Knesset-ul are mari șanse să fie dominat de dreapta și de religioșiMarți 10 februarie israelienii vor alege al 18-lea Knesset (parlamentul unicameral) din istoria de 61 de ani a țării, lupta pentru întâietate purtându-se între partidul Likud al fostului premier Binyamin Netanyahu și partidul Kadima, condus de ministrul de externe, Tzipi Livni.
Cele 120 de mandate parlamentare vor fi distribuite pe baza reprezentării proporționale, iar sondajele indică faptul că niciun partid nu va depăși 30 de mandate.
Ocuparea primului loc este esențială, deoarce liderul celui mai numeros partid va fi desemnat de președintele țării, Shimon Peres, să formeze viitoarea coaliție de guvernământ.
În afară de Likud și Kadima, alte două partide au fost în avanscena campaniei: Israel Beitenu (Israel Casa Noastră), condus de Avigdor Lieberman, și Partidul Muncii, condus de ministrul apărării și fostul premier Ehud Barak.
Alegerile au fost convocate ca urmare a eșecului doamnei Livni de a forma o nouă coaliție de guvernare, după alegerea ei în fruntea partidului Kadima, ca urmare a retragerii premierului Ehud Olmert, acuzat de mai mulți ani de implicare în afaceri de corupție.
Campania a fost dominată de intervenția militară a Israelului în Gaza din decembrie trecut și ianuarie anul acesta și de relația majorității evreești cu minoritatea arabo-palestinienă din statul Israel.
Plasat constant în fruntea sondajelor, Likud (dreapta naționalistă moderată, 12 mandate în actualul parlament) promite o sistare a negocierilor de pace cu palestinienii, pe care le consideră un eșec. Partidul este creditat de media sondajelor publicată de ziarul Jerusalem Post cu 30 de mandate.
Principalul partid de guvernământ Kadima (centrist, 29 de mandate) este singura formațiune în afară de Likud și Partidul Muncii care s-a clasat pe primul loc într-un scrutin parlamentar, în 2006. Partidul a fost format în 2005 de fostul premier Ariel Sharon, care a părăsit Likudul, ca urmare a evacuării unilaterale a fâșiei Gaza, mișcare căreia Likudul i s-a opus atunci. La Kadima au aderat personalități de frunte din Likud, dar și din Partidul Muncii. În ianuarie 2006, Sharon a suferit un atac vascular cerebral, intrând în comă, din stare în care se află și în prezent, iar conducerea partidului și a guvernului au trecut în mână lui Ehud Olmert. Kadima este creditat în media sondajelor cu 25 de mandate.
Surpriza acestei campanii o constituie Israel Beitenu (dreapta naționalistă radicală, 11 mandate), condusă de fostul consilier al lui Netanyahu, Avigdor Lieberman (născut la Chișinău în 1958 și emigrat în Israel în 1978). Acerst partid, creditat în sondaje în medie cu 14 mandate, a susținut condiționarea cetățeniei arabilor (palestinienilor) israelieni, care reprezintă 18% din populația țării, de loialitatea lor. Netanyahu nu a criticat această politică extrem de controversată.
Partidul Muncii (social democrat, 19 mandate), care s-a aflat la cârma țării timp de peste jumătate din perioada scursă de la înființarea statului în 1948, a ajuns o umbră a partidului condus de Ben Gurion, Golda Meir sau Ițhak Rabin, fiind creditat în sondaje cu doar 15 mandate, ceea ce ar constitui cel mai slab rezultat al său din istorie.
Dintre celelalte partide se remarcă SHAS (religios sefard, 12 mandate), creditat cu 10 mandate în sondaje. Partidul, care are ca lider spiritual pe rabinul de 88 de ani Ovadia Yosef, se adresează evreilor originari din țările musulmane, din nordul Africii și Orientul Mijlociu, dar și din Etiopia și Asia Centrală, îi surprinde în permanență pe comentatori cu durabilitatea sa. SHAS a petrecut 15 din ultimii 25 de ani de la înființare ca parte a unor coaliții guvernamentale, extrăgând ca preț al sprijinului său fonduri pe care le-a canalizat către electoratul său, în majoritate din păturile defavorizate ale societății.
În orice caz, dreapta naționalistă și religioșii – la care se mai adaugă Unitatea Torei (ultra-ortodox așkenaz), Uniunea Națională (naționaliști radicali) și Casa Evreiască (sionist religios) – este creditată cu circa 65 de mandate în media sondajelor publicată de Jerusalem Post.
Alianța dinte Kadima și Partidul Muncii mai poate conta doar pe Meretz (stânga radicală) creditat cu 6 mandate. Cele trei partide arabe – Reînnoirea Arabă, Hadash și Adunarea Națională Democratică – care obțin de regulă 10 mandate împreună – ar putea fi afectate de un boicot parțial din partea electoratului arab.
În concluzie, chiar dacă partidul Kadima se clasează pe primul loc, e posibil ca Tzipi Livni să întâmpine mari greutăți să formeze o nouă coaliție, în condițiile unui Knesset pe care sondajele îl prezic ca fiind dominat de partidele naționaliste și cele religioase, puțin sau deloc dispuse la compromisuri cu palestinienii și cu lumea arabă.
În 10 februarie sunt alegerile Parlamentare în Israel. E zi liberă, ca lumea să aibă timp să ajungă la urne. Conform legii, transportul pentru cei ce locuiesc la mai mult de 20 de km de locul de votare este gratuit. De asemenea transportul organizat pentru persoane handicapate fizic şi bătrîni. În plus partidele organizează transportul susţinătorilor.
Arabii israelieni vor boicota votarea prin neparticipare.
În această atmosferă se prevede că partidele de dreapta vor cîştiga cca 66 din cele 120 de locuri în Knesset (Parlament).
Se prevede un guvern condus de Benjamin Netanyahu, format de Likud, Yisrael Beteinu, Shas, eventual Partidul Muncii (în acest caz majoritate de 74-75).
Noul Guvern va duce o politică economică apropiată de cea americană, dar o politică intransigentă faţă de Hamas, faţă de PLO o politică pe baza Wye River Memorandum din oct. 1998, cu Siria discuţiile plecînd de la ideea retrocedării Înălţimilor Golan după o perioadă de 40 de ani, perioadă în care această zonă va fi sub observatori ONU cu forţe de pace ale Căştilor Albastre sub comandament American.
Stimate Domnule Clej,
Va felicit pntru documentatul articol. Cred ca o coalitie guvernamentala de dreapta este preferabila in Israel in conditiile actuale.
Mentionez si faptul ca domnul Avigdor Liberman, despre care scrieti, pe buna dreptate, ca este nascut la Chisinau, provine dintr-o familie originara din Bucuresti stabilita la Chisinau, mi se pare in 1940 (daca nu gresesc). Tatal lui a fost sionist revizionist (in miscarea Bethar) din Romania in perioada interbelica. Ulterior a fost arestat politic din cauza fostei lui orientari politice si deportat in Siberia de catre autoritatile sovietice. Revenit la Chisinau dupa moartea lui Stalin, a fost invatator. In Israel a lucrat ca paznic, neputandu-se aranja initial. Intr-o anumita perioada a colaborat si la un ziar de limba romana din Tel Aviv. Nu stiu daca mai traieste. Detin aceste informatii de la regretatul nostru prieten comun, ziarstul Martin Marcus, de binecuvantata amintire. In privinta lui Avidgor Liberman, el a povesit intr-o emisiune la televiziune despre greutatile prin care a trecut dupa imigrarea in Israel. La inceput a fost hamal la aeroportul „Ben Gurion”. El stie si limba romana, desi mai putin bine decat limbile ebraica si rusa. Lucruri care este bine sa fie cunoscute de originarii din Romania si de romanii de pretutindeni, fiind vorba despre un om care a trecut prin multe greutati – atat el cat si familia lui – din cauza dictaturii comuniste. Toate bune,
Lucian-Zeev Herscovici
Trecere in revista concisa, clara, pertinenta, potrivita condeiului cu care ne-a obisnuit dl Clej. Felicitari.
O observatie : NU „liderul celui mai numeros partid va fi desemnat de președintele țării, Shimon Peres, să formeze viitoarea coaliție de guvernământ”, ci cel pe care-l vor recomanda factiunile politice care insumeaza cele mai multe voturi dupa alegeri. Astfel, chiar daca partidul Kadima va primi cu cateva mandate mai mult decat partidul Likud, nu e sigur deloc ca dna Livni va primi mandatul formarii guvernului, caci cei ce vor recomanda „Nethaniahu” vor fi mai multi, potrivit sondajelor de la sfarsitul acestei saptamani, cu trei zile inainte de alegeri. Si astfel guvernul Biberman va iesi la drum.
Iar ingrijorarea ca va continua acelasi status-quo care nu duce la nici o solutie in Orientul Mijlociu e depasita doar de ingrijorarea ca acest status-quo nu va fi pastrat,si se vor inrautati relatiile cu palestinienii, Siria si chiar Egiptul. Cu implicatiile internationale de rigoare, evident.
Cateva cuvinte despre ziua alegerilor, pomenita de dl Gross, ca zi libera, prin lege. Se vantura din ce in ce ideea ca dreptul de a vota ar trebui sa fie si o obligatie. Ca nu e normal sa primim toti o zi de concediu, economia israeliana sa ‘piarda’ o zi de lucru – nu stiu cat inseamna, probabil milioane – dar procentul celor ce voteaza sa nu depaseasca 2/3, in cel mai bun caz. Citisem ca in Australia, de cand s-a introdus amenda celor ce nu voteaza, prezentarea la urne a ajuns la 95%. Cine voteaza, influenteaza. N-ar fi rau nici la noi, poate atunci titlul acestui articol n-ar fi justificat…
După ultimele speulaţii ale comentatorilor politici nu este exclus un guvern Kadima-Yisrael Beteinu-Partidul Muncii. Cum în politică totul este posibil, încă puţintică răbdare şi ne vom dumiri.
Procentajul mic de votanţi nu este în favoarea partidelor Centrale (Kadima, Likud Partidul MUncii (ordine alfabetică)) este favorabil partidelor sectoriale (Shas,Yisrael Beteinu, SI tuturor celorlalte Partide religioase)
Ideea amenzilor in caz de neprezentare la vot este grozava; ar fi bine sa fie aplicata in cat mai multe state!
In privintza accesului la putere al ultrareligiosilor, recunosc ca nu inteleg de ce este o varianta laudata. Poate ca totusi ultrareligiosii din Israel nu vor scoate stiintele din programa scolara, sper!
Domnule Deaconescu,
Ca nuca’n perete merge Malraux cu alegerile din Israel. Altfel, să știi că religioșii (a nu se confunda cu dreapta naționalistă) au fost, sub o formă sau alta, mai tot timpul la guvernare în cei 61 de ani de existență a Israelului.
O combinație dreapta naționalistă – ortodocși a fost de exemplu guvernul Netanyahu dintre 1996 – 1999.
Zicea Malaraux o zicala tampita, ceva de genu’
„Daca secolu’ XXI nu va fi religios, nu va fi deloc”
Cam cum sa intelegi chestia asta? N-ai cum, eu chiar *n-am cum*. Ca daca israelienii se vor trezi mane cu dreapta religioasa iesita din urna (mde, cu o alcatuire, cu o coalitie care-o contine semnificativ) , adio argumentu’ cum ca palestinienii-s influentati de religiosii lor. Mde, fiecare pasere pa religiozitatea ei more…