Mărgele de gânduri le agăţ pe un şirag, de sfoara trecutului, în cârlige de oţel, lăsând urme de zimţi pe foile de amintiri. Uneori le desfac ca să le presez, dar zimţii fioroşi se încăpăţânează să-şi lase amprenta de zig-zaguri. Astfel, strâng în pumni foile şi le mototolesc zămislind câte o mărgea şi o las să atârne pe sfoara destinului cu ardoarea de a sfârşi colierul prins de o gaică înţepenită.
