Dr. Lya Benjamin, Director, Centrul de Studii al Istoriei Evreilor din Romania Domnule Adrian Păunescu,
Mă adresez cu rugămintea ca, în virtutea dreptului la replică, să aveţi bunăvoinţa de a publica în ziarul dvs. textul meu de răspuns la somaţiile d-lui Coja. Domnia sa în articolul publicat în ziarul Flacăra lui Adrian Păunescu / 6-12 februarie a.c., mă incriminează pentru faptul că am îndrăznit să scriu despre antisemitismul mişcării legionare, deşi (după părerea domniei sale) nu am reuşit să demonstrez nici până astăzi că ei au fost într-adevăr antisemiţi. În cele ce urmează, citez câteva extrase din lucrările unor lideri ai acestei mişcări. Va fi doar un eşantion infim din multitudinea de texte pe care le-am publicat în diferite scrieri pe tema respectivă. Sunt citate care s-ar putea ca în interpretarea d-lui Coja să reprezinte argumente irefutabile cu privire la dragostea de neam şi ţară a liderilor legionari. În viziunea ştiinţei istorice contemporane, marile drame care au însoţit totalitarismele secolului XX au avut în sorgintea lor şi idei extremiste, de felul celor diseminate de ideologii legionarismului. Iată de ce consider şi eu asemenea idei nu ca factori de educare patriotică a unui neam, ci ca pure instigări împotriva democraţiei, a convieţuirii interetnice şi împotriva a ceea ce numim astăzi spirit european clădit şi pe tradiţia iudeo-creştină.
De altfel, ţin să precizez că exponenţii mişcării legionare nu numai că nu şi-au negat concepţiile lor antisemite, ci dimpotrivă, şi le-au asumat fără rezerve. Astfel, Horia Sima în cartea intitulată Istoria mişcării legionare (Editura Gordian, Timişoara, 1994) la pagina 33 afirmă că: anticomunism(ul), antisemitism(ul), antipoliticianism(ul) pot fi socotite fără îndoială drept părţi ale unui program […] Ele indică primejdiile ce trebuie combătute şi îndepărtate din viaţa unui neam. Primejdiile sunt considerate a fi evreii, comunismul şi politicianismul.
În decembrie 1931, în Parlamentul României, Corneliu Zelea-Codreanu afirma:
Domnilor deputaţi, generaţia aceasta a noastră trece ca o generaţie antisemită. Aş dori să ştiţi că eu nu am venit aici să strig: Jos jidanii!, după cum cred că n-a făcut-o nimeni… Pentru mine este clar şi precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populaţie este o populaţie duşmană aci, pe pământul ţării şi eu înţeleg să lupt împotriva ei prin toate mijloacele pe cari mi le va pune la dispoziţie mintea, legea şi dreptul meu românesc. (Cuvântul la mesaj în numele Gărzii de Fier. (Câmpulung Muscel, 1932). Vezi şi Monitorul Oficial, partea I, nr. 14 din 21 decembrie 1931.
Din rechizitoriul adresat de Zelea-Codreanu regimului democratic din România:
Democraţia sfarmă unitatea neamului românesc… expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice… deci, dezunirea noastră înseamnă moarte.
Democraţia transformă milioane de jidani în cetăţeni români, făcându-i egali cu românii, dându-le aceleaşi drepturi în stat. Egalitate?… Pe ce bază cer jidanii tratament egal, drepturi politice egale cu ale românilor?[…]
Democraţia este în slujba marii finanţe… ca o consecinţă firească, ajunge sluga marii finanţe internaţionale jidăneşti, care o subjugă plătind-o. În modul acesta, soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de bancheri. (Corneliu Zelea-Codreanu, Pentru legionari, pp. 412-414, apud Horia Sima, Doctrina legionară, ed. Majadahonda, Bucureşti 1995, pp. 210-212).
Pentru Vasile Marin, Antisemitismul legionar: are o natură cu totul superioară şi de altă esenţă. Noi nu suntem antisemiţi pentru faptul că locurile noastre sunt ocupate de alţii; şi pentru aceasta, dar nu este principalul. În corpul viu al unei naţiuni unitare se introduce alt corp, care vine să falsifice sensul vieţii lui, să falsifice sensul dezvoltării în viaţa morală şi să falsifice sensul culturii în viaţa spirituală. Aşa se pune problema antisemitismului legionar… Pentru aceasta, coloratura de antisemitism pe care o capătă naţionalismul nostru este cu totul specifică şi cu totul în afară de considerentele practice pe care ceilalţi le fac. (Vasile Marin, Crez de generaţie, ed. Majadahonda, Bucureşti 1997, p. 76).
În aceeaşi lucrare, tot Vasile Marin conchide:
Nu instincte de troglodit ne mână în acţiunea noastră tinerească şi tocmai din această cauză nepătată, ci ne mână conştiinţa unei superiorităţi de rasă, aceeaşi conştiinţă care făcea acum 2000 de ani pe civis roumanos să scuipe cu scârbă în faţa jigăritului evreu ce se strecura pe lângă zidurile Cetăţii eterne ca o jivină a pământului – şi mai ales ne mână o conştiinţă naţională de care putem fi mândri… Iată deci pentru ce nu numai că suntem, dar trebuie să fim antisemiţi. (Loc. cit., p. 104).
Liderii mişcării legionare considerau problema jidănească ca una dintre cele mai primejdioase pentru soarta poporului român: ei şi-au asumat misiunea istorică de a o rezolva cât mai radical. În Cărticica şefului de cuib se afirmă: Problema jidănească […] constituie pentru naţiunea română cea mai mare primejdie pe care a cunoscut-o de la începutul istoriei până astăzi. Legionarul este singurul în stare a rezolva această problemă pe care o priveşte cu curaj şi seriozitate. [(Corneliu Zelea-Codreanu), Cărticica şefului de cuib, p. 56 pct. 66, ed. a 5-a cu modificări, 27 februarie 1937].
Despre misiunea mesianică a legionarilor privind rezolvarea problemei evreieşti în România se găsesc numeroase referiri şi în ziarul Cuvântul, care între septembrie 1940 şi ianuarie 1941 era organul central de presă al mişcării legionare. Cunoscutul istoric, P.P. Panaitescu, directorul ziarului în perioada respectivă, în numărul 3 îşi intitula editorialul: Problema evreiască în statul legionar. Numai un stat totalitar, adică stăpân de a dirija toate puterile naţionale – scria marele istoric – se poate încumeta să rezolve această problemă. Iată de ce numai statul naţional legionar are dreptul şi putinţa astăzi de a ataca problema evreiască… Numai revoluţia naţională legionară poate dezlega această chestiune ca o problemă de stat. (Cuvântul, an XVII – seria nouă – nr. 3 din 16 octombrie 1940).
P.P. Panaitescu îşi exprima admiraţia faţă de Germania nazistă care a câştigat prestigiul ei în Europa pentru că a fost cea dintâi care avusese curajul să deschidă lupta contra iudaismului. (P.P. Panaitescu, Germania în Europa nouă, Cuvântul, 8 decembrie 1940).
Mă opresc aici cu exemplificările, nu în speranţa că îl voi convinge pe profesorul Coja cu privire la antisemitismul propovăduit de mişcarea legionară, ci cu dorinţa de a da câteva informaţii despre faţeta ei antisemită. De altfel, dacă spaţiul mi-ar permite, aş da extrase întregi din cartea de referinţă a lui Corneliu Zelea-Codreanu, Pentru legionari, care abundă în stereotipuri antijidăneşti.
P.S. În ceea ce priveşte acuzaţia adusă de dl. profesor Coja persoanei mele că aş fi „o harnică detractoare a românilor”, este sub demnitatea mea să răspund la insulte. Nu am culpabilizat nicicând nici poporul român, nici spiritualitatea românească, ci am analizat pe bază de documente fenomenul extremismului de dreapta în contextul românesc şi consecinţele sale nocive.
Doamna Benjamin sper ca sunteti constienta ca Adrian Paunescu nu va va publica nci un drept la replica. Dca ati fi scris despre maretele realizari ale „iepocii de aur” si l-atifi plans pe „marele carmaci” aareati pe pagina I. Asa, daca scrieti adevaruri incomode care contrazic mitologia comunist-patriotarda nu aveti sanse.
Domnule Clej asa cum a scris deja domnul Tismaneanu si cum am constatat si eu empiric antisemitismul a trecut de la drepata spectrului politic la stanga, inclusiv la stanga reala. La noi in Romania impartirea in stanga si dreapta e mai mult teoretic declarativa. PSD fost PDSR fost FDSN numai partid de stanga nu este dupa cum eu nu-l consider pe Adrian Paunescu intelectual de stanga ci intelectual oportunist, asa ca optiunile lui contradictorii nu ma mai mira.
Nu stiu cum sa exprim admiratia pentru acest articol care constituie nu numai raspunsul ferm al autoarei, dar mai mult si in mod special, un document pentru cei in care ma includ, nu au stiut si nici nu au banuit ca in perioada pregatiri intrarii in razboi a Romaniei s-a dus o asemenea campanie impotriva populatiei evreisti din tara. Cu toti am avut de suferit datorita acestei campanii, dar ma cutremura gandul ca parintii si bunicii nostri au trebuit sa indure oprobiul starnit de ea si neputinta de evadare din acest furnicar de ura.
Astazi cercul antisemitismului se regrupeaza pe mai toate meridianele lumii si atitudinea noastra trebuie sa ramana ferma.
D-na Lya Benjamin a facut parte din Comisia Wiesel si a alcatuit al doilea volum, cel al documentelor pe care se sprijina concluziile comisiei. Din pacate, Raportul Wiesel, desi se gaseste si pe net, e foarte putin citit in Romania.
Sant indignat de antisemitismul prof.Coja.
Argumente,documente,nimic nu-l va face sa-si opreasca afirmatiile antisemite cunoscute si publicate de tovarasii lui de idei de genul d-lui Paunescu, bine cunoscut ca individ.
D-na LYA BENIAMIN a raspuns cu documente,toata cinstea pentru ea,dar ura pentru evrei a prof Coja si a d-lui Paunescu are radacini adanci.
Drept la replica este un lucru de care ei nu vor sa auda. RUSINE LOR si pacat ca ei sunt o pata pentru poporul roman.
Perfect de acord cu domnul Kimel, semnez si eu cu amandoua mainile, cum se spune, randurile dumisale.
Mie nu mi se pare deloc bizara respingerea publicarii dreptului la replica al doamnei Benjamin in revista domnului Adrian Paunescu. Nu stiu cat de stanga ‘se pretinde’ dumnealui, dar coincidenta face ca exact in aceste zile sa particip la o discutie (intr-un Yahoo-grup de discutii in limba romana) si sa aflu despre antisemitismul notoriu al domnului Paunescu, astfel incat e de inteles de ce nu i-ar fi pe plac un articol-replica referitor la antisemitismul miscarii legionare. Si inca atat de argumentat.
Felicitari din nou doamnei Lya Benjamin pentru pertinentul articol.
Aș remarca argumentația și ținuta impecabilă a acestui articol și mi se pare bizară respingerea sa de la publicare (ca drept la replică) de o persoană ca Adrian Păunescu, care se pretinde a fi de stânga, deci se presupune că îl oripilează extremismul de dreapta.
Domnul Ion Coja a încercat anul trecut să ne „vândă” niște texte similare celui găzduit de paginile publicației lui Adrian Păunescu, dar l-am refuzat net.
Nu numai că nu găzduim propagandă legionară, dar nici nu tolerăm negarea Holocaustului care, alături de promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, mai este considerată și delict penal în România, iar domnul Coja nu poate să nu știe asta.
Am toată admirația pentru aceasta doamna.
Am văzut-o pentru prima data pe Internațional,împreună cu regretatul domn Ancel și cu domnul Radu Ioanid în cadrul serialului „Minorități sub trei dictaturi”.
Din păcate,dacă pana in 1989 acest antisemitism deși existent la romani din cele mai vechi timpuri, nu prea se făcea simțit,libertatea prost înțeleasă face ca acest flagel sa iasă din ce în ce mai mult la suprafața nu numai în Romania.
Doamna Lya Benjamin,am o întrebare pentru dumneavoastră; sunteți la curent cu ce se scrie prin presa de limba romana de la Montreal?
Din păcate,dacă pana in 1989 acest antisemitism deși existent la romani din cele mai vechi timpuri, nu prea se făcea simțit,libertatea prost înțeleasă face ca acest flagel sa iasă din ce în ce mai mult la suprafața nu numai în Romania.
Vreți să fiți mai explicit, domnule Farkaș? Sunteți cumva un adept al cenzurii de tip comunist? Și înainte de regimul comunist nu exista anticomunist care se manifesta în public?
Domnule Clej,profit de ocazie pentru a va transmite salutările mele.
Sunt un cititor fidel al articolelor dvs. din ziarul „Accent”.
Ca sa revin la comentariul de mai sus,se pare ca nu am fost prea explicit.
Ceea ce am vrut sa spun este ca într-o proporție destul de mica,au existat și anumite parți bune în perioada comunista în România, chiar dacă unele existau doar in teorie si mai putin in practica.
Din cate imi amintesc eu ,codul penal de atunci prevedea pedepse severe pentru ura de rasa, incitare la ura de rasa ,antisemitism etc.
Datorita acestei stări de fapt,legionarii și simpatizanții lor nu aveau curajul sa se manifeste.
In anul 2001 când am vizitat România după o absenta de 19 ani am rămas uluit de ceea ce am văzut prin librarii.Va dau doar doua exemple de cărți : „Nazismul sionist” și „România ca o prada”,ambele avându-l ca autor pe scriitorul antisemit Radu Teodoru.
In anul 2003,când iar am vizitat România,în zona Garii de Nord ,pe toți stâlpii și zidurile de pa Calea Griviței și împrejurimi,afișe ce anunțau nu știu ce mare reuniune legionara,afișe cu poza lui Horia Sima.
Domnule Clej,vreau sa ma ajutați sa înțeleg următorul fenomen;din cate știu eu,acei legionari care au pus bazele acestei organizații fasciste de extrema dreapta,multi dintre ei nu mai sunt in viata,sau cei care mai sunt, sunt trecuți de 90 de ani.
Ceea ce eu nu pricep ,este faptul tineri cu vârste cuprinse intre 30 45 de ani duc mai departe aceste idei cu caracter antisemit.
Sa fie vorba de o „meserie” transmisa din generație în generație?
In speranța ca de data asta am fost înțeles,va transmit toate cele bune.
Cu stima ai respect,M.Farkas.
Domnule Farkas, incitarea la ura de orice fel precum si negarea Holocaustului sunt pedepsite de lege, infiintarea de organizatii de extrema dreapta este interzisa, iar responsabilitatea Romaniei prin regimul Antonescu in Holocaust este recunoscuta azi de statul roman. Ma mir ca nu intelegeti ca democratia nu are numai avantaje si ca libertatea de exprimare poate duce uneori si la abuzuri. Dar de aici pana pa comparatia faborabila regimului comunist este o cale lunga.
Dimpotriva,am inteles chiar foarte bine.
Ceea ce am vrut sa scot in evidenta,fara a fi un aparator al sistemului comunist,a fost faptul ca in acea perioada pe care am trait-o in Romania pana in anul 1982 cand am emigrat in Israel,eu cel putin nu am avut ocazia sa fiu confruntat cu asfel de manifestari cu caracter antisemit.
Aveti dreptate cand afirmati ca libertatea de exprimare duce la abuzuri,dovada fiind situatia actuala din Romania.
Cu stima si respect
Și ce propuneți domnule Farkaș, reinstaurarea cenzurii? De conflictul dintre Șef Rabinul Moses Rosen și Corneliu Vadim Tudor din anii ’80 în care Ceaușescu a refuzat să permită urmărirea în justiție a lui CVT pentru insulte antisemite sunteți la curent? Un singur exemplu, dacă doriți vă mai dau.
Și încă ceva: aveți cumva impresia că evreii sunt un caz special? Ei bine nu, în România de azi sunt supuși atacurilor similare ungurii, romii (oricum mult mai muți decât evreii), homosexualii, francmasonii, chiar membri ai unor culte neo-protestante și în general toți aceia care nu se conformează standardului național-ortodox.
Da,stiam ceva despre acest conflict dintre Rabinul-sef Rosen si C.V.Tudor.
„Și încă ceva: aveți cumva impresia că evreii sunt un caz special? Ei bine nu, în România de azi sunt supuși atacurilor similare ungurii, romii (oricum mult mai muți decât evreii), homosexualii, francmasonii, chiar membri ai unor culte neo-protestante și în general toți aceia care nu se conformează standardului național-ortodox.”
Si aici aveți dreptate.
Dar , după opinia mea s-a ajuns la aceasta situație datorita unei proaste înțelegeri a dreptului de opinie și exprimare.
Domnule Farkaș, afirmația dumneavoastră îmi aduce aminte de cei care susțineau că socialismul a fost bun în teorie, dar a eșuat în practică din cauza lipsei de conștiință a celor care trebuiau să-l aplice.
Ce înseamnă „proastă înțelegere a dreptului la exprimare”? Dacă e așa, de ce în țara în care locuiți, Canada, există negaționiști ai Holocaustului ca Ernst Zundel? Dar în Statele Unite neonaziști? Sau extremiști de stânga, de dreapta, rasiști și fundamentaliști musulmani în Europa Occidentală?
Am să vă las să reflectați la ce spunea în Camera Comunelor la 11 noiembrie 1947 Winston Churchill:
“Many forms of Government have been tried, and will be tried in this world of sin and woe. No one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed, it has been said that democracy is the worst form of Government except for all those other forms that have been tried from time to time.”
@Mike Farkas: „s-a ajuns la această situaţie datorită unei proaste înţelegeri a dreptului de opinie şi exprimare”
Care este buna înţelegere a dreptului de opinie şi exprimare?
Eu cred ca depinde de capacitatea fiecarui individ de a discerne.
Întrebarea mea era: ce înseamnă, după dumneavoastră, dreptului de opinie şi exprimare? Are sau nu limite acest drept? Dacă are, care sunt acestea? Şi de ce acelea şi nu altele?
Sigur ca are.
Ziarul dumneavoastră a făcut de nenumarate ori dovada acestui lucru,eliminând acele comentarii care depășeau limitele bunului simt.
Lăsându-le sa treacă s-ar fi dat apa la moara unor indivizi ale căror opinii coincid cu ce cele ale autorului mesajului original.