Desi ne aflam in plina criza economica si vom avea peste cateva luni alegeri prezidentiale, problema modificarii Constitutiei de la 1991 este cat se poate de actuala. Blocajele institutionale create de aceasta in 2007 s-au atenuat dupa alegerile din 2008, dar nu au disparut. Iata de ce am solicitat clarificari in aceasta privinta cunoscutului sociolog, scriitor si comentator politic iesean Liviu Antonesei, autorul editorialelor „Spre A Treia Republica” (saptamanalul ACUM,2007)
De ani buni de zile, suntem amandoi preocupati de blocajul institutional generat de lacunele Constitutiei din 1991. Iti mai mentii parerea exprimata acum doi ani, si anume ca “simpla modificare a constitutiei actuale nu este de ajuns” ?
Nu doar ca mi-o mentin, dar as spune ca o si intaresc! O carpeala am mai incercat si la revizuirea din 2003 si n-am obtinut vreun rezultat notabil. Si era normal sa nu obtinem, devreme ce Constitutia e total gresita plecand de la fundamentele sale. Nu avem ce „repara” acolo, pentru ca este imposibil de lucrat plecand de la textul sau, este necesara una cu totul noua.
Din pacate, autorii proiectului de la inceputul deceniului trecut, cu tot cu Constituanta care l-a adoptat, nu au avut in gand o Constitutie pentru o tara, ci una pentru o persoana si pentru majoritatea politica subordonata. Deci, da, daca vrem o alta Republica, mai performanta, avem nevoie de o alta constitutie, una nestufoasa, functionala, creata cu gandul la un sistem politic de asemenea functional. Eu as dori o asemenea Constitutie, un asemenea sistem politic, o astfel de Republica.
Sunt sigur ca ai si cateva modele in vedere…
Nu in primul rand! Am plecat de la observatii empirice, legate de proasta functionare a sistemului politic: ma refer la cele ce tin de impreciziile, lacunele si contradictiile din textul nostru legislativ fundamental. Regimul politic este definit imprecis, ceea ce a produs sistemul hibrid de care avem parte.
Republica noastra nu e nici parlamentara, pentru ca presedintele e ales prin vot universal, nu e nici prezidentiala, pentru ca prerogativele prezidentiale sunt limitate, dar nu e macar nici semi-prezidentiala, decat prin eforturile titularilor postului de a depasi actualul cadru constitutional – cazul domnilor Iliescu si Basescu, mai putin Constantinescu. Sigur, cunosc destul de bine citeva texte constitutionale, de la Constitutia americana la cea belgiana, ca sa dau doua exemple. Acest lucru m-a ajutat in clarificarea propriilor mele ganduri, plecate, repet, de la analiza de sistem. Imi plac concizia si claritatea Constitutiei americane, desigur, dar n-as fi pentru un sistem prezidential intr-o tara cu mentalul traumatizat de o lunga traditie de „tatuci” ai natiunii…
OK, amandoi admiram claritatea si robustetea Constitutiei americane, dar ne este teama de reaparitia la noi a unei cripto-tiranii. In aceasta privinta, ce parere ai de concluziile Raportului prezidential privind modificarea Constitutiei, din decembrie 2008 ?
Cu Raportul in sine si cu concluziile sale, deci ale sale!, nu am nimic. Dimpotriva, tin sa subliniez ca respect ceea ce au facut autorii acestuia, mai ales ca, in foarte multe puncte, analizele – sigur mult mai extinse si sistematice, fiind vorba despre textul emis de un colectiv de experti constitutionali – dar si concluziile lor se intalnesc cu ale mele din incercarea din 2003.
Membrii Comisiei au avut eleganta sa ofere un evantai de solutii la nenumaratele hibe gasite textului constitutional actual. Nu sunt insa de acord cu ceea ce a concluzionat presedintele in urma lecturii, destul de personala, a Raportului, cu insistenta domniei sale in directia intaririi prerogativelor prezidentiale. Eu nu cred ca acele prerogative trebuie neaparat intarite, dar trebuie cu siguranta precizate mult mai limpede decat sunt in prezent.
Faci probabil aluzie la faptul ca in presa concluziile Raportului au ajuns pe locul doi, fiind surclasate de „decalogul lui Basescu” , si chiar confundate cu acesta. Am dreptate ?
Ai dreptate. 10 din 10. Si din pacate asta spune mult despre calitatea aproximativa a presei noastre! Probabil, bravilor nostri jurnalisti Raportul ca atare, document serios, exceptional de important, li s-a parut greu de digerat, desi ar fi putut citi macar concluziile. Asa ca s-au repezit la ceea ce puteau ei citi si la ce li s-a parut, probabil, mai spectaculos jurnalistic! Desi, un hap tot au inghitit: chiar si „decalogul basescian” e greu de mestecat de mintile mai lejere.
In fond, decalogul nu face altceva decat sa rezume Raportul si sa selecteze ceea ce putea servi unui scop anume, adica intarirea puterii presedintelui. Cine incearca insa sa-si faca o idee despre Raport, repet, o analiza onesta, aproape nepartizana pe baza „decalogului”, va esua.
Raportul este o intreprindere mult mai nuantata, ofera solutii alternative la problemele diagnosticate, nu alege in locul celor in drept sa o faca. Este, cum sa spun… mai degraba un document stiintific, ce tine de filosofia si practica dreptului constitutional, decat unul politic. „Decalogul”, insa, este un document politic, ceea ce, pana la urma, e normal in cazul unei productii de politician!
Esti de acord atunci cu parerea exprimata recent de Andrei Cornea de la Revista 22 ? Dansul scria ca Raportul comisiei nu are nicio sansa sa conduca la rezultate concrete, fiind initiat in scopuri politicianiste, de un presedinte gresit perceput ca un „De Gaulle carpatin”.
Din pacate, cred ca Andrei Cornea nu se inseala deloc! Ca sa poata fi adoptata fie si o revizuire a Constitutiei, este necesar un minimum de consens politic, care in acest moment nu exista. Iar daca vorbim despre o noua constitutie, este limpede ca respectivul consens ar trebui sa fie si mai consistent.
Pe de alta parte, chiar daca plecat din ratiuni politicianiste, nu cred ca Raportul este inutil. Cred ca in urma aparitiei sale nimeni nu mai poate sustine ca nu stim cum stam in realitate sub aspect constitutional, si nici ca nu am avea tratamente pentru bolile grave de care sufera actuala Constitutie. Cine stie, poate vor veni si vremuri mai bune, cand vom putea discuta serios despre lucrurile serioase, si atunci actualul Raport ar putea fi un bun punct de plecare pentru un nou text constitutional.
Si mai este ceva. Uneori, consensul politic poate fi provocat prin presiuni ale societatii civile si ale presei – a fost cazul adoptarii votului in circumscriptii uninominale. Iar azi [4 martie a.c], in sfarsit, Camera Deputatilor a votat pentru continuarea cercetarii penale in dosarele domnului Nastase, ceea ce nu s-ar fi intamplat fara presiunea opiniei publice. Pentru ca domnii deputati sa nu aiba surprize, ieri a fost adoptata si modificarea Regulamentului Camerei… Deci, se poate!
Ai perfecta dreptate in privinta utilitatii Raportului. Citind printre randuri, inteleg insa ca actualul presedinte, care are un stil politic confruntational, nu poate obtine consensul politic care ar putea permite adoptarea unei noi constitutii. Asa este ?
Imi pare rau sa recunosc asta, dar ai mare dreptate! Domnul presedinte nu poate avea decat servanti si inamici, nu are niste calitati esentiale pentru un om politic, ma refer la cele ce tin de dialog, parteneriat, negocieri, chiar compromis. Fara asta, poti face fie politica de unul singur, fie inconjurat, cum e cazul acum, numai de yesmani si sicofanti!
Sigur, Traian Basescu are alte calitati: determinare, energie, dar se risipesc cam in gol, mai mult in spectacol mediatic decat in rezultate, cu exceptia celor electorale! Actualul presedinte este un candidat ideal pentru orice post de director de campanie, doar ca problemele apar dupa ce castiga alegerile si devine primar sau presedinte. Se comporta in continuare de parca nu s-ar fi terminat campania electorala!
In pofida acestui impediment, actuala coalitie parlamentara are, la nevoie, o majoritate confortabila de doua treimi. Cam de atat ar fi nevoie pentru adoptarea unei noi constitutii. Or, Parlamentul actual are un mandat de patru ani, acesta nu se termina in 2009, nu-i asa ?
Timp ar fi, dar ar trebui sa punem presiune pe politicieni ! Vorbim de o larga majoritate, insa PSD a repetat de cateva ori ca nu este de acord nici macar cu o modificare a Constitutiei, daramite cu un nou text constitutional !
Dupa aceea, avem divergentele ce par ireconciliabile in privinta formei de guvernamant : liberalii si udemeristii sunt pentru republica parlamentara, pedelistii pentru un sistem cu puteri sporite pentru presedinte, in vreme ce pesedistii stau – scuza-mi expresia – cumva cu fundul in doua luntrii, fiind ba pentru una, ba pentru cealalta, dupa cum li se pare ca cresc ori scad sansele la alegerile prezidentiale.
Dar, repet, timp ar fi. Daca ar exista si o presiune extrasistemica puternica si constanta, poate politicienii ar putea fi convinsi ca merita sa incerce acest proiect… In fond, un sistem politic clar, cladit pe o Constitutie mai coerenta, i-ar putea ajuta sa fie mai performanti.
Sa speram ca lucrurile se vor limpezi in curand. La randul meu, contez pe forta si inteligenta membrilor societatii civile. Si pe romanii din diaspora. Iti multumesc foarte mult, Liviu, si voi reveni cu intrebari pe aceste teme si pe viitor.
Speranta, sau nadejdea cum se mai spune pe aici, prin Moldova noastra, moare ultima ! Da, e o idee, asta cu sprijinul romanilor destarati, mai ales ca astazi vorbim de circa 3 milioane! Ei pot fi o forta nu doar numerica, ci si mai competenta politic decat majoritatea romanilor din tara, cumva anesteziati, atat de criza, cat si de imbecilele noastre canale de televiziune !
Cei din afara tarii macar au putut vedea si cum functioneaza sisteme mai performante, mai „normale” decat al noastru. In rest, de cate ori vei simti nevoia sa-mi pui intrebari, eu voi fi la capatul conexiunii.
http://florianpantazi.blogspot.com