Sa fim clari de la bun inceput: nu ne preocupa disputele nationaliste anacronice, imorale, sau – mai rau – falacioase. Nu importa pentru tema discutiei originea secuilor, ori numarul cetatenilor care s-au declarat secui si nu maghiari sau romani la ultimele referendumuri.
Aceste argumente falacioase sunt invocate de personaje debusolate care si-au gasit in vartejul postmodernitatii o forma comoda a identitatii – natiunea. Inteleasa ori in revoluta maniera frantuzeasca de secol nouasprezece – ori in sensul “tare”, al conceptului nemtesc de “Volk”. Neam, semintie purtatoare de mesaj si destin istoric. Pentru debusolatii deveniti dogmatici – rasa.
Dupa cum usor putem observa atat francezii cat si nemtii vehiculeaza si aplica azi alte concepte: european, civilizatie, relativism cultural, Drepturile Fundamentale ale Omului. De altfel niciodata vreun “nationalist” nu a pretins ca doreste altceva decat Binele natiunii cu care se identifica. Sofismul nationalistilor duri a constat in faptul ca au acordat “dreptul” de a se circumscrie conceptului de Om doar indivizilor apartinand propriei natiuni. Cel putin in teoriile lor demagogice. Practica i-a contrazis imediat dupa obtinerea puterii, prin multiplele aliante pe care le-au facut. Uneori si intre natiunile lor.
Or aceasta arata ca drepturile indivizilor natiunilor erau drepturile indivizilor ce le compuneau, si nu ale natiunilor sau ale liderilor acestora. La fel cum “Binele general” era compus din suma binelui indivizilor particulari ai oricarei natiuni, neam, rasa, popor. Sofismul a costat mult umanitatea in general, si milioane de indivizi in particular. El ramane insa cu tenacitate in inconstientul colectiv.
Si aceasta dintr-o pricina profunda, si la fel de veche precum Omul: dorinta de delimitare, identitate, si afirmare a acestei identitati. Varianta maligna a acestei dorinte se numeste dorinta de dominatie, si constituie temeiul psihologic al sofismului nationalist extremist. Kant aplica imperativul categoric, regula de conduita morala – “fiintelor rationale” in genere. Hitler il aplica unui singur popor, in care isi ipostazia de fapt propria dorinta de dominatie. Dar nu te poti delimita (logic) drept individ decat in raport cu un alt individ, cu atribute si drepturi asemanatoare. Altfel esti.. specie. Judecati care dintre cei doi credea in notiunea de “individ rational” si care este sofistul.
Tot astfel nationalisti falaciosi, precum Ion Coja, infirma dreptul la identitate proprie al cetatenilor minoritari maghiari pe motiv ca acestia ar fi secui, si ca secuii nu ar fi maghiari. Nu importa presupusele origini turcice sau scitice ale acestora. Nimic nu e mai invalid logic, dreptul la identitate fiind al oricarui individ si, prin extensie, al oricarei minoritati. Si majoritati etnice. De aceea nu importa nici cati cetateni romani s-au declarat secui la ultimul referendum.
Aici insa “proto-nationalistii” vin cu un alt argument: anume ca, daca secuii din Transilvania vor sa isi ceara autonomia ar trebui sa si-o ceara si in alte regiuni, precum in Voivodina sau chiar in Ungaria. Aici nu pot considera decat ca argumentul lor este invalid – raspunzandu-le cu un alt argument evocat tot de ei: prea putini cetateni s-au declarat de etnie secuiasca in aceste regiuni, ca si in Romania…
Premisele dezbaterii avand subiect autonomia Tinutului Secuiesc sunt in principal: 1 – dreptul la identitate proprie al grupurilor etnice. 2 – dreptul la egalitate de sanse al indivizilor compunand aceste grupuri etnice.
Aici ma intalnesc cu domnul Tihamér Czika in articolul sau “De ce e bine ca Ținutul Secuiesc să fie autonom” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=9177 . Cele doua premise principale ale acestui articol sunt simple, in fond: 1 – autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc implineste drepturile minoritatii maghiare-secuiesti, si 2 – aceasta autonomie nu aduce vreun prejudiciu integritatii teritoriale a statului roman, sau destul de substantialei minoritati romanesti (de aproximativ 25%) din Tinut. Sa vedem daca domnul Czika are vreo eroare in rationamentele sale.
Autonomia Tinutului Secuiesc, intre federalism si nationalism
Domnul Czika enunta, preliminar, ca “autonomia teritoriala nu inseamna stat in stat”, afirmand ca tinuturile autonome nu poseda de obicei armata, buget, ori politica proprie. El da ulterior exemplul Kosovo, nu in acelasi context strict. Noi contra-argumentam: Kosovo va avea armata si buget propriu, conform declaratiilor politice ale liderilor kosovari. La fel ca si Osetia. Autonomia teritoriala, dpdv. juridic nu exclude aceste attribute, prin prevederi ale dreptului international.
Apoi, in ultima parte a articolului, “De ce ar fi benefică autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc?” domnul Czika afirma ca, citam – “ 1 – Împreună cu autonomia culturală benefică întregii comunităţi maghiare din România ar acorda o garanţie pe termen lung pentru păstrarea şi afirmarea indentităţii acestei minorităţi etnice, una dintre cele mai mari din Europa. Vezi un exemplu asemănător al minorităţii suedeze din Finlanda care, fiind 5,5% din populaţia ţării, beneficiează în teritoriul Insulelor Aland de autonomie teritorială iar în restul comunităţilor cu prezenţă însemnată suedeză de autonomie culturală ”.
Si ca “ 2 – Ar oferi o construcţie juridică teritorială autonomă pentru jumătate din maghiarii din România. Populaţia maghiară a Ţinutului Secuiesc în graniţele ei tradiţionale (cam 80% din teritoriul judeţul Covasna şi Harghita, 40% din teritoriul judeţului Mureş) este cam 700.000. Prin acest gest s-ar reunifica după prima dată după 1960 teritoriul scaunelor secuieşti – un gest de o importanţă de neimaginat pentru cei mai mulţi”.
(Aici ne permitem un amendament, in raport cu ultimul enunt al argumentului nr. 2: nu ar fi un “gest de o importanţă de neimaginat pentru cei mai mulţi”, daca se intelege prin “cei mai multi” – “cei mai multi cetateni minoritari maghiari”, intrucat in Tinutul Secuiesc nu se gasesc cei mai multi cetateni minoritari maghiari din Romania, numarul total al acestora fiind dupa recensamantul din 2002 de 1.434.377 de cetateni, si dupa cel din 1992 – de 1.624.959 de cetateni.)
La punctul 6 domnul Czika afirma: “ 6 – Acordarea de garanţii lărgite pentru păstrarea şi afirmarea populaţiei româneşti din interiorul teritoriului. Astfel s-ar putea controla prin statutul autonomiei şi prin legi speciale orice abuz sau discriminare din partea unor autorităţi locale faţă de populaţia românească. Trebuie menţionat că o autonomie teritorială a Ţinutului Secuiesc în cazul în care ar încorpora şi teritoriile istorice secuieşti din judeţul Mureş ar avea cel puţin 25% din populaţie de etnie românească. Din această cauză aceste garanţii sunt absolut necesare.”
In cele din urma domnul Czika aminteste, la punctul 8: “ 8 – Acordarea autonomiei teritoriale ar începe, după 90 de ani de înstrăinare reciprocă, un proces de reconciliere, care pe termen mediu ar ajuta foarte mult la dezvoltarea unei loialităţi reale, a unui ataşament voluntar al secuilor faţă de România, ataşament practic neexistent în ziua de azi.”
(Aici remarcam, din nou in ultimul enunt, al punctului nr. 6 – un argument posibil falacios: nu reiese din premisa – obtinerea autonomiei teritoriale – ca ar produce, in mod valid o “loializare neexistenta azi”, intrucat “loializarea” viitoare s-ar produce in alte conditii politice (autonomia teritoriala), si deci nu ar fi echivalentul conceptului de loializare utilizat in prima instanta, cea din cadrul unui stat unitar roman. Ergo, ar fi loializarea unei populatii autonome teritorial in raport cu statul roman, precum romanii din Republica Moldova de astazi, intru pilda.) Si la final, in punctul 9: “9 – În sfârşit s-ar păstra promisiunea făcută la Alba Iulia în 1918. În punctul 1 al articolului III din Rezoluţiunea Marii Uniri se specifică următoarele:
„III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”.
Ne aflam insa aici in mijlocul unei subtile contradictii, daca, intr-o formatiune statala pornim, conform dreptului international, de la premisa ca drepturile tuturor etniilor trebuie respectate intr-o maniera completa. Intrucat autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc nu ar putea garanta:
1 – drepturile celeilalte jumatati, continand peste 50% din cetatenii romani de etnie maghiara.
Si ar putea cu greu garanta:
2 – drepturile cetatenilor romani de etnie romana, formand aproximativ 25% din populatia Tinutului Secuiesc.
Astfel am crea o dubla discriminare in ipoteza autonomiei teritoriale a Tinutului. Atat a majoritatii maghiarilor din Transilvania, prin comparatie cu cei din Tinutul Secuiesc. Cat si a minoritatii romanesti din Secuime, prin comparatie cu cei din restul Transilvaniei, intrucat ar fi nevoie de garantii speciale si de numeroase legi locale pentru prezervarea identitatii acesteia in cadrul Tinutului autonom. Ori am vazut cat de complex a fost procesul acordarii de drepturi minoritatilor in cazul Romaniei, din 1990 si pana acum. Observam deci ca obiectivele autonomiei Tinutului Secuiesc se afla in dezacord cu premisele domniei sale, enuntate de domnul Czika in inceputul articolului:
a)“autonomia teritorială nu atentează în niciun fel la integritatea teritorială a statului.”
b)“Autonomia teritorială nu înseamnă stat în stat. Un teritoriu autonom etnic nu are graniţe controlate. Graniţa unui astfel de teritoriu este la fel cum este orice graniţă între orice alte entităţi administrativ teritoriale ale ţării: o tăbliţă de pe şosea care vă salută în acea regiune. Teritoriile autonome de obicei nu au armată proprie, nu au bani proprii, nu au politică externă proprie.”
c)”Existenţa unei autonomii teritoriale nu este un motiv de instabilitate politică. În Europa există cel puţin 12 autonomii teritoriale pe criterii etnice, din care 8 în interiorul UE”[…]” De asemena pe continentul nostru există trei state în care fiecare etnie majoră autohtonă este recunoscută ca şi naţionalitate constituitoare a statului, profitând practic de o autonomie teritorială pe criterii etnice: Elvetia (germani, francezi, italieni, retoromani), Belgia (flamanzi, francofoni, germani), Bosnia-Herţegovina (sârbi, croaţi, bosniaci musulmani). Elveţia este o construcţie foarte veche, fondată din start pe împărţirea puterii între diferitele etnii. Însă în cazul Belgiei şi mai recent în cazul Bosniei se poate observa că acordarea de autonomii teritoriale puternice pe criterii etnice fiecărei naţiuni constituente ale statului, a fost decizia care a stabilizat aceste ţări, care de fapt a păstrat integritatea lor teritorială (!).”
Din ce motiv sunt obiectivele autonomiei teritoriale a Tinutului, enuntate de catre domnul Czika la punctele 1, 2, 6, 8 si 9 din ultima parte a articolului domniei sale numita “De ce ar fi benefică autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc?” – in contradictie cu premisele expuse la inceputul articolului sau, citate mai sus?
Intrucat aceste obiective nu se pot indeplini complet decat intr-un cadru juridic diferit de autonomia teritoriala a Tinutului, ce se dovedeste a fi mai degraba o viziune de tipul vechiului nationalism (precum cazul interbelic al regiunii germanilor Sudeti din Cehoslovacia). Si acest nou cadru ar putea fi o Transilvanie federala, asa cum a fost evocat conceptul de Sabin Gherman la sfarsitul anilor `90. Stricto sensu, obiectivele urmarite de autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc sunt, asa cum le defineste domnul Czika – in contradictie nu numai cu premisele domniei sale referitoare la integritatea statului roman, ci cu insusi conceptul de autonomie teritoriala a Tinutului in forma prezentata de chiar domnia sa.
De ce? Pentru ca autonomia teritoriala (doar) a Tinutului Secuiesc nu “ar acorda o garanţie pe termen lung pentru păstrarea şi afirmarea identităţii acestei minorităţi etnice, una dintre cele mai mari din Europa”, intrucat s-ar referi la mai putin de jumatate din membrii acestei minoritati. Ea nu ar putea garanta cu certitudine nici “acordarea de garanţii lărgite pentru păstrarea şi afirmarea populaţiei româneşti din interiorul teritoriului”, din motive care tin de dificultatea inerenta manifestarii depline a drepturilor minoritatilor etnice intr-un stat autonom. Si, in cele din urma – nu ar respecta insusi punctul 1 din articolul III al Rezolutiunii Marii Uniri din 1918, referitor la libertatile depline ale popoarelor conlocuitoare, citat de domnul Czika in finalul articolului domniei sale. Intrucat o parte de putin peste 50% din poporul conlocuitor maghiar ar ramane in Romania, iar 25% din populatia conlocuitoare din noul Tinut autonom ar fi de etnie romana si ar trebui sa pretinda drepturi si garantii specifice minoritatilor nationale.
Briciul lui Occam
Acesta e un concept vechi al istoriei culturii, ce ne indeamna “sa nu multiplicam inutil entitatile” (“entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem”), cele logice, in contextul dat de filosoful englez. Sansa de a crea concepte eronate si otioase ar fi mai mare, ne sugera scolasticul. De ce ar fi in teoria si in practica politica altfel?
Nu putem observa decat ca, prin analogie, notiunea autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc poarta cu sine un sofism, o fatala eroare de logica. Ea vrea sa indeplineasca in totalitate drepturile unei minoritati, dar nu face decat sa obtina o dubla discriminare. Intrucat lasa peste jumatate din cetatenii acestei minoritati in afara obiectivului vizat – si creaza o noua minoritate (romaneasca), destul de consistenta.
Florilegiul etnic al Transilvaniei nu isi poate obtine egalitatea de drepturi politice in cadrul acestui Tinut autonomizat, din motive geografice si demografice evidente. Iar daca se va raspunde la aceste argumente prin rationamentul obtuz ca cel putin o parte a minoritatii maghiare si le va obtine – nu vom putea raspunde decat ca si le va obtine cumva schizoid, discriminand cealalta parte a sa.
Ne ramane deci solutia federalizarii Transilvaniei. In Transilvania exista o populatie majoritar romaneasca. Daca populatia Transilvaniei ar fi de acord in cadrul unui referendum cu desprinderea de Romania si transformarea sa intr-un stat federal situatia actuala fara indoiala ca s-ar schimba intr-un mod radical.
De asemenea, daca drepturile minoritatilor nu vor implini pe deplin standardele juridice ale dreptului european in domeniu situatia se va schimba radical.
In acest moment, ramanem deci cu un paradox conceptual: “deplina libertate nationala a popoarelor conlocuitoare”, citata de domnul Czika din Rezolutiunea Marii Uniri nu se poate implini intr-un Tinut autonom. Ci intr-un stat federal – ori intr-un stat national unitar roman.
In primul caz insa ar trebui adoptata aceeasi masura pentru toate zonele cu mai multe etnii din statele membre UE (precum Romania si Ungaria), pentru a consolida unitatea politica europeana. Cine ridica manusa?
In al doilea caz, ramanem cu lipsa de discernamant, subtilitate logica si unitate de vointa politica a respectabililor domni politicieni din Romania. Ce nu pun in miscare suficiente parghii economice si politice pentru a asigura o deplina egalitate de sanse maghiarilor si romanilor din unele zone ale Transilvaniei, si ale Romaniei.
Ne aflam aici in fata unei alegeri, de tipul “Sau-sau”, cum spunea un filosof danez. Insa dilema se va dovedi aparenta daca vom discuta de o Uniune Europeana de tip federal. In fata caruia din coarnele ei veti ridica acum capa?
Tipic!
Ne explicã pe larg de ce NU e bine ceva.
Marile probleme:
1. Conceptul functioneazã bine în multe situatii concrete.
2. Cei direct implicati – secuii – o agreazã.
3. Si cel mai mare: nu oferã alternativã.
Articolul de fata este bazat pe argumente pronuntate in mod civilizat si detaliat, corecte sau nu – eu nu sunt suficient de competent sa le judec.
Sunt insa curios, pentru mai multa intelegere pesonala, daca articolul de fata se va bucura, in oglinda cu cele precedente, de comentarii – bazate tot pe argumente civilizate -, mai mult decat sentinte tipice care au saturat comunicarea pe aceasta tema timp de decenii.
Am citit si articolul dvs. dle Necea si dupa o prima lecturare a acestuia cred ca este destul de greu de urmarit de un om de rand. Si asta pentru ca, dupa mine, au fost folositi termeni filosofici care sau expresii care faceau trimitere la diverse notiuni poate mai greu accesibile omului de rand
„Sofismul a costat mult umanitatea in general, si milioane de indivizi in particular. El ramane insa cu tenacitate in inconstientul colectiv.”
Sau
„Si aceasta dintr-o pricina profunda, si la fel de veche precum Omul: dorinta de delimitare, identitate, si afirmare a acestei identitati. Varianta maligna a acestei dorinte se numeste dorinta de dominatie, si constituie temeiul psihologic al sofismului nationalist extremist. Kant aplica imperativul categoric, regula de conduita morala – “fiintelor rationale” in genere. Hitler il aplica unui singur popor, in care isi ipostazia de fapt propria dorinta de dominatie. Dar nu te poti delimita (logic) drept individ decat in raport cu un alt individ, cu atribute si drepturi asemanatoare. Altfel esti.. specie. Judecati care dintre cei doi credea in notiunea de “individ rational” si care este sofistul.” Probabil ca daca as mai reciti acest articol as mai gasi si alte fraze care fac trimitere la sofism si care sunt scrise evident de cineva care a citit sau a invatat ceva carte la viata lui. Probabil a fost conceput, articolul acesta, pentru o categorie de cititori care au un alt nivel intelectual decat marea majoritate si care inteleg mai bine aceasta exprimare.
Dar, ca sa fiu mai practic, as incepe prin a spune ca nu exista padure fara uscaturi. Aceasta afirmatie e universal valabila si in contextul dat ma duce cu gandul la altceva. Odata acordata aceasta autonomie, nu imi garanteaza nimeni, mie roman, ca nu vor apare voci, grupuri sau organizatii care vor vrea sa faca si pasul urmator: obtinerea independentei fata de Romania. Bascii, de care s-a amintit in articolul dlui Tihamer au autonomie dar ati observat ca la anumite perioade mai are loc cate o manifestatie sau, mai grav, mai explodeaza cate o masina capcana. Iar cei care ar fi in stare de asa ceva sunt tocmai uscaturile de care am pomenit. E greu sa-i controlezi sau sa-i identifici. Iar in conditiile crizei profunde pe care tara asta o traverseaza, autonomia teritoriala a maghiarilor din Ardeal cred ca este ultimul lucru la care se gandesc acum politicienii nostri.
D-lui Rusu,
Folosirea termenului ” ospitalitatea romanilor” este o absurditate.
Un cetatean roman , indiferent care i-ar fi originea sau religia, nu este musafir in propria sa tara si nu este „tolerat” sau acceptat. E la el acasa.
Daca veti colinda prin Alto Adige ( Tirolul de sud), veti auzi mai mult germana decit italiana si, presupun, nu va va suna strident in urechi.
Generalizarea de la un incident personal oglindeste resentimente si xenofobii.
Eram adolescent, la Malnas-Bai, unde mama mea conducea, vara, un sanatoriu de boli hepatice.
Mai toti locuitorii vorbeau ungureste , multi nu stiau aproape deloc limba romana. Nu m-a socat asta, asa cum nu m-a surprins sa gasesc aceeasi situatie, dupa multi ani, cind am trecut, ca turist, prin aceeasi localitate.
Etichetarea unui neam cu epitete de genul ” ospitalier” este o aberatie. Puteti gasi exemple care sa comfirme, sau sa infirme acest atribut. Fiecare persoana e un univers, cu calitati si defecte proprii. Inacceptarea alteritatii aduce dupa sine doar neintelegeri, nationalisme si discordii.
Domnule Rusu, aici nu suntem pe forumul Unire sau Reîntregire unde nu se face altecva să se înjure orice nu e românesc. Încă nu v-ați lămurit? Alte argumente decât decât ce vi s-a întâmplat acum 40 de ani nu aveți?
Este extrem de primitivă această logică binară „român – bun, ungur – rău”, chiar nu realizați?
Dle Petrineanu, cine credeti Dvs ca sunteti sa-mi dati mie lectii de ce am sau nu am voie sa scriu? Nu este neaparat necesar sa fiti de acord cu mine aveti dreptul la opinie libera ca oricare altul dintre noi. Dar cum va permiteti sa spuneti ca aici nu suntem pe cutare site? Dar ce, site-ul conteaza, sau opinia omului. Aaaa, este altceva daca opinia respectiva se publica sau nu de moderator. Dar sa veniti Dvs cu lectii precum ca „nu suntem pe Reintregirea Romaniei” este o absurditate. Si extrem de rusinos, va descalifica ca persoana.
Mi-am inchipuit pentru o clipa ca aici fiecare are dreptul sa-si exprime propria parere fara inhibitii. Si daca exista opinii diferite fiecare si le poate expune civilizat fara trasul de maneca la modul personal.Asta daca se doreste raspandirea publicatiei dlui Clej. Altfel, daca sarim la gatlejul fiecaruia care indrazneste sa ia o pozitie pro-romaneasca, nu mai are sens sa mai scriem.Vad ca de curand, presedintele Ungariei a dorit sa vina la Tg. Mures, cu o aeronava militara (si-un helicopter, tot militar). Oare de ce nu a solicitat autorizatrie pentru un avion civil? Asa se vine intr-o tara frontaliera fatza de care ai pretentii teritoriale abia mascate?
Ce inseamna expresia: „Ce bine e sa fi maghiar…(?)Si sa fi francez, roman, elvetian sau grec nu e bine, e mai rau? De ce facem caz de nationalitate la nivel de presedinte de stat? Asta este ura desantata antiromaneasca,intrucat este lansata pe teritoriul Romaniei de cea mai responsabila persoana a statului maghiar.Si este incorect dpdv al politicii U.E. Iar Dvs gasiti tot felul de justificari, pentru orice, la asemenea limbaj regretabil.
O discutie foarte pertinenta a problemei o propune Stefan Burno in volumul Secuii si Romanii. Vezi http://pagini.com . Cartea va fi publicata in curind si va fi disponibila pe Amazon.com .
Vad inca odata ca… iar se pacatuieste in articol cu fraza pompoase, se cam tine partea ungurilor. Pe de alta parte, expresia atat de draga si totodata amenintatoare a dlui Marco Bela, „in secuime” nu prea-si are fundament; pentru ca de cand e lumea lume, singurii care au dreptul sa se declare sa sunt secui, sunt secuii insusi; ori ei, secuiice s-au declarat ca atare sunt o manutza fatza de cei ce-au spus ca au spus ca sunt unguri,(peste 95%). Daca m-as duce in regiunea Giula din Ungaria unde mai sunt inca romani(cei mai multi au fost deznationalizati mai ales din 1918 incoace, nu cred ca daca un ungur mi-ar cere la un centru de paine sa cumpere o paine in ungureste, l-as refuza, pe motiv ca nu mi-a cerut in romaneste.
Mie mi s-a intamplat asta langa Sovata cu multi ani in urma, pe vremea lui Ceausescu. Mi s-a raspuns simplu: „Nem tudom romanom!” Asta-i diferenta simpla dar colosal de mare intre natiunea maghiara din „Tara Secuilor” (care n-au spus ca sunt secui) si osptalitatea dusa la absurd a romanilor.
Eu nu cred ca este vorba de Occam’s razor, ci de Pepelea’s nail. Ei sunt acolo, de sute de ani, cu biserici, castele, hrisoave, si limba cu tot. Unde-s ei mai multi,sa fie autonomi. Altfel, ce? ne e teama ca Romania nu este destul de europeana ca sa impiedice diferitele, pe subpuncte enumeratele nedreptati mentionate in articol?
asta e, nu mai putem de grija altora. si daca ei vor autonomie, care e treaba noastra, a bagatorilor de seama?
Deoarece nu traiesc in Romania, nu cunosc exact care sint nemultumirile ungurilor si secuilor. Dupa cite stiu au dreptul la invatamint si manifestari culturale in limba proprie iar in administratie se conduc singuri dupa directivele Bucurestiului (ca si alte judete).
Drepturile egale se obtin prin cunoastera limbii tarii in care locuiesti. Daca nu vrei sa o inveti sau sa o vorbesti te marginesti singur ne putind ocupa anumite posturi. Si populatia de limba spaniola din Statele Unite si turcii din Germania si bascii din Spania trebuie sa vorbeasca limba tarii si nu cer autonomie. Personal am relatii f.bune cu maghiarii si daca ar vorbii toti macar jumatate din aleasa limba romana a dlui Czyky(?) ar fi toti in pozitii mai bune sociale si nu am mai avea probleme de coexistenta.
Chiar așa, care e treaba noastră, hai să terminăm și cu revista asta că oricum suntem băgători de seamă.
Domnule Radu,
V-aș ruga în primul rând să nu dezinformați în ecourile dumneavoastră.
Hispanofonii din Statele Unite sunt o minoritate lingvistică, nu etnică, într-o țară de emigranți. Limba spaniolă este de facto o doua limbă oficială în multe state americane. Și pentru ce e posibil să se întâmple în viitor cu hispanofonii vă recomand cartea lui Samuel Huntington „Who are we”
Turcii din Germania nu reprezintă o minoritate națională pe un teritoriu compact, ci un grup de emigranți economici.
În sfârșit, nu numai că bascii AU autonomie (recent au avut loc alegeri pentru PARLAMENTUL Țării Bascilor) dar unii dintre ei cer independența (și o minoritate chiar în mod violent).
Vă rog de asemenea dacă nu sunteți în stare să rețineți un nume de cinci litere ca cel al domnului Czika, procedați cum sugera un cititor al revistei ACUM: folosiți copy-paste (vreau să vă acord beneficiu de inventar și să consider că nu sunteți în stare să rețineți numele, nu că v-ați preface că nu puteți, ceea ce ar fi rea credință).
Și în general vă sfătuiesc să vă informați înainte de a comenta, pentru a evita vorbitul după ureche, ceea ce scade considerabil nivelul dezbaterii pe pagina revistei ACUM.
Spre rusinea mea, este prima data cand ma afund in lecturarea, pana la capat a unui articol, cu comentarii cu tot, din invitatiile de lecturare primite prin e-mail. Spre imensa mea satisfactie, am decoperit un spatiu al comunicarii argumentate si al schimbului civilizat de opinii.
Marturisesc, din cauza gradului de ocupare si al neatentiei am crezut la inceput ca sunt spamuri, abia acum am relizat ca este un spatiu de comunicare interactiva foarte curat, lipsit de comentariile marlanesti din celelate forumuri ale cititorilor ziarelor in format electronic.
Ce-i drept, descoperirea m-a costat ceva timp, pe care trebuie sa-l recuperez din putinele ore rezervate somnului, pentru a putea termina vesnic urgentul mai am de facut…, dar merita.
Am devenit un cititor si comentator – deocamdata convins. Sper sa devin intimp si colaborator.
Multumesc, celor care m-iau oferit acest dar.