la o margine de lume
au plecat şi m-au lăsat la marginea apei fratele meu a vrut să mă ia în spinare n-avea rost l-am rugat să nu zăbovească trebuia să le poarte de grijă copiilor şi femeii lui mi-a promis că se va întoarce de îndată ce-i va fi pus la adăpost i-am zâmbit recunoscător cu toate bunele sale intenţii ştiam amândoi că n-aveam să ne mai vedem ne-am îmbrăţişat frate-meu cu greu şi-a putut ascunde lacrimile i-am urat noroc i-am cerut să se grăbească se înserase mi-a lăsat încă o pătură şi ceva de-ale gurii a coborât malul şi a umplut un bidon cu apă s-a depărtat zorit răcoarea nopţii m-a înfiorat am scâncit de mult se făcuse noapte în mine plecarea fratelui punea capăt strădaniilor noastre de a fi înţelegător unul cu celălalt eram prea diferiţi cum altfel aveam e drept acelaşi tată însă fiecare altă mamă m-am târâit cum am putut între nişte răchite m-am înfăşurat în pături mi-am pus căpătâi bocceaua bine că e înnorat lumina lunii m-ar fi dat poate de gol n-aveau cum să ne ia urma prea repede le-am ucis câinii şi le-am risipit caii cine seamănă vând culege ce merită cine i-a pus să ne hărţuiască de când au venit în sat ne-am găsit beleaua cu ei n-aveau pământ n-aveau casă n-aveau mâncare n-aveau căpătâi n-aveau nimic sfânt s-au rugat de primar să le permită să se oploşească într-o dărăpănătură de pe uliţa morii primarele a cam strâmbat din nas dară popa i-a cerut să se poarte creştineşte facerea de bine uneori prostie se cheamă liota de trenţăroşi foşgăia prin sat dis-de-dimineaţă dedându-se la furtişaguri şi înşelătorii n-am mai putut răbda când mi-au furat pentru a patra oară lanţul de la fântână am pus mâna pe topor i-am strigat pe frati-miu şi pe câţiva dintre vecini am tăbărât peste venetici am găsit în şandramaua lor lanţul de la fântână şi încă alte multe lucruri de furat ne-am ieşit din fire am dus în bătătură prada şi am pus foc la coşmelie au trecut patru ani de atunci uite că s-a schimbat cu totul situaţia veneticii au devenit puternici au ştiut să-i atragă de partea lor pe popă pe primar pe crâşmar şi pe alţii dintre bogătanii satului din vânători am ajuns vânat cine ştie dacă vom mai apuca să ne întoarcem la casele noastre orice e cu putinţă cum se spune roata se învârte dară niciodată înapoi
Sibiu, 5 martie 2009
Mihai Medrea