Doar cine a văzut râmele uscate de secete
Ţiuind în crăpăturile pământului în miezul verii,
Va şti să caute apa,
S-o scoată chiar şi de unde nu e.
Scârţâie cumpăna fântânii la Măgura;
De o mie de ori.
Cum scade lumina dinspre apus, valăul se umple.
Vin ciurdele.
Bivolii întâi; nu văd bine seara.
Au albeaţă ca găinile.
Muştele excitate de soare
Înţeapă ca nişte albine scornite.
Joiana mă plezneşte peste faţă
Cu zmocul subţire din coadă.
Mama îmi şterge faţa
Cu batista înmuiată în apă rece.
Dan David, Los Angeles, Martie-10-2007.