Anii lumină se comprimă în secunde de vis.
Tensiune a nemişcării, vibraţii sincopate,
Divină ameţeală a simţurilor piramidale…
Aş vrea să-ţi şterg, prin sărutul meu, toate literele,
Zăbovind la alfabetul freamătului nedescifrat.
Opreşte-te, nu număra paşii de dans ai visului,
Odihneşte-ţi fruntea pe umărul meu…
Te cuibăreai în colţul nostru, ţii minte?
Ne rostogoleam pe nisipurile Mării Mediterane,
Din care ai ieşit, înspumată, picături de mare,
Pe pielea noastră, kilometri cubi de pasiune.

Vlad Solomon – Kiriat Ono, 2008 (C)