cu nelinişte. La ultima mea vizită, cu două săptămîni înainte de ne părăsi definitiv, mi-a arătat un teanc de cărţi noi scrise în engleză şi germană, le explica cu pasiune, îmi împărtăşa bucuria sa cu un avânt care părea să dezmintă starea sa fizică vizibil subredă, şi spera „dacă totul merge bine”, să împărtăşească aceste revelaţii colegilor, studenţilor…
Nu era profesionistul închistat în meserie. Oamenii de litere au apreciat cartea despre Shakespeare a sociologului Roth. Şi nu evita problemele spinoase: cînd cu competenţa deplină a istoricului de idei a dedicat o carte dilemei Naţionalism sau democratism, dilemă care decide soarta unor societăţi – a atras atenţia cercului restrîns al specialiştilor cît şi a opiniei unui public mai larg, dar nu toată lumea a fost mulţumită de răspunsul tranşant al omului de ştiinţă. A scris un studiu dedicat cercetării sociologice maghiare din Transilvania anilor nouăzeci, la Darmstadt a fost publicată expunerea sa despre problema romilor din ţara noastră.Cerceta modernitatea şi modernizarea. Nu ţinea prelegeri despre multiculturalism, în schimb îl practica: citea în cinci limbi, preda şi scria româneşte, ungureşte, nemţeşte şi publica în ţară şi în străinătate fără traducător.
Ultima ispravă ştiinţifico-cetăţenească a savantului deja grav bolnav a fost un interviu televizat în toamna lui 2oo8 (publicat în numărul din 8 ianuarie al revistei Acum sub genericul Patriotismul civic, fenomenul Obama şi morala pentru România) : mesajul unui cuget curajos adresat contemporanilor. Îl putem considera drept testamentul spiritual al profesorului Andrei Roth, în care ştiinţa se adresează demnităţii şi conştiinţei umane.
Simt nevoia sa adaug ca as fi dorit ca acest om sa traiasca mai mult. Dar si asa, el lasa o contributie importanta in sociologie.
Ceea ce pot spera este ca el sa fi initiat un curent nou in sociologia romaneasca, care sa ajute la depasirea ultranationalismului.
Profesorul Andrei Roth a fost şi va rămâne un strălucit reprezentant al ştiinţei, artei, culturii (sigur, în primul rând un sociolog remarcabil), o personalitate greu de egalat pentru dragostea de a găsi conexiunile profunde, simbiozele existente între nobilele, complementarele compartimente ale spiritului, amintite mai sus (nuanţele se pot descoperi citindu-i opera). Cititul în cinci limbi, scrisul în română, maghiară şi germană, înclinaţia înăscută pentru esnţial i-au înlesnit posibilitatea de a ţine pasul cu noul, de a-şi face cunoscute opiniile ce-au urmat cursul firesc al dialecticii lucrurilor, a-l cunoaşterii integrate pe treptele de sus ale ştiinţei, ale cercetării. Setea de a ţine pasul cu noul este urmată de integrarea lui în scara propriilor valori.
Gândirea savantului este de o deschidere rară, lăsându-ne multe sugestii, îndemnul de a le reformula în sens propriu, poate chiar obligaţia spirituală în faţa condiţiei de om, generozitatea. Profesorul analizează cu profunzimea posibilă alte puncte de vedere, pe cele adverse, le citează cu onestitatea cuvenită unui savant şi RECUNOAŞTE CĂ INTERPRETĂRILE AU PUTUT URMA, pot urma şi alte cursuri. Nimeni nu este îndreptăţit să pună limite altor puncte de vedere şi nici n-ar putea-o face. Viaţa savantului a însemnat muncă, disponibilitate faţă de oricine i-a cerut sfatul, ajutorul, închinare, admiraţie pentru întrepătrunderea dintre viaţa materială şi cea spirituală. Regretăm mult dispariţia domnului profesor Andrei Roth, omul ce şi-a închinat atât de mult din viaţă purităţii.