Prof. Raphael Chercheve, Paris, octombrie 1997 Brusc, Zeus se opreste din dizertatia lui despre evrei, Yaffo si Israel si ma intreaba:
– Spune-mi, il cunosti pe Heinrich?
Aici era sa lesin. Benedict Heinrich, medic stomatolog, originar din Tirgu-Neamt, trecut prin Israel, ajuns la Bremen, a fost unul din primii implantologi in Germania, apoi a revenit in Israel, a avut cabinetul pe strada Dizengoff din Tel-Aviv, a introdus implantele dentare in Israel, i-a tratat pe Peres, Rabin, Shamir… Era un personaj controversat, multi au vrut sa-i faca rau in Israel, majoritatea din invidie. Heinrich, bun prieten al meu, om cu inima de aur, avea insa tendinta de a atrage focul asupra sa. Mai tarziu a plecat la Munchen, a lucrat acolo un timp, apoi a revenit la Bucuresti, unde a locuit inca doi ani. A murit in toamna lui 2002. Fiica lui, Haia, e maritata cu Sami Molcho, binecunoscutul mim si autor de carti despre limbajul corpului.
Chercheve si Heinrich colaborasera multi ani si ramasesera prieteni.
La masa de prinz, dupa ce am discutat despre implantele dentare, mi-a daruit un atlas de implantologie conceput de el. La desert, vine surpriza:
– Te ocupi de hipnoza, nu-i asa? -m-a intrebat zeul.
– Da, i-am raspuns, si, deoarece parea foarte interesat, i-am explicat in amanunt in ce cazuri folosesc hipnoza. La care el imi ofera o alta carte a sa, foarte veche, \” Hipno-sofrologia in stomatologie\”. Sofrologia e termenul folosit de medicii din Franta si din unele tari din America Latina in loc de hipnoza. (Ei pretind ca exista o diferenta intre cele doua notiuni, dar e numai semantica).
Erau din ce in ce mai multe afinitati intre mine si Chercheve. Mi-a povestit de cursurile sale, la spital, era primul care introdusese hipnoza in stomatologie in Franta. Mi-a propus sa predam impreuna, am acceptat imediat, dar eram convins ca o facuse doar din politete.
Ne-am despartit emotionati, stabilind ca ramanem in legatura, ca el va veni in Israel, dar oricum, vom vorbi la telefon si vom colabora. Si a adaugat:
– Fii atent, la varsta mea nu mai am de cistigat sau de pierdut nimic, asa ca ia drept bun fiecare cuvant pe care ti-l spun. Daca nu doresc compania cuiva, i-o spun direct, fara menajamente. Cu tine vreau sa fiu prieten.
– Sigur, Raphael, am bolborisit, si m-am indepartat impleticindu-ma, desi bausem numai apa minerala.
Devenisem prieten cu Zeus.
* * *
Totusi imi venea greu sa cred ca Chercheve va pastra legatura cu mine.
Dar dupa numai doua saptamani ma cheama la telefon si-mi reproseaza ca nu l-am instiintat cum am ajuns in Israel. Ma anunta ca mi-a trimis programul cursurilor lui de hipnoza, asteapta remarcile mele, modul in care vad eu colaborarea.
Aici voi face o paranteza. Prietena mea, M., nu zburase cu avionul inca, se temea. Si, fara legatura, respecta traditia si manca doar casher. Era preocupata, si nu reuseam sa o conving de contrariul, ca in strainatate n-o sa aiba ce manca, deci trebuie sa-si care de toate din Israel.
Am hotarat ca primul ei voiaj va fi la Paris, dar nu voia la hotel, ca nu va bea cafeaua din cestile de acolo, am primit un apartament de la un prieten, am cumparat pana si tigaie si pahare, am facut o cura de oua cu cartofi prajiti cam toata saptamana, incat azi, cand mancam la orice restaurant, ma amuz amintindu-mi cat am fost de disciplinat pe vremea aceea.
Ajunsi la Paris, i-am telefonat lui Chercheve, care, imediat – sa ne invite la restaurant. I-am explicat cam rusinat problemele de alimentatie, dar, paradoxal, s-a bucurat, si am mers, impreuna cu sotia lui, Dominique, mult mai tanara ca el, care-l adora, la un restaurant super-casher. Dominique se convertise la iudaism si stia despre religie cam de 100 de ori cit Chercheve insusi, multe lucruri pe care ea le cunostea, eu doar le auzisem intimplator.
– De data asta nu mai scapi, cand predam un curs impreuna? – m-a somat, asa ca am fixat deja urmatoarea calatorie la Paris. Dupa ospat ne-a facut un tur -Paris by night- sa-l fi vazut cum sofa prin centrul Parisului, in plina viteza, ne arata fiecare obiectiv istoric, muream de frica, nu stiam cum sa-l fac sa mearga mai incet. El m-a simtit imediat:
– Nu te speria, Vlad, eu conduc si motocicleta, vad perfect, iau lectii de pian si pictura, alerg, ma simt tanar. Si daca am mancat casher, Dumnezeu ne apara, a spus in gluma, era ateu convins.
***
Am revenit la Paris, pentru cursul de hipnoza in stomatologie. Cursul s-a tinut pe un …vaporas-clinica dentara, cu laborator si sala de conferinte, nu vazusem niciodata asa ceva luxos si ciudat. Vaporasul era ancorat in \”portul\” Van Gogh, pe Sena, a durat doar doua zile, era un curs introductiv, dar a avut mare succes. Iar Chercheve a fost adorabil, atent sa nu ne lipseasca nimic.
Prietena mea M. m-a cam dezamagit. Dupa trei ore de conferinta in franceza, limba pe care ea nu o cunoaste, a inceput sa caste. La prima pauza a sters-o (ea zice ca eu am trimis-o, dar nu-mi amintesc asa ceva) si s-a dus sa viziteze un cimitir pentru caini si pisici, a facut o multime de fotografii, am vazut doar fotografiile, niste monumente impresionante, acoperite de flori, cu vizitatori ce plangeau pe mormintele patrupedelor. Iar inscriptiile…\”Despartiti dupa 15 de ani de dragoste fidela\”, chiar si dedicatii in versuri. Pana azi n-am auzit ca o pisica sa traiasca 15 de ani, cred ca era o exagerare. Dupa terminarea cursului ne-am plimbat pe Valea Loarei, apoi am revenit in tara sfanta.
De atunci am colaborat si m-am intilnit deseori cu Chercheve. O data ne-a invitat la o vila de linga St. Tropez, ne-a cantat la pian, ne-a aratat picturile lui. Dar niciodata nu mi-a povestit de cate ori a fost insurat (se pare ca de mai multe ori si are mai multi copii, o nepoata e poeta, nu-i mai retin numele). Intalnirile cu el au avut loc numai in Franta, dar intr-o zi imi telefoneaza si ma anunta:
– Nu mai sunt tinar, (nu stiam cati ani are, nu l-am intrebat niciodata), vreau sa vizitez din nou Israelul, vin cu Dominique, gaseste-ne un bun hotel si aranjeaza si o excursie la Petra.
M-am conformat, le-am rezervat la Dan Panorama, intre Tel Aviv si Yaffo, caci presupuneam ca vrea sa fie aproape de Yaffo, apoi m-am dus la All-Meridian sa-i stabilesc calatoria la Petra. Silvia ma anunta ca are nevoie de fotocopiile pasapoartelor celor doi voiajori, il sun pe Chercheve si ramane sa le trimita prin fax. A doua zi ma cheama Silvia la telefon si ma anunta:
– Niet Petra!
– De ce? ma mir eu.
– Pai nu accepta oameni de virsta lui, la 91 de ani nu vor sa-si asume riscuri.
“ 91 de ani???\” Nu ma asteptam chiar la varsta asta, parea in jur de 80. Ei, cum ii spun eu lui Raphael asa ceva?
Mi-am luat inima in dinti, i-am telefonat, dar imediat am inceput sa ma balbai.
– Petra -e impppposibbbil.-
– De ce?
– Pai nu se prea poate…
– E din cauza varstei, nu-i asa? chicoti Zeus, nu-i nimic, plecam la Eilat.
– va urma –