Ce-i trebuie muschiuletului suin ca reziste zile in sir in galantar, rozaliu si umezel, ispitindu-te sa-l musti nesatul? De ce are nevoie ghemotocul de carne indesat in suc propriu intre pereti metalici, ca sa ramana comestibil de la anu’ curent pana la multi ani traiasca? Ce trebuie imbibat in cilindrul de salam gustos pantecos pentru a-l pastra lucios grasos in termene de valabilitate din ce in ce mai extinse?
Raspunsul, prieteni, e simplu: E-uri in nestire! Compusi chimici diversi, cu utilizari variate, asigura produselor alimentare tot ce vrei: culoare sintetizata la precizie de nanometru sau aroma de orice condiment exotic, mireasma afumata cu iz de ger montan sau durata de valabilitate cat a broastei testoase de Galapagos, gust vanatoresc la carnea de pui maturizat in incubator sau aspect carnos pentru orice amalgam intre faina de oase si spuma de plante oleaginoase! E-uri vechi si noi, E-uri gustoase si colorate, E-uri ieftine si scumpe, E-uri secrete sau la iveala, trecute acum 2 ani prin toate aprobarile si dovedite luna precedenta ca daunatoare grav sanatatii, multprealaudate in cincinalul precedent si declarate cancerigene la telejurnalul de aseara…
Iubite de producatori, ignorate de cumparatori si incriminate de ecologisti, E-urile au trecut granitele industriei alimentare si au invadat mass-media, s-au adaptat, s-au metamorfozat, sunt vii, se hranesc cu foamea noastra de clisee, ne imbata cu pofta de distractie, ne astampara setea de scandal filmat pe viu, s-au infiltrat in programe si mentalitati, s-au impus in direct si la ore de varf, sunt hulite de unii si exploatate de altii, sunt omniprezente si universal condamnate, dar, cel mai important, aduc audienta si profit!
False farse regizate amatoriceste ar vrea sa ne stoarca murmure de admiratie amestecate cu hohote de ras atunci cand asa-zisa victima, de fiecare data o vedeta la moda, mimeaza fara talent surprinderea. False paruieli filmate in direct, garnisite cu dialoguri impestritate cu stridente bipaieli, ne fac sa credem ca sotia geloasa si-a surprins sotul infidel de brat cu amanta, multumita reporterului expert in probleme conjugale. False competitii zambistico- artistice intre cantareti, actori si politicieni simpatici ne tin cu inima stransa in menghina ingrijorarii: o sa recunoasca melodia? o sa-i cada oul din palma? o sa se sperie de sarpele tranchilizat din cusca? o sa termine salata de boeuf in 5 minute? o sa stie cat fac opt ori opt?
Noul sortiment de pasta de dinti ne zambeste cuceritor dintre gingiile micului rozator prietenos cu spectatorul ingrijorat de propria dantura. Vocea interpretei vocale, zambind printre buze siliconate, se amesteca aparent insesizabil cu tonurile generate de performante sintetizatoare. Participantii la emisiuni- concurs de cultura generala, aspiranti la premiul I-III eventual mentiune, raspund emotionati la intrebari din programa clasei a IV-a…
Vrea amarasteanul plictisit de viata sa-si condimenteze seara cu hohote de ras ? Pai sa se delecteze, domnule, cu emisiuni in care orasenii rad de tarani, taranii de manelisti, manelistii de blonde, blondele de barbatii insurati, barbatii insurati de fetele batrane, fetele batrane de microbisti, microbistii de rockeri, rockerii de baietii in costum, baietii in costum de tarani, taranii de oraseni, orasenii de politicieni, politicienii de ziaristi, si asa mai departe, tot mai departe…
Vrea saracul de la orase si sate sa-si aline supararea pe viata grea? Poate sa se adanceasca in lungi dezbateri politico- economico- sociale, pline de critici virulente la adresa guvernantilor de azi debitate de guvernantii de ieri, pline de cazuri penale nerezolvate de nicio autoritate dar despre care invitatii stiu totul inclusiv sentinta ce ar trebui pronuntata…
Vrea romanul impovarat de grija facturilor si a pretului la gaze, benzina, apa calda, carne si lactate, sa-si gaseasca alinarea in nenorocirea altora? Ce poate fi mai usor? Televizorul ii capteaza atentia cu ciomageli intre frati pentru dreptul de proprietate asupra pridvorului de la casa batraneasca, violuri cu autori si victime de toate varstele, crime conjugale, insangerate accidente rutiere pe tot intinsul tarii, sinucideri in serial…
Vrea cetateanul interesat de cotidian sa afle totul despre politica? Are de ascultat ore in sir experti in datul cu parerea, priceputi la toate, contestandu-si singuri ieri opiniile de alaltaieri, infirmandu-si azi previziunile de ieri, dar neadmitand sa fie contrazisi cand afirma cu siguranta ca stiu totul despre realitatile zilei de maine…
Vrea sarmanul aflat in drum spre casa, unde-l asteapta consoarta cicalitoare si mustacioasa, sa-si clateasca retina macar un sfert de ora? Vrea gospodina exasperata de barbatelul mic, gras, chel si betiv, sa viseze la fat-frumos? Pot sa rasfoiasca, evident separat, o variata gama de reviste in care la fiecare pagina zambesc fete costumate in atisoare si petecute, ori masculi musculosi, cu gat taurin si zambet cinematografic!
Iar marele cel mai mare succes de public, E-ul cel mai cel, megapovestea cu de toate, si conflict conjugal, si disparitie neelucidata, si ancheta fara rezultat a a autoritatilor, si suspiciune de crima, si acuzatii din toate directiile in toate directiile, si zilnice dezvaluiri decisive, este sublima capodopera a mahalagismului, serialul in timp real E-lodia!
Un caz de disparitie nerezolvat de institutiile abilitate, s-a transformat in subiect de succes TV. O situatie controversata si dramatica, in loc sa fie tratata cu decenta si seriozitate, a ajuns motiv de nesfarsita palavrageala. O drama, un caz grav, o dilema nesolutionata de anchetatori, a fost pusa la dispozitia publicului larg ca sa se delecteze non-stop…
In fond, potrivit variantei oficiale, un om a plecat dimineata de acasa si nu a ajuns nicaieri! Mai traieste Elodia? Nu mai traieste? Se ascunde sub un nume fals intr-un program guvernamental de protectie? Zace intr-un sac de plastic pe fundul unui lac de acumulare? Isi toaca pe insorite plaje tropicale bani castigati fraudulos? E arsa integral si cenusa ingropata in padure? S-a retras in taina la un schit? Nimeni nu stie nimic.
Sotul aratat in direct si la ore de varf de toate televiziunile e un criminal periculos, ori un inocent acuzat pe nedrept? Habar n-avem! Dar ce conteaza? Importanta e audienta! Sa stea gospodinele si betivii cu gura cascata, sa soarba cuvant cu cuvant monumentala intelepciune a maestrilor in contraziceri pe orice tema invitati la interminabile emisiuni nocturne! Si ce concluzii sa traga omul din fotoliul de acasa despre ce vede si aude? Evident, nici una! Rostul lui pe lume e sa nu priceapa nimic si sa creada cu convingere mereu altceva, din jumatate de ora in jumatate de ora! Asa si numai asa va ramane credincios zi de zi, noapte de noapte, telesenzationalei anchete in serial!
Reporteri insistenti si galagiosi chestioneaza inchizitorial pe cine nimeresc: parinti, vecini, politisti, avocati, ba chiar si simpli trecatori. Fiecare intrebare e ea insasi o acuzatie pe care intervievatul e aproape obligat s-o devieze catre tinta reala. Anchetatorul de presa se agata de cine are el chef, il bombardeaza cu intrebari cu raspuns unic, il toaca marunt cu rastalmacirea fiecarei replici, se transforma fara jena in acuzator si arata cu degetul spre oricine refuza sa intre in dialog ori sa-i dea apa la moara.
Superingredientul E-lodia ba dispare, ba reapare, revine iar si iar, e picurat in meniurile TV mai rar sau mai frecvent, dar nu poate lipsi. Pana la urma, rezolvarea ecuatiei ar dezamagi pe toata lumea. Descoperirea si dezvaluirea adevarului ar altera, evident, ratingul. Emisiunile de stiri ar fi vaduvite de un subiect ce bate deja la portile perenitatii. Posturile TV, ele insele, ar pierde o suculenta tema de emisiuni nocturne interminabile, li s-ar risipi in vant sarea si piperul multdorite de publicul avid de balacareala, de noroi moral, de privit pe gaura cheii…
Si fara E-lodia, fara adolescenti sinucigasi din dragoste, fara povesti de amor cu omor, cu ce sa se mai sulemeneasca emisiunile de scandal ca sa ademeneasca tevespectatori sensibili doar la bombe de presa? Cu ce sa reziste luni, ba chiar ani, vorbagoala-show-rile de dupa miezul noptii, daca nu cu istorioare abundand de dileme sexualo-penale?
Mai subtile, mai penetrante, aproape imposibil de ocolit, E-urile servite pe toate canalele de comunicare in masa ne bombardeaza ochisorii si urechiusele, ni se imbiba in viata cotidiana, se substituie normalitatii, devin ele insele o noua normalitate, ne induc o noua scara de valori, in care domina „distractia la maxim”, foamea de succes, tupeul fara limite, aluziile sexuale din ce in ce mai fara perdea, superficialitatea. Rezultatul? O generatie noua de consumatori mass-media: E-spectatori, E-auditori, E-cititori, lacomi de senzational, hamesiti de placerile clipei, avizi de hohote de ras preprogramate, autoidentificandu-se cu eroii si eroinele serialelor favorite, gata sa se imbrace ca prezentatoarea de aseara, sa-si ironizeze pana la batjocura colegii de birou cu poantele imprumutate din dialogurile auzite la radio in drum spre locul de munca, sa se dea mari in fata pretenarilor cu fraze haioase extrase din articolele de scandal, sa vorbeasca aidoma show-menilor la moda, sa traiasca viata personajelor din emisiunile cu iz de realitate… E-spectatori, E-auditori, E-cititori: mancurtii secolului XXI…
O radiografie perfecta, cinica si realista, a unei lumi in care traim detestand-o. As da afara pe toti producatorii infantilo – imberbo – penibili, cu aere de specialisti, care mimeaza televiziunea. O rusine incarcata cu Elodii,Oane Zavoran(e), cu pasari penibile…