Monument dedicat Omului din PiltdownIn incinta serelor gradinii botanice din Cleveland te simti ca in rai: nu lipseste nimic. Florile multicolore, arborii tropicali, pasarile colibri si de alte specii dau impresia unui complex biotic autonom, in care se imbina toate culorile si toate formele de viata care pot exista intr-o zona tropicala, cu arbori impunatori si izvoare abundente de apa, cu pesti de asemenea multicolori.
Dar elementul cel mai impresionant il formeaza totusi insectele: fluturii colorati ca pentru parada. Cred ca vazand acesti fluturi cum se aseaza pe florile care au o coloratie identica cu a lor (sau mai corect invers: fluturii au o coloratie identica cu modelul florilor pe care se aseaza!) nu poti sa nu te gandesti la faptul ca un asemenea sistem biotic, existent in multiple forme la ecuator, a avut o istorie proprie, evoluand in timp.
Probabil ca asemenea peisaje l-au impresionat pe Darwin cand i-a venit ideea evolutiei speciilor.
Dar fenomenul adaptarii si evolutiei speciilor sare in ochi nu numai in asemenea peisaje de vis: se stie faptul ca inainte de revolutia industriala, Anglia era invadata de o specie de molii albe. Cand industria bazata pe carbuni a Angliei a inegrit cladirile iar moliile albe puteau fi usor depistate de pasarile care le vanau, s-a raspandit o alta rasa de molii, negre, mai adaptate mediului industrial. Nu trebuie sa fim genii ca sa ne dam seama ce s-a intamplat. „Selectia naturala” are loc chiar in fatza noastra de multe ori.
1. Darwin si Spencer, sau stiinta in faa filosofiei
Charles Darwin a fost prin excelenta un om de stiinta. El s-a straduit sa gaseasca explicatiile corecte pentru orice observatie facuta de el sau de altii, bazandu-se numai pe FAPTE. Desi el gandea la un nivel abstract, ca orice om de stiinta, totusi si-a bazat teoria numai pe fapte concrete, observabile.
Herbert Spencer, cunoscutul filosof britanic care a imbratisat imediat teoria evolutiei, cu foarte mult entuziasm, era inclinat spre generalizari, ca majoritatea filosofilor, spre deosebire de Darwin care aprecia numai munca migaloasa de aflare a adevarului prin studierea fiecarui caz in parte.
Un complex de imprejurari favorabil lui Spencer, generat de stadiul la care era economia mondiala pe atunci, l-a favorizat pe acest filosof.
Spencer a incercat sa extinda teoria evolutiei a lui Darwin la domeniul social si in general la multe alte activitati legate de tot felul de aspecte ale practicii umane. Sa nu uitam ca expresia „survival of the fittest” a fost inventata nu de catre Darwin, ci de Spencer. „Supravietuirea celui mai dotat” a fost o expresie care a convenit de minune Americii, care dupa razboiul civil a intrat intr-o perioada de inflorire fara precedent. Incepand cu Andrew Carnegie, magnatul american al otelului, majoritatea industriasilor si chiar marii „magnati” ai cultelor (!) au fost de partea lui Spencer!
Cel mai ilustru exemplu il constituie predicatorul cel mai cunoscut in America: Henry Ward Beecher. El a afirmat ca „Avem dovada nu numai ca Dumnezeu a putut crea tot Universul, dar chiar si ca Intelepciunea lui Dumnezeu este atat de Mare incat El a reusit sa determine lucrurile sa se autocreeze ele insesi!”. (am respectat stilul de vorbire al epocii respective). Cu alte cuvinte, faptul ca Darwin are dreptate a fost „tradus” tot prin „atotputernicia lui dumnezeu”! Lucru care …nu prea a durat, daca e sa ne referim la mentalitatea crestina contemporana noua.
Astazi, abordarea stiintifica a lui Darwin este de departe cea favorizata de biologi, mai ales datorita faptului ca Filosofia lui Spencer a fost discreditata deoarece teoriile lui au fost folosite pentru a furniza sprijin pentru rasism si pentru teoriile eugenice.
2. Teoria evolutiei in fata falsificarii datelor
Cum stim, astazi teoria evolutiei nu mai este pusa la indoiala de nici un om de stiinta, pentru ca de fapt nu exista nici macar o singura ipoteza stiintifica contrara. „Creationismul” nu este un candidat la vreo teorie, devreme ce porneste de la ideea ca dumnezeu a facut lumea asa cum este si sfarseste tot cu aceeasi concluzie, care, vorba lui Caragiale „se intoarna tot acolo de unde o purces”. Gandirea circulara nu are ce cauta in stiinta.
Dar surpriza cea mai mare in privinta falsificarii teoriei evolutiei nu a venit de la niste ageamii, cum sunt „Creationistii”, care si-au schimbat de vreo zece ori numele fara nici un succes si care in ciuda acestui fapt, au lansat inca un nume pentru fantezia lor – „intelligent design”, ci de la niste „confrati” in domeniul stiintific. Scandalul respectiv, care a durat numai cateva minute pentru unii specialisti, a supravietuit, pentru altii, mai nepregatiti, circa 40 de ani!
Acestui scandal i se poate atribui o tenta politista. El se refera la evolutia omului, cel mai fierbinte subiect din aria evolutionismului.
Sa incerc sa redau cadrul istoriei respective:
Studiul specific al evolutiei rasei umane a avut un mare handicap la inceput: raritatea fosilelor gasite. Mai precis, la inceput s-au gasit destule fosile de maimute a caror evolutie tindea spre fiinta umana, dar nu se putea gasi un raspuns concret la intrebarea „ce s-a intamplat mai intai: s-a marit capacitatea craniana sau a aparut mersul biped?”. Expertii de atunci tindeau sa creada ca a fost nevoie mai intai ca maimutele respective sa „devina mai inteligente”, dupa care evident ca ele si-ar fi dat seama ca mnersul biped este mai avantajos.
3. Prejudecati europene
Ca o paranteza, adaug: cum majoritatea cercetatorilor (daca nu toti) erau europeni convinsi de „superioritatea rasei mediteraniene” (chiar asa se exprimau! Bineinteles ca in aceasta „rasa” ei nu-i includeau pe cei mai mediteranieni dintre toti: pe evrei!), acesti cercetatori erau convinsi ca trebuie sa gaseasca cranii cu capacitate craniana mare in Europa, de preferinta in…Anglia.
Deci acesti post-darwinisti considerau ca vor gasi o cale regala pentru evolutie; eventual o cale imperiala, pentru ca Imperiul Britanic era si cel mai intins imperiu cunoscut in istorie, datorita evidentei superioritati a englezilor fatza de restul lumii.
Ei se asteptau sa vada cum EVOLUTIA INSASI trece triumfala prin Londra sau imprejurimi. Asa ca profesorul Charles Dawson a inceput sapaturile…chiar in Anglia, in comitatul Sussex, unde a descoperit faimosul craniu numit „The Piltdown Man”, o descoperire senzationala!
Cum spune autorul unei carti despre acest eveniment, „If Piltdown Man did not exist, ‘we’d have to invent him”.
Daca acest om de Piltdown nu ar fi existat, ar trebui sa-l inventam! Chiar atat de convinsi erau savantii de atunci de superioritatea europenilor!
4. De la „Piltdown Man” la „Piltdown Manor”
Ceea ce a urmat a fost o adevarata poveste politista, in care au intervenit nu numai savantii vremii, dar si…Sherlok Holmes insusi, reprezentat de creatorul sau, Sir Arthur Conan Doyle. Pe deasupra, un erudit preot crestin, cu acreditari stiintifice serioase (cel care a descoperit Omul de Pekin, sau Sinantropul de Pekin), autorul teoriei „Punctului Omega” in evolutie (cred ca nu trebuie sa fie un secret pentru nimeni faptul ca acest „punct omega” in conceptia autorului sau, este chiar Iisus Christos!), Teilhard de Chardin, este si el suspectat ca a facut parte din misterul respectiv. Sa fiu clar: Teilhard, nu Iisus este suspectat de participare la acest mister!
Sa-i adaugam si pe geologul sef de la Brittish Museum, Sir Arthur Smith Woodward, ca si pe cel care a gasit craniul respectiv in anul 1912, Charles Dawson, avocat si antropolog amator, geolog si colectionar de fosile, care s-a si grabit sa dea numele acestui craniu, atribuindu-i chiar numele sau de familie: „Eoanthropus Dawsoni”, ma rog, un nume latinesc reprezentativ pentru el si pentru continentul Europa, „Omul European Dawsonian”!
Pornind cu o asemenea colectie selecta de nume, cred ca cititorii isi vor da seama ca umorul legat de aceasta descoperire nu va lipsi, dar aman pentru saptamana viitoare dezlegarea misterului…
Deci „the Piltdown man” este numele descoperirii facute in acel loc (Piltdown) devenit celebru; „Piltdown Mannor” este numele hotelului si carciumei locale rebotezate cu aceasta ocazie, in cinstea evenimentului respectiv, iar Monumentul” plasat la fatza locului, in Piltdown, pentru a omagia descopeririea, este prezentat in poza alaturata. Este o poza autentica!
5. Concluzie
Voi incheia acest articol tot cu acei fluturi minunati din serele gradinii botanice din Cleveland.
De la departare mai mare, am vazut un cioc imens de pasare, parand amenintator. Cand m-am apropiat, mi-am dat seama ca este doar desenul unui cioc de pasare de pe spatele unui fluture, care parca avertiza: nu va apropiati de mine, ca e jale! Va termin!
Sigur ca natura, in evolutie permanenta, a conferit acestui fluture cam bleg (se misca cu greu, ca e mare, si zboara putin) un mijloc de a parea ca este altceva. La fel cum unele situri antievolutioniste au inceput sa se mascheze pe internet cu nume…”stiintifice”. Astfel am descoperit un site religios, anti-stiintific, deghizat sub numele de „discovery”, tratand subiectul potopului lui Noe, al patriarhului evreu Iona care a stat trei zile in burta unui peste, etc etc.
„Creationistii” se comporta deci exact ca si fluturii care au evoluat diverse strategii de a se ascunde sub alte infatisari, mai „serioase”. Chiar si ei au impresia (corecta!) ca punctul lor de vedere religios nu face nici macar cat o ceapa degerata, asa ca ei sunt in cautare de „acoperiri” mai serioase, „stiintifice”!