O dubla aniversare legata de Darwin este un eveniment capital. Darwin insusi a fost un om modest, dar mandru; de fapt a tinut secreta descoperirea sa fundamentala timp de 25 de ani. Este vorba de o teorie care a reusit sa schimbe radical modul cum gandim despre lume.
Darwin stia bine ce impact va avea teoria lui in societatea vremii; de aceea s-a pregatit in mod minutios in toti acei ani sa raspunda cu precizie cat mai mare la posibilele intrebari. Cu alte cuvinte a vrut sa tina socul pe care il intuia sub control.
Trebuie adaugat ca unii din cei mai mari fizicieni au admis ca oricat de mari ar fi fost performantele stiintifice ale lui Newton si Einstein, totusi teoria lui Darwin a fost cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor, pentru ca a schimbat in mod radical lumea.
1. Motivele intarzierii publicarii
Exista cel putin doua motive esentiale, si nu stim care din ele a fost mai important in ochii lui Darwin: unul din ele este legat de sotzia lui, celalalt de perfectionismul lui Darwin.
In decursul celor 25 de ani cat a lucrat la teoria sa, Darwin si-a dat seama ca pana si mentalitatea lui evolueaza in timp, pe masura ce el intelege mai bine consecintele acestei teorii. Mai precis, la inceputul studiului, Darwin era credincios. Din fericire nu facea parte dintr-un cult dur, catolic sau Protestant, luteran, ci familia din care se tragea era unitariana. Cultul unitarian a fost inventat de catre un ungur din Transilvania, pe nume Deak Ferenc, iar mormantul fondatorului este ingrijit si azi de coreligionarii lui moderni (in cetatea Deva). Probabil ca este cultul cel mai apropiat de…ateism. In 1859, Darwin era total ateu, in schimb sotzia lui Darwin era crestina convinsa. Darwin stia cu precizie ca publicarea cartii sale despre evolutie va crea o adevarata furtuna in credinta sotiei sale. De aceea a amanat cat mai mult publicarea cartii. Ceea ce i-a creat posibilitatea de a perfectiona in continuare teoria sa privind evolutia speciilor.
2. Lovitura de teatru
Darwin era foarte increzator in faptul ca nimeni in afara de el nu cunoaste adevarul stiintific descoperit de el. Pentru omul de stiinta, cunoasterea adevarului stiintific impreuna cu cunoasterea faptului ca el este unicul detinator al adevarui macar pentru o zi, constituie o sursa de placere unica, greu de descris.
As da ca exemplu pe fizicianul celebru Hans Bethe, care, cu cateva decenii mai tarziu descoperise explicatia precisa a reactiilor termonucleare ce au loc in stele: in acea seara el se plimba cu iubita lui la bratz. La un moment dat iubita lui exclama: „vezi ce extraordinar de frumos stralucesc stelele in seara asta?” La care el a raspuns: „Da, iubita mea, si te rog sa ma crezi ca eu sunt singurul om de pe pamant care stie de ce!” . Iubita lui nu a parut prea impresionata de acest raspuns si „i-a dat papucii” cand a constatat ca ea nu este singura stea din viata lui.
Intr-o zi a anului 1859, Darwin primeste un colet postal neobisnuit, care continea un mesaj semnat de un tanar sarac pe numele lui Wallace. Cand citeste mesajul, gata sa faca apoplexie! Wallace i s-a adresat lui, rugandu-l sa-l ajute sa publice un articol care continea…aproape toate ideile lui Darwin, pe care el le peria de peste 25 de ani!
Trebuie sa recunoastem ca Darwin a fost un om corect: l-a ajutat pe acel tanar sa-si publice lucrarea. Dar a trecut atunci in mare viteza la publicarea in intregime a cartii sale, exceptional de bine documentate.
3. Lumea de dupa Originea Speciilor
Pana la urma cele doua lucrari ( cartea lui Darwin despre evolutia speciilor ca si articolul lui Wallace) au vazut lumina zilei cam in acelasi timp. Desi cele doua lucrari propuneau cam aceeasi teorie, totusi exista o diferenta majora intre ele: Darwin a mers cu mult mai departe decat Wallace.
Wallace sustinea ca evolutia speciilor de la simplu la complex a avut loc numai pana la maimutze. „Omul a fost totusi creat de dumnezeu” adauga el. Darwin nu s-a oprit acolo, ci a mers unde il ducea logica: pana la capat!
Cartea lui Darwin continea cu mult mai multe date si exemplificari, carora nu li se putea reprosa nimic. Darwin a gasit raspunsuri la aproape toate intrebarile ce i s-au pus de catre alti naturalisti.
Initial, cartea lui a fost surprinzator de bine primita de public; chiar si de catre diversele religii si culte. A urmat o perioada destul de lunga in carecartea lui Darwin nu a fost disputata de populatia majoritara religioasa. Cred ca a fost o perioada in care consecintele logice ale acestei carti nu au fost intelese de multa lume. Pentru ca in realitate cartea era mult mai coroziva pentru religii.
4. Vanitatea in cautare de glorie
Fara a intra aici in prea multe amanunte, vreau sa adaug ca de-a lungul timpului au aparut o multime de biologi care au pretins ca au rasturnat teoria evolutiei a lui Darwin. Cu surle si fanfare, ei au anuntat cu titluri mari: „Teoria Evolutiei a fost rasturnata!” sau alte asemenea lozinci. Care este adevarul?
Adevarul este ca si oamenii de stiinta au exact aceleasi defecte de caracter ca si restul lumii. Unii sunt perfect cinstiti, altii sunt fanfaroni, altii sunt ahtiati dupa glorie, chiar si dupa o glorie efemera. In partea a doua a acestui serial voi ilustra cum au existat si iercari de a falsifica datele stiintifice privind evolutia si cum pana la urma adevarul stiintific a invins. Deocamdata ma rezum sa spun ca toate aceste titluri galagioase s-au dovedit a fi apa de ploaie. Pe ici pe colo, cate un om de stiinta a corectat cate o mica eroare a lui Darwin, dar dupa aparitia geneticii s-a vazut cat de fantastic de apropiat de adevar a fost Darwin.
5. Si totusi…
Si totusi mai trebuie sa adaug ceva: mecanismele de evolutie discutate de Darwin nu sunt singurele care exista. Pe o scara cu mult mai mica s-a vazut ca uneori alte tipuri de mecanisme actioneaza si ele. As vrea sa dau aici un exemplu interesant: cazul girafei.
Precursorul lui Darwin, Lamark, a crezut ca gatul lung al girafei s-a format datorita faptului ca de-a lungul generatiilor de girafe, fiecare dintre ele isi intindea tot mai mult gatul ca sa ajunga la frunzele unor copaci. Cu alte cuvinte, dupa Lamark, eforturile parintilor au dat rezultate in structura urmasilor, care au reusit sa aiba gaturi din ce3 in ce mai lungi!
Darwin, introducand ideea selectiei naturale, sau in varianta filosofului Herbert Spencer „The survival of the fittest”, a aratat ca factorul hotarator pentru schimbare este selectia naturala, oricare ar fi mecanismele ei. Acest lucru este valabil pentru marea majoritate a cazurilor.
Si totusi…Recent s-a aratat ca in cazul puricilor de apa, istoria parintilor are si ea o importanta. Daca de exemplu o generatie de purici de apa a trait intr-un loc unde nu exista nici o specie care sa se hraneasca cu purici de apa, generatia urmatoare nu se va naste cu o crusta solida pe partea lor dorsala, dar daca au existat dusmani ai acestei specii, urmasii vor fi dotati din nastere cu acea aparatoare de chitina!
Deci adevarul este ceva mai complicat! Un pic de Lamarckism exista totusi si in Darwinism!
Cu toate acestea nimeni nu va puta dobora vreodata descoperirea fundamentala a lui Darwin: faptul ca evolutia merge de la simplu la complex. Cum spunea el in mod poetic „FROM SO SIMPLE A BEGINNING”. adica…”DE LA NISTE INCEPUTURI ATAT DE SIMPLE!”.
Cu alte cuvinte: nu exista o fiinta supercomplicata, atotputernica, care a facut omul dupa chipul si asemanarea sa, ci numai o evolutie de la simplu la complex, rezultand in adevarate miracole naturale.
(va urma)
Articol interesant, de popularizare.
Imi permit sa fac o rectificare. „Parintele” confesiunii unitariene nu este Deák Ferenc (cunoscut parlamentar si inaintas pasoptist maghiar) ci David Ferenc, fost preot catolic, convertit la lutheranism si apoi la calvinism, ca in final sa proclame confesiunea care are drept deviza Dumnezeu este unul. Sesizand pericolul respingerii Sfantului Spirit si al declararii lui Isus Cristos, drept simplu om, mai marii bisericii calvine l-au prins si judecat pe David Ferenc, l-au incarcerat in Cetatea Devei unde a murit in 1579.
Aveti perfecta dreptate, doamna Ghita!
A fost o scapare a mea. Multumesc de corectare.
Tin minte o dată cand am fost la biserica catolica la ora de cateheza pentru adulti, curios fiind ce anume se discută acolo (eu crezând că sunt discuții complicate de finețe teologică). Era vorba despre „creația omului” la care eu am susținut mare și tare teoria evoluției speciilor. La care preotul îmi replică legat de faptul evoluției din primate: „poate tu, dar eu nu”…si toată sala a început să râdă că am primit un răspuns pe cinste, însă nu m-am lăsat păgubaș și umilit și am replicat frumos și calm: „prefer să am logica unei maimuțe decât cea a unui morman de pământ” (bine că nu mai există Inchiziție, că acum eram friptură).
Foarte fain articolul și mulțumesc pentru informațiile excelente de la ultimul capitol unde explici despre pureci. Așa pot da informații religioșilor semidocți care mi-au fluturat la nas un film care „demonta” evoluționismul aducând exemple de oraganisme ireductibile, unicelulare…fapt care m-a pus pe gânduri în sensul că știam că trebuie să fie o explicație logică (ȘI NU aberantă de genul omul creat din hocus-pocus), dar nu o știam care anume.
Aveti perfecta dreptate; a fost o scapare a mea. I-am vazut si mormantul in cetatea Devei si am fost impresionat de faptul ca, desi este unicul mormant acolo (nu am mai vazut altele), este mentinut in perfecta stare, avand tot timpul flori proaspete.
In SUA unitarianismul are mai multe temple mai ales in San Francisco, unde se organizeaza de obicei diverse activitati culturale care nu sunt deloc exclusiviste.
Aveti perfecta dreptate; a fost o scapare a mea. I-am vazut si mormantul in cetatea Devei si am fost impresionat de faptul ca, desi este unicul mormant acolo (nu am mai vazut altele), este mentinut in perfecta stare, avand tot timpul flori proaspete.
In SUA unitarianismul are mai multe temple mai ales in San Francisco, unde se organizeaza de obicei diverse activitati culturale care nu sunt deloc exclusiviste.