Săptămâna asta, Consiliul General al Municipiului Bucureşti are temă de partid să aprobe una dintre cele mai babane mânăreli urbanistice ale Capitalei din ultimii ani: PUZ-ul pentru „turnurile de la Cişmigiu“. Dacă staţi încă în cumpănă între a vedea ce conţine acest Plan de Urbanism Zonal (PUZ) şi, de exemplu, a da la o parte frigiderul ca să trageţi un mop zdravăn pe dedesubt, vă recomand cu căldură prima variantă: e mult mai incitantă. Sub frigiderul dv. n-au cum să existe surprize mirositoare la fel de multe ca în proiectul de hotărâre postat la
http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/1720090130.pdf şi a cărui consultare publică se încheie mâine.
Ce dacă el e întocmit de Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu“ (prin aripa ei puternic lucrativă, anume Centrul de Cercetare, Expertiză, Proiectare şi Consulting), ştampilat de arhitectul- şef al Capitalei în funcţie la data de 27 februarie 2008 şi avizat de cei şapte îngeri din vămile văzduhului, aceia care mănâncă urechile petentului de rând, aşteptând acum doar aprobarea lui Dumnezeu-Tatăl? Asta n-a împiedicat să se strecoare înăuntru, mare, vizibilă, următoarea eroare de aritmetică elementară, în tabelul de bilanţteritorial: construcţii (79%) + accese auto (3,5%) + accese pietonale (0,7%) + spaţii verzi (25%) + 100%. Dv. şi mie, desigur, ne dă rezultatul la adunare 108,2%, ceea ce ar putea crea oarece dileme executantului. Însă experţii de la „Ion Mincu“ ştiu să lucreze cu numere complexe, iar constructorul român ştie el şi fără plan din care bucată să taie.
De regulă, un PUZ românesc are rolul să facă praf Planul de Urbanism General, introducând derogări punctuale de la regulile de construcţie, după nevoia privatului care îl iniţiază şi plăteşte. Exact asta face şi documentul în chestiune: „înţeapă“ regimul de înălţime în zona respectivă, mult peste cel de 16 metri prevăzut în PUG, pentru ca proprietarul parcelei din strada Brezoianu 23-25, SC Universul SA, să poată ridica nişte clădiri cu aspect încă neprecizat.
Şi la cât îl urcă? Ei, aici intervine a doua frumuseţe a acestui dosar, pe care îl puteţi răsfoi la adresa de web indicată: nu se ştie clar. Planşele desenate (urât, cu mâna, ca pe vremea lui Pazvante) de experţii menţionaţi vorbesc despre 42 de metri, pentru unul dintre corpurile de clădire ce va avea 12 etaje. Însă în avizul provizoriu al Direcţiei Trafic apare acelaşi corp de clădire cu structura de 3 nivele subsol şi 30 de etaje deasupra. Pare că tot umblând după avize, proprietarul a arătat fiecărei autorităţi un alt proiect, pe care a luat ştampila, iar la final va alege el ce e mai drăguţdin fiecare. Întrebarea nu e de ce poate el s-o facă, ci cum de reuşeşte cu atâta eleganţă să obţină aprobări pentru turnuri lângă Cişmigiu, cu documentaţie făcută pe colţul mesei, în vreme ce un prieten de-al meu dentist a umblat de i-au sărit capacele pentru aprobarea unei firme cât o foaie de caiet, pe care s-o pună pe zidul casei.
Tot iluştrii cercetători, expertizori şi consultingi de la Facultatea de Arhitectură au mai produs şi un al treilea episod de matematică distractivă: au calculat că la o suprafaţă desfăşurată de 26.400 metri pătraţi, investitorul ar trebui să asigure pe proprietate loc de parcare pentru fix 100 de maşini. Însă, conform unei hotărâri a Consiliului Municipal din 2006, obligativitatea este de un loc la 100 metri pătraţi pentru rezidenţial sau un loc la 60 metri pătraţi (sau chiar mai puţin) pentru alte funcţiuni publice precum hotel, spaţii de birouri, piscină etc. – ce spune comanditarul că vrea să facă pe Brezoianu 23-25. Cu alte cuvinte, dacă e să se respecte legea, trebuie făcute între 260 şi 440 de locuri de parcare. Însă, doar dacă e…
Acum, dacă e să fim complet lipsiţi de umor, tot legea mai spune că un asemenea PUZ trebuie discutat cu vecinii, făcute consultări publice, iar buna practică internaţională recomandă ca iniţiatorul să facă o machetă pe care s-o expună undeva, s-o vadă şi poporul prost care nu ştie să citească planşe făcute cu laba gâştii de experţii de la „Ion Mincu“. Proiectul de Hotărâre supus aprobă rii aleşilor locali zice pe undeva că ar fi fost trei runde de consultări la care nu s-au primit obiecţii, dar nu se ştie când şi cu cine.
Dimpotrivă, are aerul că acest dosar încropit, cu detalii care se contrazic şi avize nesemnate, trebuie trecut cât mai repede şi în tăcere prin CMB săptămâna asta, iar noi aflăm de el doar datorită vigilenţei a 5-6 ong-işti pe biciclete, care ziua muncesc pentru o pâine, iar seara îşi sacrifică timpul liber pentru a apăra integritatea urbanistică a Capitalei. Asta, în vreme ce aceia plătiţi s-o apere – politicieni locali şi arhitecţi milionari, care predică cu gura rotundă pe la workshopuri estetica spaţiului mioritic – tac ca mortul în păpuşoi şi îşi încasează taxele de expertiză.
Articolul a apărut inițial în Evenimentul zilei evz.ro