Rezultate recente ale Asociaţiei Presei Electronice (APEL) asupra monitorizării emisiunilor care au inclus actori politici în perioada pre-electorală şi au fost difuzate de nouă televiziuni din Chişinău, în perioada 1 ianuarie – 3 februarie, nu m-au surprins deloc. Care e noutatea? Că M1 face partizanat în favoarea Partidului Comuniştilor? Sau că NIT şi N4 fac partizanat politic pro-PCRM? Repet, nimic nou şi nici surprinzător. Nu e decât constatarea pură a realităţii pe care o avem, o vedem şi o tolerăm zilnic în presa de la noi.
În discursul lor, experţii au invocat legislaţia în vigoare specificând modul în care trebuie să se comporte televiziunile, când fac referire la un partid, la o opinie a unei formaţiuni, sau alta. Tot frumos pînă aici. Dar cine cunoaşte realitatea mediatică de la noi poate confirma faptul că, până acum, practic, nu prea s-a ţinut cont de reguli şi norme legislative în acest sens. Doar câteva posturi încearcă să respecte articolul 7 din Codul audiovizualului, care explică comportamentul actorilor mediatici.
În rest, jocul este fără reguli.
Partizanatul comunist de la Moldova 1 – pe banii contribuabililor
Un exemplu elocvent sunt ştirile de aseară ale Postului Public de Televiziune Moldova 1, din cadrul programului informativ Mesager, difuzat la ora 21. Deşi raportul de monitorizare a fost difuzat ieri şi Moldova 1 a fost arătată cel mai mult cu degetul, aceasta nu s-a sinchisit deloc. Fără oarecare jenă, şi aseară, ca de multe alte ori, primele ştiri din buletin, trei la număr, au avut integral, cap coadă, ca figură principală pe nimeni altul decât preşedintele PCRM – Vladimir Voronin.
Voronin la o adunare a medicilor, apoi, tot Voronin la Farmaco, unde s-a adus utilaj medical nou, după care o a treia ştire gen voice over (n.n. – în literatura de specialitate aşa se numeşte tipul de ştire citită de prezentator după cadru, direct din studio, şi care este mai scurtă decât un reportaj) vorbea despre promulgarea de către preşedinte a unei oarecare legi. Aşadar, trei ştiri şi toate despre Vladimir Voronin. Faptul că personajul nu a vorbit în reportaj nu înseamnă nici pe departe că Moldova 1 este echidistantă în reflectarea campaniei electorale. Oare aşa înţeleg jurnaliştii de la M1 respectarea regulamentului privind reflectarea campaniei electorale de către media, aprobat de către Comisia Electorală Centrala?
Partidul Comuniştilor – cuprins de teamă?
Din câte îmi amintesc, în campania din 2005 preşedintele Vladimir Voronin a rugat deschis Compania Publică de Televiziune să nu îi prezinte activitatea prezidenţială, exceptând doar cazurile de absolută necesitate, cum ar fi unele comunicate difuzat de serviciul de presă al instituţiei prezidenţiale. Îmi pare absolut logică şi corectă această acţiune, deşi consider că şeful statului nici nu trebuia să amintească Postului Public de Televiziune despre comportamentul pe care trebuie să îl adopte această instituţie, plătită din banii contribuabililor, în campania electorală.
Totuşi, îmi pun o întrebare: “Oare de ce Vladimir Voronin nu a procedat la fel şi în actuala campanie?” Este oare şeful statului mai puţin sigur de reuşita PCRM-ului în contextul actualelor alegeri? Să fi tras Voronin mai atent cu ochiul la recentele sondaje de opinie şi, deşi le declară mai puţin credibile, în realitate, le ia în consideraţie? Foarte posibil. Opoziţia este din ce în ce mai consolidată şi mai pusă pe acţiune, aşa că un lobby pro PCRM în plus, din partea lui Vladimir Voronin, nu strică, totuşi.
Câştigătorii şi perdanţii timpilor de antenă
Revenind la comunicatul difuzat de APEL, iată care este „verdictul”: „O serie de posturi (M1, NIT, N4) s-au arătat ghidate de interesele politice ale PCRM, iar EU TV a acordat prioritate PPCD. Totodată, se remarcă faptul că alte posturi (PRO TV, TV 7 şi TVC 21) au probat ataşamentul lor faţă de valorile pluralismului politic şi abordării echidistante a evenimentelor şi fenomenelor din societate”. Astfel, raportul atestă că M1 a difuzat 161 de ştiri pro Vladimir Voronin. La fel a procedat şi în cazul prim-viceministrului Igor Dodon (25 ştiri). Nici premierul Zinaida Greceanâi nu a scăpat de laudele insistente ale M1. Ea a apărut într-o lumină favorabilă în 20 de ştiri.
Cât priveşte partidele, situaţia este următoarea: PCRM a fost prezentat pozitiv de către televiziunea publică în 193 de ştiri. A urmat Partidul Social-Democrat cu 6 ştiri pozitive, după care Alianţa Moldova Noastră cu 3 ştiri.
Aşadar, decalajul este evident, iar despre oarecare echidistanţă – nici pomină. Asta se vede şi din tendenţiozitatea pe care o reflectă acest post, plătit, aşa cum spuneam ceva mai sus, din banii noştri, ai cetăţenilor R. Moldova.
Băieţi buni şi băieţi răi
Acum să trecem la persoane. Pentru M1, “băiatul cel mai rău” este Liderul Alianţei Moldova Noastră, Serafim Urecheanu. Contextul negativ în care acesta a apărut a fost de 24 de ştiri. Nici fostul prim-ministru Vasile Tarlev nu este tocmai simpatizat de M1. Contextul ştirilor negative în care a fost inclus fostul oficial constituie un număr de 16 ştiri. Potrivit agenţiilor de ştiri din R. Moldova, „Serafim Urecheanu şi partidul său sunt cel mai des prezentaţi în lumină negativă şi de EU TV, PRO TV şi TV 7, în timp ce primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă este primul în „lista răilor” la NIT şi N4”. De altfel, liberalul Dorin Chirtoacă este şi el în lista politicienilor mai puţin agreaţi de M1.
Campanie corectă şi echidistantă?
Aşadar, peisajul de pe televiziuni nu este deloc divers, aşa cum cer normele unei societăţi democratice fapt, de altfel, deloc îmbucurător. În acest context, unde din nouă posturi TV monitorizate, cinci toarnă apă numai la moara comuniştilor, despre ce libertate de exprimare mai putem vorbi? Şi despre ce campanie corectă şi echidistantă? În plus, un detaliu semnificativ mai este şi faptul că anume cele cinci şi au printre cea mai mare acoperire în republică. Un detaliu important şi deloc de neglijat cred că este şi menţionarea posturilor televizate care, indirect, ajută actualii guvernanţi, chiar dacă nu au intrat în calculul de mai sus.
Unul dintre ele este Prime TV, post de televiziune care retransmite postul naţional moscovit ORT şi care, atenţie!, emite în toată R. Moldova. De ce spun că acest post face propagandă electorală indirectă comuniştilor? Argumentez.
Mass media rusească – liderul de piaţă în R. Moldova- în favoarea comuniştilor
Un studiu comandat de Eurasia Fondation, realizat de IDIS Viitorul şi publicat în aprilie 2008 – „Raport asupra studiului de evaluare a percepţiei publice privind procesul de integrare europeană şi implementare a Planului de Acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova”, arată clar influenţa masivă a mass-media rusă în R. Moldova, cel puţin, la nivelul încrederii publice. Astfel, 67,5% din respondenţi „tind să aibă încredere” în posturile TV din Rusia. Mai mult, instituţiile TV din Rusia sunt cele în care populaţia R. Moldova are cea mai mare încredere după Mitropolia Moldovei (67,7%), dar la o diferenţă nesemnificativă. Pe locurile următoare se clasează „posturile TV din Moldova cu acoperire largă” (62,3%), urmate de „posturile de radio din R. Moldova cu acoperire largă” (59%) şi de „posturile de radio în limba rusă” (53,6%). În acelaşi studiu se arată faptul că, în R. Moldova, încrederea acordată mijloacelor de informare de la Moscova este relativ egală cu cea acordată mijloacelor de informare de la Chişinău.
Observăm că din octombrie 2007 până în 2008 situaţia a rămas aceeaşi. Un studiu din 2007 realizat de organizaţia de cercetare a opiniei publice Gallup Polls şi inclus în proiectul „Monitorul Euroasiatic”, atesta un procent de 71% dintre respondenţi care afirmă că urmăresc canalele de la Moscova „regulat”, şi alte 15 %, „doar uneori”. Asta înseamnă 85% de privitori la canalele ruseşti de televiziune. Ca să nu mai vorbim despre canalele neruseşti, dar traduse şi preluate tot în… limba rusă.
Aceste date din 2008 sunt confirmate şi de studiul sociologic din octombrie – noiembrie 2007, realizat în cadrul proiectului „Monitorul Euroasiatic”. În acest studiu, ar trebui să ne dea de gândit atitudinea celor 61% dintre intervievaţi care au o atitudine pozitivă faţă de susţinerea limbii ruse de către Moscova în R. Moldova. Mai mult, ar trebui să ne puna în gardă şi să ne îngrijoreze serios indiferenţa celor 15% dintre respondenţi, care au răspuns că nu le pasă de implicarea lingvistică a Rusiei în stânga Prutului. Dacă am aduna cifrele, am obţine un procent de 76% care susţin sau sunt indiferenţi la implicarea lingvistică a Moscovei în R. Moldova!
Rezultatul? Simplu: „Moldovenilor le place tot mai mult limba rusă” (aşa cum titra presa din R. M în octombrie anul trecut). Nu o spun eu, ci acelaşi studiu realizat de organizaţia de cercetare a opiniei publice, Gallup Polls. Din sondaj reiese clar că, în R. Moldova, procentajul respondenţilor care spun că este foarte important ca limba rusă să fie învăţată de copiii lor, a crescut uluitor, tocmai cu 12 puncte procentuale. Astfel că, de la 27 % în anul 2006, numărul celor care vor să îşi înveţe copii să vorbească limba rusă s-a ridicat la 39% în 2007. Gallup explica această creştere drept urmare a „încălzirii relaţiilor dintre Moscova şi Chişinău, după ce Rusia a anulat embargoul asupra vinurilor moldoveneşti”. Eu cred că este efectul politicii pro-moscovite promovate de comuniştii de la Chişinău, dar şi influenţa masivă rusească exercitată prin intermediul presei autohtone.
De aici şi influenţă asupra electoratului, în favoarea comuniştilor de care pomeneam mai sus, prin intermediul unui post TV precum Prime TV şi contribuţia indirectă în favoarea comuniştilor, chiar dacă, formal, nu se implică.
Cine contabilizeză partizanatul politic al televiziunilor?
Aşadar, cu presa la dispoziţie, comuniştii au, de fapt, „pâinea şi cuţitul”. Întrucât televiziunile au cea mai mare audienţă în Republica Moldova şi ocupă cca 80% din spaţiul public mediatic, va fi greu pentru opoziţie să se facă auzită. Un exemplu au fost şi campaniile electorale precedente, cu unele diferenţe totuşi. Şi ca să nu mergem prea departe, voi face trimitere la campania electorală din anul 2005, care a avut loc tot în primăvară (pe 6 martie) şi în urma căreia “Coaliţia 2005” (aici intra: Centrul Independent de Jurnalism, Centrul de Analiză şi Investigaţii Sociologice, Politologice şi Psihologice CIVIS, Asociaţia Presei Independente şi organizaţia internaţională Campania Globală pentru Libertatea de Exprimare “Articolul 19”) concluziona în Raportul nr 4, din 16 ianuarie – 4 martie din 2005: Reflectarea campaniei electorale de către posturile radio şi TV din RM a fost marcată de partizanat în favoarea partidului de guvernămînt şi discreditare a partidelor de opoziţie.
Prin urmare, aceeaşi tactică, acelaşi fel de a acţiona şi aceeaşi mentalitate.
Mai pierdem un tren?
Teamă mi-e că anume acum, când Europa va sta cu ochii pe noi, poate mai mult ca niciodată, pentru a vedea dacă merităm biletul spre integrare, noi vom pierde şi acest tren, la fel ca multe altele.
Poate, totuşi, nu îl lăsăm să treacă pe lângă noi? Şi vom reuşi şi noi, vorba binecunoscutului Dan Puric, „să ne definim, ca să le spunem şi altora cine suntem, ca să ştie şi ei cu cine stau de vorba”?
Altfel, vorba aceluiaşi Puric, „suntem pierduţi” – cel puţin generaţia noastră.