Organizatiile semnatare isi exprima ingrijorarea fata de degradarea accentuata a discursului jurnalistic si semnaleaza alunecarea periculoasa a presei romanesti in directia unui comportament ce risca sa puna in pericol drepturile unor cetateni sau comunitati si, in egala masura, sa decredibilizeze intreaga breasla. Principala cauza a acestei stari de fapt este desconsiderarea cvasigeneralizata a normelor etice si profesionale in interiorul redactiilor.
In acest sens, atragem atentia asupra catorva incalcari grave ale normelor profesionale de catre media romaneasca, pornind de la cazul handbalistului roman ucis in Ungaria.
Nerespectarea prezumtiei de nevinovatie a celor acuzati de crima (“Se va avea in vedere respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie, astfel incat nici un individ nu va fi catalogat drept infractor pana cand o instanta juridica nu se va pronunta.” – Codul deontologic al Clubului Roman de Presa).
Amestecul nejustificat in viata privata a familiei celui decedat, in total dispret fata de suferinta celor apropiati:
– “Orice persoanã are dreptul la respectarea intimitãþii în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilã sau o nenorocire.” – Codul de reglementare in audiovizual, art. 44, alin. 1;
– „Jurnalistul este dator sa respecte viata privata a persoanei (inclusiv aspectele care tin de familie, domiciliu si corespondenta). Amestecul în viata privata este permis atunci când interesul public de a afla informatia prevaleaza.” – Codul deontologic al Conventiei Organizatiilor de Media, art. 2.1.2.
Mentionarea nejustificata a etniei presupusilor infractori: („Se va mentiona rasa, nationalitatea, apartenenta la o anumita minoritate (religioasa, lingvistica, sexuala) numai in cazurile in care informatia publicata se refera la un fapt strict legat de respectiva problema.” – Codul deontologic al Clubului Roman de Presa).
Asocierea generalizata a etniei cu infractiunea risca sa genereze reactii individuale sau sociale neprevazute si extrem de periculoase, cum ar fi violenta impotriva membrilor unei etnii. Din pacate, astfel de atitudini au fost promovate atat in media nationale cat si in cele locale, atat in audiovizual, cat si in presa scrisa.
Consecintele la nivelul cetateanului nu s-au lasat asteptate. Este edificator cazul fotbalistului din Botosani despre care presa locala si nationala s-au grabit sa publice ca a fost batut de un grup de romi, desi nu aveau ca sursa decat afirmatiile fotbalistului. Dupa doua zile fotbalistul a recunoscut in fata politistilor ca a mintit pentru a evita o sanctiune din partea clubului la care este legitimat.
Cazul din Botosani ilustreaza abandonarea regulilor profesionale elementare (verificarea informatiilor) si publicarea de informatii eronate de catre jurnalisti, pe fondul unui climat supralicitat emotional si de culpabilizare generalizata a romilor. (“Ziaristul poate da publicitatii numai informatiile de a caror veridicitate este sigur, dupa ce in prealabil le-a verificat, de regula, din cel putin 2 surse credibile.” – Codul deontologic al Clubului Roman de Presa, art. 4).
Incitarea la violenta din partea unor jurnalisti, prin utilizarea unor discursuri identice cu cele ale organizatiilor de extrema dreapta, de sorginte neonazista.
(„Jurnalistul este dator sa nu discrimineze nici o persoana pe motive de rasa, etnie, religie, sex, vârsta, orientare sexuala ori dizabilitati si sa nu instige la ura si violenta atunci când relateaza fapte sau îsi exprima opiniile.” – Codul deontologic al Conventiei Organizatiilor de Media, art. 2.1.5.).
Initiatorii acestui demers vor sesiza institutiile abilitate (Consiliul National al Audiovizualului, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) solicitandu-le sa analizeze daca au fost incalcate reglementarile in vigoare. Solicitam CNA sa faciliteze organizarea unei dezbateri publice privind situatia semnalata. De asemenea, vom sesiza Clubul Roman de Presa sa se pronunte daca institutiile media care au aderat la Codul deontologic al CRP au respectat prevederile acestui cod.
Facem un apel catre intreaga comunitate media sa dea dovada de responsabilitate si respect fata de societate, fata de regulile profesiei si fata de propriul sau public.
Agentia de Monitorizare a Presei – ActiveWatch
Centrul pentru Jurnalism Independent
APEL – Asociatia Patronilor si Editorilor de Presa Locala
Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie
Romani CRISS
Liga Jurnalistilor Sibiu
Institutul pentru Politici Sociale
Asociatia Consumatorilor de Media
Asociatia Profesionistilor de Presa din Cluj
Asociatia Jurnalistilor din Romania
Asociatia Komunitas
Asociatia Accept
Conventia Organizatiilor de Media
Agentia de Dezvoltare Comunitara “Impreuna”
Centrul de Studii Rome
Uniunea Nationala a Studentilor din Romania
Asociatia pentru Promovarea si Protejarea Libertatii de Exprimare
Uniunea Jurnalistilor Maghiari din Romania
Policy Center for Roma and Minorities
European Roma Grassroots Organisation
Contact: Razvan Martin, Agentia de Monitorizare a Presei – ActiveWatch
Tel: 021 313 4047, 0729199393
Doamnă Ghiță,
Problema este mult mai gravă: sunt mulți jurnaliști români care nu înțeleg noțiunea de responsabilitate, nu pricep ce este aceea prezumpție de nevinovăție, iar alții sunt de-a dreptul rasiști. În general, ei au impresia că libertatea de exprimare înseamnă dreptul de a spune orice.
Un apel necesar si foarte bine venit. Din pacate, sunt multi jurnalisti care nu cunosc sau, mai rau, cunosc si nu respecta normele deontologice. Ma intreb daca cineva se ingrijeste sa-i informeze despre aceste norme, atunci cand le da condeiul sau microfonul in mana ? Este, in parte, si neglijenta sau indiferenta sefilor de colective de redactie.
Domnule Clej,
Poate ca ar fi binevenit si un articol privind normele si practica BBC. In 1993 am avut norocul sa avem printre noi, la TVR Cluj, un mentor de la BBC – Mr. Masters. Dar si redactorul nostru sef de atunci,(de la Redactia minoritati,) Csép Sándor, ne-a invatat sa furnizam informatia verificata si echidistanta, pe un ton moderat, inspirat de la BBC. Se pare ca acest stil e… desuet.
Stimată doamnă Ghiță,
Am s-o citez pe fosta mea colegă Tatiana Niculescu, care spunea că principiile BBC se pot învăța și în cinci minute, dar îți ia o viață să le poți aplica corect în practică.
Poate e ușor exagerat, dar eu sunt realist: jurnaliștii români, ca și politicienii, nu pot fi mai buni decât societatea din care provin. Nu se poate sări peste etape și cei 20 de ani proorociți de Brucan pentru învățarea democrației nu sunt de ajuns.
Poate dacă mai mulți jurnaliști români ar citi revista ACUM, poate ar avea ceva de învățat.
Apelul este foarte corect, in opinia mea.
Aceeasi corectitudine si dezvaluire atenta / profesionista a detaliilor ar trebui aplicate, in opinia mea, in momentele urmatoare sentintelor judiciare – atunci cand analizele cauzelor care genereaza crima sunt derulate de mass-media.
Domnule Maier,
Ma bucur ca notati observatia mea intr-un spirit constructiv. Succesele, nu rareori iluzorii, ne creeaza o stare de exaltare acompaniata de un fel de „betie elogioasa” de supraevaluare. Pacat al tineretii ? Poate! Din fericire virtutile ponderatoare vin la timp si dreg excesul.
Ca cititor, conced revistei Acum un progres calitativ incontestabil, urandu-i, sincer , o neincetata perfectibilitate.
Domnule Paladiu,
Iau nota, cu mentiunea ca este bine primit comentariul dv. Poate ar fi bine sa mai reducem din sublinierile pe care le facem cu privire la ceea ce consideram a fi o calitate superioara a jurnalismului practicat la ACUM.
De altfel, trebuie sa recunosc, cele mai mari greseli le-am facut in viata comparandu-ma cu altii, constatand ca sunt mai bun si cantonandu-ma pe diverse paliere da valori relative care s-au dovedit, in timp, a nu avea nici o relevanta (ca sa ma exprim moderat) in competitia adevarata: cea deschisa, fara frontiere, si mai presus de orice, cu greutatile vietii.
As vrea ca discutia pe aceasta tema sa nu se transforme intr-o disputa sterila. Puneti va rog aceste autoaprecieri pe seama entuziasmului zilnic pe care-l avem ca nu trebuie sa ascultam pentru a scrie decat de propria noastra constiinta. E, daca vreti, o forma de „betie” la care ii invitam si pe altii sa participe 🙂
Numai bine!
Domnule Clej,
Menajamentele exagerate, overdoza de politete „aristocratica”, interzicerea oricarei forme de expresie „neaoşa” pot sterliza mesajul.
Este foarte adevarat ca presa romaneasca e bogata in „culori”, nu insa mai putin eficace. Nivelul cultural al omului politic din Romania nu permite o prea mare noblete in expresia jurnalistica.
Evantaiul publicaţiilor romanesti este foarte larg si variat, de la tabloide de umplitura pana la reviste de inalta tinuta intelectuala cum ar fi „Dilema veche”, din ale carei pagini va serviti din cand in cand.
De alminteri n-am intentia sa tentez o critica de presa comparata, fiind vorba numai de repetatele dv elogii privind RLV. Nu pentru ca n-ar fi meritate ci preferabile, mai degraba, din partea cititorilor, ca sa nu aiba aerul de „lauda de sine…”.
Domnule Paladiu,
Citiți vă rog acest apel, evaluați revista ACUM din acest punct de vedere și dați-mi un contra-exemplu de altă publicație care urmează aceste norme deontologice la același nivel.
Domnule Clej,
Este firesc sa oferiti ca model publicatia Acum, a carei red. sef subteti, dar ma tem ca o supraestimare excesiva risca sa devina contra-productiva. Mai ales ca, din spusele dv, ar rezulta ca una mai corecta (deontologic) si mai bine conceputa nu ar exista chiar daca intorci presa romaneasca pe dos.
Fidelitatea si admiratia pentru revista al carui responsabil redactional sunteti este admirabila si explicabila, ceea ce n-ar trebui sa va impiedice insa o tara de modestie.
Sunt convins ca cititorii sunt cababili, fara a fi ajutati, sa aprecieze valoarea publicatiei dv si sa-i continue lectura cu acelasi entuziasm.