caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Republica Moldova



 

De ce e rusa tot mai populară la est de Prut?

de (1-3-2009)

Motto: „Care opinie publică? De ce această opinie publică nu urmăreşte procesul destrămării poporului român cu aceeaşi fervoare cu care urmăreşte procesul destrămării unei familii. Ce ferocitate!”
(Dan Puric, „Cine suntem”, Bucureşti, 2008)

Conform statisticilor mondiale, limba rusă se află pe lista celor mai vorbite 10 limbi în lume. Totodată, aceleaşi statistici estimează că numărul oamenilor care vorbesc ruseşte este în descreştere. În multe ţări din Europa Centrală şi de Est, limba rusă este asociată cu lecţii obligatorii sub regimul comunist. În ciuda scăderii influenţei limbii ruse la nivel mondial, în unele foste ţării sovietice, inclusiv în R. Moldova, se constată o resurecţie a acesteia. Cum am ajuns aici? Aceasta este întrebarea de bază a acestui articol.

Unora le place rusa

Cu ceva timp în urmă presa de la Chişinău titra o ştire care avea un titlul, pe cât de intrigant, pe atât de alarmant: „Moldovenilor le place tot mai mult limba rusă”! Agenţiile de aici făceau trimitere la un studiu realizat de organizaţia de cercetare a opiniei publice Gallup Polls. Trebuie să recunosc că nu mică mi-a fost mirarea când am văzut datele difuzate. Din sondaj am aflat cu stupoare că în R. Moldova, procentajul respondenţilor care spun că este foarte important ca limba rusă să fie învăţată de copii, a crescut uluitor, tocmai cu 12 puncte procentuale. Astfel că, de la 27 % în anul 2006 numarul celor care vor să îşi înveţe copii să vorbească limba rusă s-a ridicat la 39% în 2007. La acest punct, mi-am amintit o serie de experienţe personale.

Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi… limba rusă?

Primul şoc în raport cu evoluţia limbii ruse la noi am avut-o cu puţin timp în urmă când, o veche cunoştinţă mi-a declarat cu nonşalanţă că îşi va da odrasla să studieze la o şcoală rusă din capitală. Şocul a fost pe măsură. Nu se poate, am zis atunci. Cum să meargă copilul tău să studieze la o şcoală rusă, de vreme ce voi, părinţii, sunteţi români / basarabeni, iar acasă vorbiţi doar româna?! Ce identitate va avea acest copil? V-aţi gândit ce istorie va învăţa copilul vostru?! Şi atunci – marea dezamagire – am primit un raspuns cum nu am mai auzit până atunci: „El va face afaceri când va fi mare, ca mine, iar în bussiness-ul de la noi, dacă nu ştii rusa nu ai ce căuta (sic!). Ş-apoi, româna o cunoaşte de acasă…”.

Asta e! Interesul poartă fesul, iar, pentru unii, bunăstarea face cât tot naţionalismul altora la un loc. Ce puteam să răspund ? Să-i zic că acest copil poate să se compare, în timp, cu un copac care îşi va pierde frunzele şi va rămâne uscat, pentru că nu va avea ceea ce este absolut vital pentru un OM – identitatea? Mai avea oare rost să explic? Un lucru am înţeles atunci: iată de unde ies struţo-cămilele moldoveneşti ! Vorba unui scriitor: „Tineretul nostru este aur, dar noi suntem cei care îl distrugem”.

Spaţiul cotidian – cucerit treptat de limba rusă

În afară de Belarus, Kazahstan şi Kârgâzstan, unde limba rusă şi-a mai păstrat statutul de limbă oficială, în alte trei foste republici sovietice – R. Moldova, Ucraina şi Tadjikistan, aceasta este considerată „limbă pentru comunicare interetnică”. Aici am rezerve. Realitatea de la noi este mult mai gravă. În R. Moldova, rusa ocupă un loc şi un rol mult mai important decat „limbă de comunicare etnică”. La noi această limba este pretutindeni: în politică, afaceri, hârtii oficiale, documente, instrucţiuni tehnice, programe, inclusiv la computerul de la care scriu acest text.

M-am tot întrebat: de ce, de cele mai multe ori, diplomaţii, care vin în misiune la noi în ţară, aleg să înveţe mai degrabă limba rusă pentru a se exprima şi nu limba ţării unde vin? Au învăţat oare atât de prost domniile lor geografia încât nu ştiu asemenea detalii sau, dimpotrivă, au fost instruiţi să procedeze exact cum procedează? Şi de ce nu îi putem convinge de contrariul? Nu ştiu răspunsul, doar întreb…

Din propria experienţă, pot spune că, de ani buni de când sunt în Chişinău, am resimţit creşterea influenţei limbii ruse. Exemplele sunt nenumărate. Începând de la clasicul exemplu din transportul public când, la întrebarea „Coboraţi la staţie?”, ţi se răspunde pe un ton grav şi nemulţumit un „niet” apăsat (trad. din rusă – nu), până la revolta cretină a unui chelner de pizzerie care refuză să te servească, pentru că, atenţie, nu vorbeşti „na normalinom iaziche” (trad. din rusă – într-o limbă normală), sau şi mai sus, până la instituţiile mediatice şi instituţionale ale statului unde, în anumite cercuri, dacă refuzi să te exprimi în rusă, „rişti” să nu mai fii invitat a doua oară.

Iată un exemplu elocvent. Lucrarea „The language of the Moldovans. Romania and Russia, and Identity in an Ex-Soviet Republic”, semnată de Matthew H. Ciscel (Lexington Books, 2007) afirmă că: „În R. Moldova, există o dominaţie clară a limbii ruse”, iar „din 2001, guvernul a insistat în mod repetat că limba moldovenească este o limbă separată şi a susţinut, până la momentul când s-a confruntat cu o opoziţie virulentă, că limba rusă trebuie ridicată la acelaşi nivel cu ea”.

Dincolo de toate, greşeala este în primul rând în noi, adică a etnicilor basarabeni. Precum a sesizat şi Matthew H. Ciscel în cartea sa: „limba română nu este încă percepută de mulţi moldoveni educaţi din mediul urban ca o limbă cu prestigiu…” El adaugă: „În unele ocazii, am fost rugat să scuz utilizarea limbii ruse la evenimentele formale, protocolare, unde era utilizată pentru că toată lumea o cunoştea. Nu am participat niciodată la un eveniment în R. Moldova unde limba română să fi fost folosită pentru aceleaşi motive!”.

Mai mult, în rândul tinerilor din R. Moldova limba rusă devine tot mai „cool”, iar la nivelul „high-life-ului”, utilizarea limbii ruse devine cel mai nou test al snobismului local.

Nu suntem “moldoveni exotici”!!!

Un test al snobismului moldovenilor poate fi şi exemplul unora care, atunci când merg peste hotare, în special în România, preferă să vorbească în rusă. Exemple sunt destule, mai ales în showbiz. Nu ştiu cum se face, dar tot mai multe vedete din R. Moldova, care ajung la Bucureşti, preiau rețeta succesului Anei Lesco (o interpretă rusoaică născută în R.M. care s-a afirmat în showbiz-ul românesc) şi preferă să fie considerate “moldovence exotice”, cum spunea un prezentator din România la o emisiune de divertisment, cu gândul de a se afirma în showbiz-ul de peste Prut.

Din păcate, aceşti conaţionali nu înţeleg că, prin astfel de intervenţii, lovesc în imaginea basarabenilor şi crează şi mai mult impresia majoritară greşită, care persistă peste Prut – că noi vorbim numai în rusă! Să fiu bine înţeleasă: nu am nimic împotriva VIP-urilor de orice natură. Dar de ce unii dintre cei care ajung în România mizeză pe roluri ruseşti în media românească sau interpretează piese în rusă şi, mai mult, chiar cred ca e “cool” să te dai rus la Bucureşti? Oare de ce, pentru succes și afirmare, compatrioţii şi compatrioatele nostre aleg să se identifice cu personaje exotice vorbitoare de limbă rusă? Altă cale nu o mai fi? Se poate să ai succes în România și fără a mima identitatea rusească. E timpul să nu mai fim exoticii României fandosindu-ne la televiziuni într-o rusească deşucheată! Iată cum devenim noi exotici! Şi iată cum se construieşte o imagine rusească pentru cei de dincolo. Mai bun PR nici că ne trebuie!

„Moldovenism” în limba rusă

Revenim în R. Moldova. Datele statistice şi cercetările din ultimii ani confirmă observaţiile mele empirice de mai sus. Uşurinţa celor care trăiesc în stânga Prutului, de a trece de la o limba la alta, este bine cunoscută, iar studiul Gallup Polls, de la care am pornit acest articol, demonstrează acest fapt. Un exemplul: în R. Moldova, 23% dintre respondenţii solicitaţi să răspundă la sondaj au acceptat cu uşurinţă să răspundă în limba rusă. Aici, o mică precizare comparativă. Acelaşi studiu a fost realizat în Georgia şi Armenia, unde doar 3% din respondenţi au acceptat să răspundă la întrebări în limba rusă (deşi datele atestă şi la ei o creştere a influenţei limbii ruse). Să nu mai existe oare demnitate naţională în R. Moldova? Am uitat oare valul de entuziasm al anilor ‘90? Sau pe cel din 2002-2003?

Aceste date din 2008 sunt confirmate şi de studiul sociologic din octombrie – noiembrie 2007, realizat în cadrul proiectului „Monitorul Euroasiatic”. În acest studiu, ar trebui să ne dea de gândit atitudinea celor 61% dintre intervievaţi, care au o atitudine pozitivă faţă de susţinerea limbii ruse de către Moscova în R. Moldova. Mai mult, ar trebui să ne pună în gardă şi să ne îngrijoreze serios indiferenţa celor 15% dintre respondenţi, care au răspuns că nu le pasă de implicarea lingvistică a Rusiei în stânga Prutului. Dacă am aduna cifrele, am obţine un procent de 76 care susţin sau sunt indiferenţi la implicarea lingvistică a Moscovei în R. Moldova! Creşterea influenţei fostului imperiu la noi şi, mai ales, indiferenţa periculoasă a cetăţenilor noştri lasa loc de un no comment elocvent.

În ce limbă vor vorbi copiii noştri?

Programul „moldovenist” şi „patriotic” al partidului comunist a generat o sistematică creştere a influenţei limbii ruse în R. Moldova. Din 2001, de când au venit la putere comuniştii, influenţa limbii ruse a crescut constant şi puternic inclusiv in rândurile tinerilor. Faptul că în unele şcoli s-a introdus obligativitatea studierii limbii ruse vorbeşte de la sine. Şi mai asistăm la un fenomen periculos: părerea mea este că limba română se vorbeşte mai neglijent în rândul elevilor, decât acum 5-10 ani, de exemplu. Această neglijenţă, dacă nu este în clase, atunci o întâlnim în recreaţii, în jurul blocului, cu prietenii etc.. Cu toate acestea, nu este vorba numai de tineri. Datele sociologice confirmă şi ele acesastă evoluţie.

Studiul comandat de „Monitorul Euroasiatic”, arată că în Republica Moldova, vorbesc în limba rusă, acasă, 20 % din respondenţi, pe când alţi 27 % atât în rusă cât şi în română. Prin urmare, însumând procentul celor care se exprimă fie curat în limba rusă, fie şi in rusă este de 47 %. Doar jumatate din respondenţi, mai exact 52 %, vorbesc acasă curat în română. Cifrele sunt mari dacă e să comparăm cu alte ţări din spaţiul fostei URSS. Să luăm, de exemplu, Georgia. Aici, în limba naţională vorbesc acasă, 89%, alte 8% vorbesc şi în rusă, pe când doar 1% dintre vorbitori se exprimă curat în rusă. Situaţia este aproape similară şi în Letonia. Aici, 88 % vorbesc acasă în limba natională, 5 % şi în rusă, iar alte 2 % doar în limba rusă. De aici şi întrebările: De ce aşa şi nu altfel? De ce în Georgia şi Letonia procentul este atât de diferit faţă de cel din R. Moldova? Chiar nu ne interesează în ce limbă vor vorbi copiii noştri?

Apropo de influenţa pe care o exercită limba rusă în spaţiul autohton, mai trebuie relevat un rezultat. Faptul că 46 % dintre minorii de la noi posedă limba rusă la perfecţie, şi doar 11% nu o cunosc (fac trimitere la acelaşi sondaj), relevă impactul acestei limbi asupra tinerei generaţii. De ce oare in Letonia nu se întâmplă la fel? De ce acolo 47% dintre minori nu cunosc deloc limba rusă şi doar 6 % o vorbesc fără oarecare probleme? Iată una dintre explicaţii: mass-media şi influenţa covârşitoare a limbii ruse în R. Moldova.

Mass-media stagnează, controlul politic creşte

În R. Moldova, pe lângă faptul că aproape toate posturile de televiziune de la Chişinău sunt controlate politic şi fac, explicit, jocul cuiva, nici vorbă de şanse de schimbare, de şanse de diversificare, mai ales acum, în prespectiva campaniei electorale. Dimpotrivă, la noi încearcă să se restrângă domeniul şi să se pună căluşul în gură celor care nu convin actualei puteri. Ştie ea ce ştie, guvernarea! Mass – media este o forţă! Ea poate să unească şi să dezbine, poate să construiască şi, respectiv, să strice imaginea. Aşa că, pentru a îngusta orizontul european sau românesc al moldovenilor, cei de la conducere au procedat cum nu se poate mai bine: ne îmbuibă zilnic capul şi urechile numai cu media rusească.

Mai nou, au adoptat o altă strategie: după ce au scos TVR – ul din R. Moldova, iar acum pun piedici şi PRO TV – ului de la Chişinău. Pentru mimarea diversităţii de care vorbeam, comuniştii ne bagă pe gât în reţelele de cablu posturi româneşti puţine şi minore, în special de divertisment, fără nici un mesaj politic. Excepţie fac doar Naţional TV, Realitatea TV, TVRi şi PRO TV retransmis de Chişinău, pe arii foarte restrânse. În rest, numai canale în rusă şi ucraineană.

Şi încă ceva. Mă uit la sistemul mediatic de la noi şi mă mir de schimbările care se produc. Şi mari! Din dorinţa de afirmare, în ultimul timp, unii colegi de breaslă se aruncă cu capul în vâltoarea mediatico-politico comunistă (cacofonia e bine venita!) si acceptă, direct sau indirect, să le facă jocul. Tot acum se fac schimbările si se alege grâul de neghină. Puterea de a rezista tentaţiilor şi ispitelor nu o au însă toţi. Pentru unii este mai important să fie „pe cal roşu”, făcând jocul comuniştilor, decât propria moralitate.

Mass-media rusă – lider de piaţă

Aşadar, mass – media rusească este şi lider de piaţă in R. Moldova, iar efectul este clar vizibil, o arată chiar sondajele.

Pomeneam într-un articol anterior că un studiu comandat de Eurasia Foundation, realizat de IDIS Viitorul şi publicat anul trecut – „Raport asupra studiului de evaluare a percepţiei publice privind procesul de integrare europeană şi implementare a Planului de Acţiuni Uniunea Europeana – Republica Moldova”, arată clar influenţa masivă a mass – media rusă în R. Moldova, cel puţin la nivelul încrederii publice. Astfel, 67,5% „tind să aibă încredere” în posturile TV din Rusia. Mai mult, instituţiile TV din Rusia sunt cele în care populaţia R. Moldova are cea mai mare încredere după Mitropolia Moldovei, dar la o diferenţă nesemnificativă, de 0,2%. Pe locurile următoare se clasează „posturile TV din Moldova cu acoperire largă” (62,3%), urmate de „posturile de radio din R. Moldova cu acoperire largă” (59%) şi de „posturile de radio in limba rusă” (53,6%). În acelaşi studiu se arată faptul că, în R. Moldova, încrederea acordată mijloacelor de informare de la Moscova este relativ egală cu cea acordata mijloacelor de informare de la Chişinău.

Studiul din 2007 inclus in proiectul „Monitorul Euroasiatic”, pe care l-am mai pomenit, atestă un procent de 71% dintre respondenţi care afirmă că urmăresc canalele de la Moscova „regulat”, şi alte 15%, „doar uneori”. Asta înseamnă că 85% de privitori la canalele ruseşti de televiziune. Ca să nu mai vorbim despre canalele neruseşti, dar traduse şi ele preluate tot în… limba rusă.

La noi, la pas!

Şi-a dacă în România, de exemplu, posturile de televiziune dezbat intens şi nestingherit orice temă, plus filialele deschise în întreaga ţară, la noi e tocmai invers. De când mă ţin minte, în republică se extind doar posturile care convin cui este la putere. Doar acele canale televizate primesc licenţe şi au arie de acoperire în ţară, în rest, „SĂ TACĂ!” – asta spun, direct sau indirect, prin acţiunile pe care le întreprind, cei din fotoliile de sus. De fiecare dată, când merg la ţară să îi vizitez pe cei apropiaţi, îmi amintesc de timpurile copilăriei când, cu excepţia TVM, ORT şi slab recepţionatul TVR, nu am mai avut nimic ce vedea la televizor! Acum, situaţia nu diferă mult. Paleta rămâne la fel de îngustă. Ah, da, au mai fost adăugate ceva „noi idei televizate” ale NIT-ului lui Voronin. Iar noi vrem şi aşteptăm schimbarea! Vorba unui personaj dintr-o binecunoscută reclamă: N-ai cu ce mă, n-ai cu ce!…

Ce e de făcut?

Să fiu înţeleasă corect. Nu am nimic cu limba rusă, dimpotrivă, apreciez literatura rusă şi am citit şi eu marii clasici, m-au impresionat şi pe mine scriitorii uriaşi ca Tolstoi şi Dostoievschi. Sunt şi eu de acord ca cine ştie mai multe limbi este mai câştigat. Doar că în R. Moldova avem de-a face cu limba ca purtător de interese geopolitice, cu influenţe politice sau economice ale Moscovei, prin intermediul mass-media, pieţii cărţilor, afacerilor etc.. Creşterea influenţei limbii ruse în R. Moldova este direct proporţională cu creşterea influenţei politice a Rusiei la noi. Ce facem în situaţia asta? Nicolae Iorga spunea ca numai aplecandu-ne asupra trecutului putem avea tăria faptelor de astăzi. Dar mai putem să facem asta? În cartea „Cine suntem”, Dan Puric ne avertiza şi pe noi, cei din stânga Prutului: „Ce trebuie să facem noi acum? Trebuie să ne definim, ca să le spunem şi altora cine suntem, ca să ştie şi ei cu cine stau de vorba… Altfel suntem pierduţi”.

Limba rusă – limbă de stat?

În ultimul timp R. Moldova este tot mai mult văzută şi asemănată, din afară, cu o struţo-cămilă. Nu o mai compătimeşte nimeni, nici măcar cei plecaţi de nevoie din R. Moldova. Actuala guvernare îşi taie singură craca de sub picioare şi ţipă în gura mare, continuând să dea vina pe alţii. O fi dur spus, dar ăsta este adevărul. De ce afirm acesta? Ei bine, după ce câţiva comsomolişti nostalgici au mărşăluit cu câteva luni în urmă prin centrul Chişinăului, slăvindu-i pe Lenin şi Stalin, un nou val de susţinători ai partidului pro – rus “Ravnopravie” şi membri ai Ligii tineretului rus din R. Moldova, le-au urmat exemplul şi au mărşăluit prin oraş scandând în gura mare: „Limba rusă – limbă de stat!”

Cică, au motiv serios să iasă în stradă. Şi anume: să ceară autorităţilor oficializarea limbii ruse şi declararea ei ca a doua limbă de stat pentru că, vezi doamne, nu înţeleg ce scrie în documentele întocmite în română. (Dar oare părinţii noştri cum au învăţat, au vorbit şi au folosit limba rusă la fiecare pas până în ’89?) Mai mult, potrivit presei de la Chişinău, organizatorii şi participanţii la eveniment îşi motivau agresiv cerinţa prin faptul că „jumătate din populaţia R. Moldova vorbeşte în limba rusă” şi afirmau că populaţia din republică „este supusă românizării”, iar ruşii sunt „discriminaţi” (sic!). E de la sine înţeles că, într-o R. Moldovă, cu un popor băştinaş, atât de tolerant, cum e al nostru, pentru urmaşii lui Lenin pare ciudat şi “aberant” să depună efort şi să înveţe limba acestuia, după cum afirma un binecunoscut jurnalist de la noi. E vorba de minim respect. Dar, care respect şi mai ales din partea cui …?

Aşadar, continui. Pentru că le sunt „încălcate drepturile”, aceşti tineri „feciori ai neamului”, înarmaţi cu drapele ale Rusiei, ca să iasă în evidenţă, s-au felicitat reciproc şi cu ocazia Zilei Unirii Popoarelor, nicăieri în altă parte decât în faţa ambasadei Rusiei de la Chişinău. Păreau mai fericiţi şi mai uniţi „în cuget şi-n simţiri” ca niciodată de la ‘90 încoace. E şi firesc. Acum au undă verde. Nimeni nu îi deranjează, ba chiar îi încurajează…

Două feluri de manifestări. Pe cine înăbuşim şi pe cine ne facem a nu vedea?!

Îmi amintesc de manifestările de acum un an ale tinerilor care optau în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru cauza occidentală şi românească a republicii. Deşi aveau autorizaţie de protest din partea Primăriei capitalei, acestora, totuşi, le-a fost interzis să protesteze paşnic. În acele cazuri, nici nu începea bine protestul că, pe loc, apăreau şi forţele de ordine înarmate cu toate cele „necesare”. Coloane întregi de poliţişti au fost scoşi atunci în stradă! Acel val de protestatari a fost, până la urmă, înăbuşit! Totodată, tinerilor li s-a reproşat că purtau „drapele ale altui stat”, adică cel al României. „Feciorilor neamului”, pro-comunişti, nimeni însă nu le-a ripostat nimic şi nu le-a interzis să poarte drapelele Federaţiei Ruse, când au mărşăluit în voie şi nestingheriţi de niciun reprezentant al forţelor de ordine prin centrul Chişinăului. Nu erau şi ele oare „drapelele altui stat”? Nu pare evident că este vorba de o comanda politică aici? Cine trage, de fapt, sforile?

Cazul tinerilor liberali agresaţi la Bălţi şi profanarea lui Eminescu – o continuare

Acum stau şi mă gândesc: În ultima vreme tot mai mulţi astfel de activişti sau „bastarzi ai lui Voronin”, cum îi numeşte Constantin Tănase într-un articol de al său din Timpul, apar şi se manifestă… Cazul tinerilor membri ai PL, agresaţi la Bălţi, de către astfel de „apărători ai patriei”, se înscrie şi el perfect în această serie de exemple de noi răbufniri „moldovenisto – naţionalo – ruse”. La fel şi profanarea tot mai insistentă din ultima perioadă a bustului marelui Eminescu! Ce să fie aceste toate? Nu cumva au slăbit prea mult frâele în mâinile unora care ne reprezintă voturile acordate? Şi când se va opri acest val de revendicări în limba rusă? Oare în această primăvară când au loc alegerile? Greu de spus.

Doar 16% vorbesc, de obicei, în limba rusă

Un lucru este cert. Tinerii, asmuţiţi de partidul „Ravnopravie” al lui Valeri Klimenko, care este şi preşedintele comunităţii ruseşti din R. Moldova, nu cunosc sau nu vor să accepte realitatea existentă în R. Moldova. Să apelăm la cifre concrete. Astfel, potrivit datelor ultimului recensământ efectuat în R. Moldova (în toamna anului 2004), 75,2 la sută din populaţia republicii (fără Transnistria) a declarat că vorbeşte, de obicei, în limba română/moldovenească, 16 la sută – în limba rusă, 3,8 la sută – în ucraineană, 3,1 la sută – în găgăuză, 1,1 % – în bulgară şi 0,4 la sută – în alte limbi. Deşi în R. Moldova, arată datele aceluiaşi plebiscit, numai 5,9 la sută din populaţie este de naţionalitate rusă, în limba lor mai vorbesc şi moldoveni/români, şi ucraineni, şi găgăuzi. Astfel, cu toate că majoritatea ucrainenilor, găgăuzilor şi a bulgarilor a indicat ca limbă maternă cea a naţionalităţilor pe care le reprezintă, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar şi fiecare al patrulea găgăuz au susţinut că vorbesc de obicei limba rusă. Iar moldovenii care vorbesc de obicei limba rusă constituie 5,0%.

Recensământul din 2004 mai relevă faptul că moldovenii/românii constituie populaţia majoritară în spaţiul dintre Prut şi Nistru, adică 78% din numărul total de locuitori. Ucrainenii reprezintă 8,4% din populaţie, ruşii – 5,9%, găgăuzii – 4,4 %, bulgarii – 1,9%, alte naţionalităţi – 1% şi pentru 0,4% din locuitori nu a fost înregistrată naţionalitatea.

În aceste condiţii şi în baza argumentelor aduse, presa de limbă română şi democrată de la Chişinău se întreabă: De ce ar merita limba rusă să devină a doua limbă de stat a R. Moldova?

Eu, la rândul meu, mă solidarizez şi pun aceeaşi întrebare: Dacă doar 16 la sută din populaţia R. Moldova vorbeşte, de obicei, în limba rusă, cum se face că aceasta este limba numărul unu în R. Moldova în anumite cercuri decisive şi importante, inclusiv la nivel înalt de stat, şi cum de am ajuns ca reprezentanţii unei minorităţi, în a cărei limbi vorbesc doar 16%, să aibă asemenea pretenţii după 18 ani de independenţă? Cum am ajuns aici?

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Florin: (1-3-2009 la 00:00)

    „Republica Moldova” este un nonsens istoric lingvistic si geografic. Ea nu poate exista
    pe termen lung ca entitate distincta.
    Nu sunt posibile decat doua optiuni : 1)rusificarea completa ( care e in curs) in suflete , in inimi si in limba si unirea cu Rusia sau Ucraina sau 2) unirea cu Romania.
    „Republica Moldova”, „limba moldoveneasca” si poporul moldovenesc au iesit din mintea lui Stalin.
    Singira solutie la toate problemele este unirea cu Romania si intrarea in Uniunea Europeana.
    INSA PENTRU ASTA TREBUIE SA SE TREZEASCA DIN SOMNUL CEL DE MOARTE ROMANII DIN BASARABIA .
    Repet, unirea cu Romania, dincolo de „reparatia” istorica atat de cuvenita ar avea rolul de a termina o data pentru totdeauna cu toate problemele.
    Si nu stiu cum se simt basarabenii , insa „Republica Moldova” este singurul stat din Europa condus de Partidul Comunist !!!!
    Sa le fie rusine tuturor celor care il sustin

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Theodor Doru Popa: (1-3-2009 la 00:00)

    Este cum nu se mai poate de trist, pentru un roman din dreapta Prutului, adica din Romania, sa constate ca recrudescenta limbii ruse si a culturii ruse in general, a devenit din ce in ce mai virulenta si mai agresiva, in ultimul timp, in Basarabia. Stiu de mult timp si am numeroase dovezi in acest sens, ca, din pacate, pentru noi, suntem un popor labil psihic, ca suntem un popor mimetic, ca nu avem o coloana vertebrala prea verticala. Toate aceste afirmatii le fac cu multa durere in suflet. Sunt un roman transilvanean, succesor al multor generatii precedente, ce-am cunoscut pe propria-mi piele si pe cea a antecesorilor mei, din ceea ce mi-au spus, vicisitudinile produse de alogeni. Am totusi sperenta, sunt un optimist incorigibil, ca actuala situatie social-politica din Basarabia este un eveniment pasager si ca prin insusirile noastre pozitive, ca avem si din acestea, slava Domnului, destule, printre care, persistenta, continuitatea, vorba regretatului cantaret Jean Moscopol „Tot ce-i romanesc nu piere”, vom continua sa existam, in Basarabia ca natiune dominanta, totusi romanii {chiar daca unii isi spun moldoveni} reprezinta 78% din populatia „tarii”, mult mai mult decat la recensamantul ultim din perioada sovietica.Am credinta ca romanismul, pana la urma se va impune In Basarabia! Timpul lucreaza, de data aceasta, in favoarea noastra! Si cand spun timp, ma refer la istorie. prof. dr. Theodor Doru Popa Brasov.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • papillon: (1-3-2009 la 00:00)

    Nu pot sa afirm cu tarie ca stiu foarte bine realitatile din Moldova de peste Prut. Ceea ce pot sa afirm este faptul ca stiu foarte bine istoria tinutului de peste Prut si cum a ajuns acesta sub dominatia ruseasca. De aceea incerc sa injgheb un text care s-ar dori o concluzie la recrudescenta limbii ruse in Moldova de peste Prut. De mai bine de un secol se afla moldovenii sub ocupatia ruseasca, cu exceptia perioadei dintre 1918-1940 si perioada in care armata romana s-a aflat , alaturi de cea germana , dincolo de Nistru. Nu se putea ca in aceasta indelungata perioada influentele rusesti sa nu-si fi spus cuvintul. Nu trebuie uitat aspectul religiei: ambele popoare sunt ortodoxe.Mai mult ,trebuie sa se recunoasca si constructia psihica a moldovenilor ,foarte apropiata de cea a rusilor,pina la un punct. Cred apoi cu tarie ca politica de rusificare din vremea perioadei tariste a fost cu mult mai puternica decit ne spun documentele sau decit credem noi. Peste politica de rusificare a tarilor s-a potrivit ca o manusa politica dusa de comunistii din vremea perioadei sovietice care au desavirsit dezastrul. Cei de dincolo de Prut au fost „dezbracati” in cea mai mare parte de identitatea lor. Sunt oameni care orbecae in intunericul lipsei de identitate nationala.

    Entuziasmul podului de flori a trecut de mult si ei se mai afla inca in cautarea propriei identitati nationale. Tragedia celor de peste Prut continua in conditiile in care lipsa de reactie a Bucurestiului ii dezorienteaza si mai mult pe romanii de peste Prut. Inchei cu speranta ca totusi , singele apa nu se face. Salvarea nu poate veni decit la intoarcerea in bratele patriei mama Romania.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (1-3-2009 la 00:00)

    Fenomenul rusificării nu s-a oprit la momentul 1989 sau 1991, ci a continuat în mod insidios și după aceea.

    Un rol esențial îl joacă puterea economică a Rusiei care este în continuare copleșitoare în Republica Moldova. Aproape tot business-ul este, în mod direct sau indirect în mâini rusești, ceea ce face ca rusa – oricum o limbă de circulație universală, spre deosebrie de română – să fie lingua franca în relațiile de afaceri la orice nivel.

    Apoi mass-media. Presa de limbă rusă de orice fel este mai puternică, mai numeroasă și de o calitate mai bună decât cea de limbă română.

    Se tot invocă lipsa de reacție a Bucureștiului, de parcă România nu ar fi încercat să facă nimic. De fiecare dată când a încercat, fie că a vrut să livreze curent electric mai ieftin sau a vrut să cumpere un lanț de benzinării, a fost contracarată imediat de Rusia și agenții ei în Republica Moldova.

    Iar speranța cu întoarcerea în brațele patriei mamă nu-mi poate stârni decât un zâmbet.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (1-3-2009 la 00:00)

    Îi reamintesc lui Florin că în 2001 50% dintre alegători au votat la alegerile parlamentare Partidul Comuniştilor, iar în 2005 scorul acestui partid a fost de 46% în alegeri libere şi în mare parte corecte. E o gravă greşeală să reproşezi acest lucru unei jumătăţi de electorat.

    Domnule profesor Popa, din cei recenzaţi şi aflaţi sub controlul autorităţilor de la Chişinău(cele de la Tiraspol au organizat un recensământ separat) http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=295&id=2234 78% s-au declarat moldoveni şi doar 2% români.

    Sigur, se poate discuta cât de veridic este acest procent uriaş – unii au confundat cetăţenia cu etnia – dar vă asigur că dacă mergeţi prin Republica Moldova şi faceţi un sondaj aleator întrebând pe oameni ce se consideră, majoritatea vor răspunde „moldoveni”.

    Mi se pare o aroganţă de neiertat ca în 2009, deci la 20 de ani de la revenirea la limba română (moldovenească) şi la 18 ani de la obţinerea independenţei, românofonii din Republica Moldova să fie traşi de urechi de „fraţii mai mari de peste Prut” pentru că nu se consideră în majoritate români şi nu doresc în mod automat unirea cu România (discuţia este cu atât maim predilectă cu cât persoana din România ştie mai puţin despre realitatea din Republica Moldova).

    Vă recomand articolul Unirea României cu Republica Moldova – un exerciţiu intelectual? http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7465

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Florin: (1-3-2009 la 00:00)

    Domnule Petru Clej ,

    Eu am spus lucruri obiective, nu i-am acuzat pe „moldoveni” ca se considera „moldoveni” si nu vor Unirea.
    Faptul ca s-a ajuns aici este rezultatul rusificarii continue, chiar si dupa 1991,
    ca si al inactiunii totale a Romaniei (presa scrisa, tv, Parlament, guvern , presedinte, „analisti” politici).

    Problema fundamentala a Romaniei nu este Uniunea Europeana sau dezvoltarea economica , ci reintregirea tarii.
    Un ideal pentru care au luptat generatii , timp de secole, nu poate fi uitat sau abandonat.

    Se pare insa ca nici romanii de azi nu mai sunt adevarati romani. Nu exista nici o legatura intre ceea ce fac „elitele” romanesti de azi
    si cea au facut Balcescu, Carol I Kogalniceanu, Ferdinand, Bratianu (tatal si fiul), maresalul Antonescu, Iuliu Maniu.
    Legatura etnica, politica, nationala dintre noi si EI este nula! „Roman”, acum, e doar un cuvant gol de continut.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (1-3-2009 la 00:00)

    Domnule Florin,

    Ce este obiectiv, că n-a existat niciun moment în care să existe o şansă de unire, că în 1992 a izbucnit un război civil, că în 1994 populaţia din Republica Moldova a votat masiv împotriva Unirii, că în 2001 şi 2005 a ales şi reales cu o mare majoritate un partid care are moldovenismul ca ideologie de bază?

    Astea sunt lucruri obiective, nu speculaţii din fotolii confortabile de la Bucureşti.

    Şi ce înseamnă „român adevărat”? Cum se măsoară românismul şi cine dă certificate de românism? Şi la ce mai trebuie un Antonescu, să trimită la moarte de pomană jumătate de milion de români şi să organizeze alt Holocaust?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Florin: (1-3-2009 la 00:00)

    Stimate domnule Petru Clej,

    Nu voiam sa scriu inca o replica dar sunt nevoit.

    1) Faptul ca „moldovenii” au votat impotriva Unirii este fals! Nu a fost organizat nici un referendum intre 1991-2009 privind unirea cu Romania
    2) Faptul ca ei voteaza partidul comunist si se considera „moldoveni” este rezultatul „rusificarii ” continue (1812-1918) – (1940-1941) -(1944-2009).
    Daca Romania si propaganda romaneasca ar fi existat cu adevarat, alta ar fi fost situatia.
    Noi suntem de vina, nu ei!
    Cunoasteti vreun roman bogat care sa fi ajutat desteptarea nationala in Basarabia in ultimii 18 ani, asa cum a facut de exemplu Eugeniu Carada, inainte de 1918 ???
    2) In ce priveste pe maresalul Antonescu, va rog sa nu insultati o figura tragica a istoriei nationale. El a luat puterea in cel mai nenorocit an al istoriei noastre , de la Decebal la Basescu, a dat afara pe legionari de la guvernare si a incercat sa reintregeasca Patria, adica sa reia Basarabia si Bucovina de Nord de la rusi. (Evident, rusii pe ce pun mana, nu dau inapoi decat prin forta armelor).
    Nu a trimis 500.000 de romani la moarte degeaba!
    Era mai bine sa nu fi facut nimic, cum a facut Carol al II-lea cand Stalin i-a trimis ultimatumul si a evacuat fara lupte aproape 60.000 de km patrati???

    Cu stima,
    Florin

    PS 1. Aceasta e ultima mea replica.
    2. Daca aveti o parere contrara celor spuse de mine, scrieti zilnic cate un articol despre Basarabia in presa.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (1-3-2009 la 00:00)

    Domnule Florin,

    Să o luăm punctual:

    „1) Faptul ca „moldovenii” au votat impotriva Unirii este fals! Nu a fost organizat nici un referendum intre 1991-2009 privind unirea cu Romania”

    La 27 februarie 1994 electoratul din Republica Moldova a acordat aproape 2/3 din voturi şi 80% din mandate în parlament unor formaţiuni – Partidul Democrat Agrar şi Unitatea Socialistă-Edinstvo care au făcut campanie explicit anti-unionistă şi românofobă.

    Peste o săptămână, la 6 martie 1994, la sondajul sociologic „La Sfat cu Poporul” (nu exista în Constituţie posibilitatea convocării unui referendum) s-a prezentat 75% din electorat şi 95,4% a votat DA la întrebarea:

    „Sunteţi pentru ca Republica Moldova să se dezvolte ca un stat independent şi unitar, in frontierele recunoscute în ziua proclamării suveranităţii Moldovei (23.06.1990), să promoveze o politică de neutralitate şi să menţină relaţii economice reciproc avantajoase cu toate ţările lumii şi să garanteze cetăţenilor săi drepturi egale, în conformitate cu normele dreptului internaţional?”

    Sigur, se pot aduce numeroase obiecţii, fapt este că la acel moment starea de spirit era net anti-unionistă.

    „2) Faptul ca ei voteaza partidul comunist si se considera „moldoveni” este rezultatul „rusificarii ” continue (1812-1918) – (1940-1941) -(1944-2009).
    Daca Romania si propaganda romaneasca ar fi existat cu adevarat, alta ar fi fost situatia.
    Noi suntem de vina, nu ei!”

    Sigur, doar puţin mai trebuia făcut şi se întorcea 78% moldoveni – 2% români la recensământul din 2004 pe dos, iar partidele unioniste de la 15% la sută în 1994 şi 0% azi săreau la o majoritate.

    „Cunoasteti vreun roman bogat care sa fi ajutat desteptarea nationala in Basarabia in ultimii 18 ani, asa cum a facut de exemplu Eugeniu Carada, inainte de 1918 ???”

    Câţi bani a cheltuit Eugeniu Carada şi care a fost impactul?

    „3) In ce priveste pe maresalul Antonescu, va rog sa nu insultati o figura tragica a istoriei nationale. El a luat puterea in cel mai nenorocit an al istoriei noastre , de la Decebal la Basescu, a dat afara pe legionari de la guvernare si a incercat sa reintregeasca Patria, adica sa reia Basarabia si Bucovina de Nord de la rusi. (Evident, rusii pe ce pun mana, nu dau inapoi decat prin forta armelor). Nu a trimis 500.000 de romani la moarte degeaba! Era mai bine sa nu fi facut nimic, cum a facut Carol al II-lea cand Stalin i-a trimis ultimatumul si a evacuat fara lupte aproape 60.000 de km patrati???”

    Ion Antonescu i-a dat afară de la guvernare pe legionari după ce tot el i-a adus la guvernare. El a trimis la moarte 500000 de mii de militari români până la Stalingrad, deşi a fost avertizat de puterile aliate să nu treacă Nistrul, cu un rezultat catastrofal. Tot el a organizat un Holocaust în care şi-au pierdut viaţa între 280000 şi 380000 de evrei şi 11000 de romi. Astăzi, cultul lui Antonescu – vinovat de crime împotriva omenirii – constituie un delict penal în România.

    „PS 1. Aceasta e ultima mea replica.
    2. Daca aveti o parere contrara celor spuse de mine, scrieti zilnic cate un articol despre Basarabia in presa.”

    Nu văd de ce m-aş supune acestei somaţii. Despre Republica Moldova am scris, scriu şi voi scrie atunci când am ceva de scris. Consultaţi arhiva revistei ACUM, dar şi la bbc.ro şi veţi vedea că am scris destul. Mai trebui să şi citiţi ce am scris şi vă asigur că veţi renunţa după aceea la multe prejudecăţi pe care le aveţi (asta bineînţeles dacă veţi da dovadă de deschidere).

    PS Termenul Basarabia pe care-l folosiţi este impropriu. El a fost impus abuziv de Rusia după anexarea în 1812 a părţii de est a Moldovei voeivodale. Mai mult, Republica Moldova nu include trei judeţe ale aşa numitei Basarabii – Hotin în nord, Izmail şi Cetatea Albă în sud, care azi fac parte din Ucraina.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.38.114