ACUM.TV

Între numeroasele rezervaţii naturale din Israel două locuri mă atrag ca un magnet, făcându-mă să revin cel puţin o dată pe an, de cele mai multe ori cu prieteni turişti. Chiar dacă trebuie să parcurg o distanţă destul de mare, plăcerea de a ajunge la Tel Dan şi Banias mă recompensează pe deplin, căci ce poate fi mai reconfortant decât o plimbare în sânul naturii, într-o rezervaţie naturală cu o vegetaţie abundentă, cu izvoare, pârâuri care-şi schimbă clipocitul şi cursul lor leneş într-o simfonie a îmbinării dintre apă şi piatră, apoi într-un crescendo viguros la vărsarea în râul Dan, cel mai de seamă afluent al Iordanului.

Tel Dan se află în nordul Israelului, la graniţa cu Libanul, accesibil dinspre şoseaua 99, nu departe de Kiryat Shmona, lângă kibutzul Dafna. Râul Dan a constituit până în anul 1967 (războiul de 6 zile), singura sursă de apă, dintre afluenţii Iordanului, aflată în posesia statului Israel. Micul deal din vecinătatea izvoarelor acestui râu a slujit ca loc de aşezare încă în urmă cu peste 7000 de ani.

Prin topirea zăpezilor muntelui Hermon se formează zeci de mici izvoare în jurul cărora se înalţă o vegetaţie impresionantă. Cutreierând prin parcul natural, ai deseori senzaţia că te plimbi pe apă. Abia după o bună bucată de timp realizezi că această micuţă pânză de ape se transformă într-un râu tumultos, care se ramifică şi se reuneşte la vărsarea în Iordan.

Concert în natură

La intrarea în rezervaţie, avem de ales între trei trasee: un traseu mai scurt de circa 45 de minute, un altul mai lung de circa o oră şi jumătate şi un al treilea, care iese din rezervaţia propriu-zisă, conducându-ne spre relicvele arheologice unde s-a stabilit în trecutul îndepărtat tribul Dan. Un drum alternativ e accesibil invalizilor. Apele au o temperatură constantă de 14,5 grade Celsius şi o compoziţie minerală de foarte bună calitate.

În anul 1966 statul şi organismele sale responsabile cu distribuirea apei au planificat să aducă prin forţa gravitaţiei sursa de apă spre aşezările şi câmpiile din valea Hula, dar iubitorii naturii au luptat timp de trei ani reuşind, în 1969, să întemeieze rezervaţia naturală Tel Dan, fără a-i leza sălbăticia şi frumuseţea.

Fauna şi flora acestei rezervaţii reunesc plante şi animale din diferite zone, constituind aproape un paradox al naturii. Astfel, găsim rozătoare ajunse aici din Africa, prin Egipt şi Siria, altele originare din stepa asiatică sau din bazinul Mării Mediterane. Salamandra portocalie (sau de foc) este întalnită în mod frecvent în Europa. Arbori impresionanţi, frasinul sirian, arborele de fistic de origine atlantică, sălcii, lotusul Jujube, laurul, ferigi, rugi de mure, cânepă, sânziene, duzi, unele lângă altele, crează un verde bizar, deloc tipic Israelului. Crabi minusculi şi peştişori de diferite mărimi populează pârâiele şi râul Dan. Mai greu e să distingi micile păsărele care se ascund în coroanele stufoase ale arborilor, dar pe care le auzi în permanenţă ciripind. În mijlocul rezervaţiei întâlnim o moară de apă, veche de peste 150 de ani, părăsită în anul 1948. O parte din rezervaţie este denumită “ Grădina Paradisului” şi, într-adevăr, frumuseţea plantelor din jur, razele soarelui străbătând printre ramurile arborilor falnici, muzica apei, de la susurul de izvor la freamătul braţelor principale ale râului Dan îţi inspiră o senzaţie de linişte şi pace.

Incursiune în trecut

Plimbarea de-a lungul cărărilor, urmărind indicatoarele, nu este obositoare, fiind accesibilă copiilor şi adulţilor, dar ar fi păcat, odată ajunşi la rezervaţia naturală, să nu vizităm şi relicvele arheologice. Pentru aceasta trebuie să urcăm o colină (Tel), scăldată de soare, şi ajungem la un zid masiv construit în perioada primului templu, din piatră de bazalt. În 1966 o echipă de arheologi, condusă de profesorul Avraham Biran a început escavările în zonă, descoperind ziduri, porţi şi ruinele unui loc de sacrificiu. Primele relicve datează încă din perioada neolitică (începutul mileniului V î.e.n.). În perioada timpurie Canaanită a fost întemeiat un aşezământ, populat în decursul anilor 2700-2400 î.e.n., considerat a fi orăşelul Laish, pe care l-au reconstruit mai târziu membrii tribului Dan, dându-i denumirea după Dan – fiul lui Israel. Găsim în Biblie câteva referinţe legate de tribul Dan şi aşezarea cu acelaşi nume. O descoperire arheologică importantă o constituie o tablă fosilizată din a doua jumătate a secolului IX î.e.n. Inscripţia aminteşte de Azael, regele Damascului, preaslăvind victoria sa asupra regelui “Casei lui David”. Este pentru prima oară când termenul “Casa lui David” (“Beit David”) este amintit în afara Bibliei. Deoarece restul inscripţiei nu a fost încă scos la lumină, referirea constituie motiv de dispută între arheologi. Populat până în perioada romană, Dan este apoi abandonat, locuitorii stabilindu-se în Banias. Cutreierând printre relicvele arheologice, ne regăsim în atmosfera biblică de pe timpul Regilor. În faţa noastră un zid masiv din piatră de bazalt construit în perioada primului templu. Poarta Canaanită, marea descoperire a profesorului Biran, este foarte bine conservată, construită din cărămizi pe 47 de nivele ajungând la înălţimea de 7 metri, dispusă în formă de arc – cel mai vechi arc păstrat în stare originală. În spatele zidurilor descoperim o suprafaţă pătrată care slujea ca loc de sacrificiu. În perioada Canaanită medie (sec. XVIII î.e.n.) oraşul era apărat cu ziduri de piatră şi nisip care ajungeau până la 70 metri înălţime, lucru ciudat pentru o populaţie de numai câteva mii de locuitori. Alături de ruinele din perioada Canaanită găsim un paviment din perioada israelită, deasemenea foarte bine conservat şi un canal din perioada romană.

Accesul cel mai uşor îl putem avea prin poarta israelită de pe timpul lui Ahab. Desigur, pentru confortul vizitatorilor, s-a pus un nou paviment din pietre mai mici. În aceeaşi zonă s-au descoperit reminiscenţe ale aşezărilor populaţiei regatului Israel din secolul XII î.e.n. În Biblie găsim referiri asupra locului de sacrificiu şi de rugăciune, dar relicvele arheologice le avem doar din perioada lui Jeroboam (Yerovam), conducătorul revoltei împotriva lui Rehoboam (Rehavam), fiul lui Solomon, care introdusese impozite apăsătoare.

Regatul se scindează în anul 930 î.e.n. iar Jeroboam construieşte locuri de cult în Bethel (Beit El) şi Dan. Nu vreau să insist asupra aspectelor istorice şi nici să dezvălui surprize. Broşurile împărţite la intrare, editate de “Israel Nature and Parks Authority” sunt detailate, cu hărţi şi fotografii elocvente, care m-au ajutat la întocmirea acestei relatări.

Până la războiul de șase zile pe această movilă se afla o fortificaţie a armatei israeliene, punct de pază a graniţei. Priveliştea este impresionantă, putem vedea muntele Hermon, teritoriul sirian şi libanez.

Pentru vizitarea rezervaţiei naturale Tel Dan şi a vestigiilor arheologice sunt suficiente circa 3-4 ore. Dacă ajungem destul de devreme, la numai 10 km se afla Banias, căreia, însă, trebuie să-i dedicăm puţin mai mult timp. Despre Banias – cu altă ocazie.

Plecând de la Tel Dan numeroşi turişti se opresc la restaurantul “Dag al HaDan” (“Peşte la Dan”) – lângă kibutzul Dan – cu crescătorii de păstrăvi, unde s-a înfiinţat un restaurant renumit, chiar pe apa râului, într-o atmosferă pastorală. E adevărat, poţi mânca un păstrăv proaspăt, dar, deşi m-am dus deja a patra oară în acel loc, în afara atmosferei deosebite, nu am găsit nimic special din punct de vedere culinar. Restaurantul este uşor costisitor, iar în Israel găsim restaurante de peşte mult mai bune şi cu un meniu mai variat. Cu toate acestea, la sfârşitul săptămânii, poţi aştepta şi o oră până se eliberează o masă. Deşi salatele sunt mediocre, iar peştele nu mai mult decât acceptabil, vizitatorii păreau entuziasmaţi, probabil fermecaţi de atmosferă.

Părăsind restaurantul, ne îndreptăm spre Kiryat Shmona unde se văd şi azi distrugerile rachetelor lansate de Hizballah în timpul celui de al doilea război din Liban. În aproximativ două ore şi jumătate, cu norocul de a avea un trafic fluid, putem ajunge la Tel Aviv.

Acest articol a fost publicat duminică, 1 februarie 2009 la rubrica Impresii de calatorie.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.