ACUM.TV

Elevii de la Liceul Industrial Gherla învață despre Holocaust

La Cluj memoria celor 16000 de evrei deportaţi la Auschwitz în vara lui 1944 se comemorează în fiecare an în luna iunie, la Hazkara. Şase supravieţuitori aprind şase lumânări în memoria celor şase milioane de victime, Corul Comunităţii Evreieşti prezintă un program de cântece, se rostesc cuvântări. Sunt prezente notabilităţile oraşului (mai mult sau mai puţin, depinzând dacă e un an electoral sau nu) şi unii reprezentanţi ai bisericilor (mai ales ale celor româneşti). În noiembrie, la Ziua Holocaustului din România, activităţile sunt desfăşurate din iniţiativa autorităţilor, care cel mai adesea dau un telefon comunităţii evreieşti să organizeze ceva, iar ei depun coroane de flori.

Şi în luna ianuarie Ziua Memorială a Holocaustului a fost marcată atât de Centrul Cultural Italian cât şi de Centrul Cultural Francez, iar Parohia lutherană a organizat o dezbatere a cărţii lui Dieter Schlesak Capesius, farmacistul de la Auschwitz, tradusă în maghiară şi publicată de curând la o editură din Miercurea Ciuc. Am participat la câteva dintre aceste evenimente unde am ascultat expuneri interesante şi luări de cuvânt pertinente, dar nu am putut să nu remarc auditoriul relativ restrâns, alcătuit în majoritate din persoane de peste 50 de ani, şi prezenţa celor câţiva supravieţuitori ai Holocaustului, nevoiţi să asculte iarăşi şi iarăşi, povestea dureroasă a ororilor prin care au trecut. „Unde sunt tinerii ? De ce nu-i interesează” s-a întrebat cineva. Rândurile de mai jos se doresc un răspuns la această întrebare

Pe tineri nu-i interesează?

„Are cineva habar de unde aş putea să fac rost de (toata)bibliografia necesară pentru faza pe ţară? Îmi mai trebuie o carte: Predarea Holocaustului în sec XXI”,Jean Michel Lecompte…(Ştiu că-i un institut prin Israel care are cartea publicata integral pe Net, în română, dar la search-ul in Google nu găsesc nimic. Mă poate ajuta cineva?” „Ţi-as da eu cartea… a căutat profa de istorie cam mult cartea asta, şi in final a făcut rost de două, dar eşti dispus să vii până in Vaslui sa o iei? „Dacă sunteţi interesaţi de concurs, mai postaţi şi voi câte ceva pe forum să ne cunoaştem. Sau participă numai Vasluiul şi Prahova ?” „Şi Sălajul participă! Eu sunt chiar din Zalău, Sălaj. Aşa că la noi veţi veni la olimpiadă”.” Braşovul e şi el pe drum! Şi Bucureştiul participă”. „Singurul meu regret e că acest concurs nu se adresează unei categorii mai mari de persoane, că poate aşa n-am ajunge să votăm în primii 10 mari romani pe mareşalul Antonescu” „In altă ordine de idei, dar tot legat de subiect….azi o persoană (a cincea in ultimele doua săptămâni) m-a întrebat ce e ăla Holocaust…judecaţi si voi că eu m-am plictisit. Vă pup si spor la învăţat”.
Am spicuit din postările de pe un forum al elevilor finalişti la Concursul Naţional Memoria Holocaustului, organizat în iunie 2006, de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti, Asociaţia de Prietenie România – Israel şi Asociaţia Evreilor Români Victime ale Holocaustului (AERVH), în parteneriat cu Instituţia Prefectului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj.

Forumul a continuat şi după terminarea concursului, cu impresii şi fotografii. Spicuiesc din nou : „Un orăşel frumos, curat, plin de oameni primitori, indiferent de naţionalitate…Cam lung drumul până acolo (asta depinde de judeţul din care eşti), dar merită, mai ales dacă eşti intr-o companie agreabilă… Domnul Hecht a făcut un gest frumos sâmbătă seara invitându-ne la dumnealui acasă..” „Cel mai mişto a fost că am avut unde să batem mingea !”

Ultimele postări din septembrie 2006 sunau astfel: „Poate vă întrebaţi de ce am revenit ? Voiam să vă spun de o fază pe care am aflat-o ieri de la profa de istorie (nu ştiu dacă e adevărat sută la sută) pare-se că la anul nu se va mai organiza concursul Memoria Holocaustului pentru că s-au cheltuit prea mulţi bani anul acesta. Dacă are cineva detalii…” „Chiar mi-ar părea rău să se întâmple aşa, în fond ideea concursului e foarte bună. Mi s-a schimbat profa de istorie, aşa că nu am aflat nimic în această privinţă. Spor la învăţat pentru cei de a VIII-a şi a XII-a”.

Cea mai recentă ediţie a emisiunii Dimineaţa Diversităţii (pe care o produc la TVR Cluj, în ultima marţi a fiecărei luni, între orele 7.00 – 8. 00) a avut loc în 27 ianuarie, Ziua Memoriei Holocaustului. Cu acest prilej am invitat-o în studio pe profesoara Maria Riţiu şi doi elevi din clasa a XII-a: Diana Haliţa şi Cătălin Pah, laureaţi ai ediţiei din 2008, a concursului Memoria Holocaustului, organizată la Oradea. Doi tineri frumoşi, dezinvolţi şi maturi, al căror interes pentru subiect a fost stârnit de profesoara care, de şase ani de zile, predă istoria Holocaustului la Liceul Emil Racoviţă. Am avut prilejul să particip atât la orele de şcoală cât şi la câteva activităţi ale elevilor ei, concretizate în spectacole şi expoziţii. Am remarcat sinceritatea copiilor şi charisma cadrului didactic.
Aceeaşi empatie am constat-o şi în primăvara anului trecut, la elevele profesoarei Mihaela Costea, de la Liceului industrial din Gherla, care au susţinut un montaj dramatic în faţa profesorilor de istorie participanţi la cursul Predarea a Holocaustului în şcolile din România, organizat de Institutul de Iudaistică din Cluj, începând din 2001.

Acum doi ani, în oraşul Gheorgheni, la prezentarea cărţii Szurika Éva lánya (Surica fiica Evei) de Sara Székely, era de faţă un grup de elevi de la Liceul Salamon Ernő. Tânăra lor profesoară, Lőrincz Enikő, mi-a spus că ea le predă elevilor despre Holocaust, considerându-l parte a istoriei ţării. Acţiunea cărţii prezentate se petrecea la Gheorgheni şi i s-a părut firesc să-şi aducă elevii. Menţionez că profesoara de la Gheorgheni spera să poată participa la cursurile de la Institutul de Iudaistică de la UBB Cluj, coordonate de conf. univ. dr. Maria Radosav. De-a lungul anilor aceste cursuri au fost absolvite de 230 de profesori de liceu din ţară.

Ce ar mai fi de făcut ?

Daniela, Diana, Linda, Liana şi Ana de la Liceul industrial din Gherla se machiaseră şi se costumaseră pentru a evoca tragedia pe care o cunoşteau de la lecţiile de istorie. După spectacol le-am întrebat care sunt învăţămintele acestor cursuri şi mi-au răspuns „ Trebuie să înţelegem că toţi oamenii sunt egali şi să nu-i mai dispreţuim pe ţigani.” La întrebarea mea ce ştiu despre evrei, răspunsul lor a fost descumpănitor: „Bieţii de ei, cât au suferit !…” . „Cunoaşteţi vreun evreu ?” a urmat întrebarea mea firească. „Nu”- a venit răspunsul… Atunci am avut ideea să invităm profesoara şi un grup de elevi la spectacolul de Purim de la Cluj. Au şi venit şi s-au bucurat alături de noi. De altfel, şi elevii de la Liceul Racoviţă participă la sărbătorile de Hanuka şi de Purim. Mă gândesc că ar fi util ca şi alte comunităţi evreieşti să facă paşi pentru apropierea de elevii care studiază Holocaustul, familiarizându-i cu tradiţiile şi obiceiurile iudaice.

În vară, în cadrul expoziţiei de fotografii şi simpozionului „Missing since 1944”, Fundaţia Tranzit din Cluj a organizat o dezbatere privind păstrarea memoriei Holocaustului. Un distins conducător de instituţie din Bucureşti, se plângea de lipsa interesului şi slaba participare la activităţile derulate de ei. Mi-am amintit o regulă de a noastră, din televiziune, potrivit căreia publicul nu e vinovat pentru audienţa slabă a unei emisiuni…

Între timp, în culise, se duce o luptă acerbă pentru fondurile (limitate) alocate acestei activităţi, încercându-se „driblarea adversarilor”. În aceste condiţii şi cursurile destinate profesorilor de istorie care predau Holocaustul în şcoli (disciplină opţională inclusă în programa şcolară din România) riscă să nu mai fie organizate, la Cluj, din lipsa finanţării externe. Cred că lipseşte o viziune de ansamblu, o corelare a acţiunilor şi o evaluare justă a celor cu impact mai puternic şi efect de durată, cărora ar trebui să li se acorde prioritate.

Acest articol a fost publicat duminică, 8 februarie 2009 la rubrica Ei vor face o diferenta.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.