Schimb macazurile.
Aprind lanternele barierelor, le cobor.
Să nu mai circule nimeni.
Să nu se agaţe de ultimul vagon.
Cu Steaua Polară nu mă înţeleg.
Dau drumul cailor să pască singuri pe deal.
Mă aşez pe bancă în faţa ceasului de pe peron.
Soarta poate să vină,
Cu felinarele roşii în coadă.
O să-i găsească pe toţi la locurile lor.
Aştept clipa să cadă, cuţit din argint,
Ghilotină oarbă.
N-o să lovească rău pe nimeni.
Dezamăgită, se va întoarce de unde-a venit.
Dan David, Los Angeles, aprilie-22-2007.