Episcopul Williamson si Liturghia Romana celebrata de Ioan XXIIIRecenta decizie a Papei Benedict al XVI-lea de a anula excomunicarea pronunțată împotriva episcopului englez Richard Williamson – De Episcopus Ricardus Williamson et FSSPX (Fraternitas Sacerdotalis Sanctii Pii X) – a provocat o vie controversă.
Acesta s-a născut la data de 8 Martie 1940 în Anglia din părinți protestanți. A urmat cursurile de literatură la Universitatea din Cambridge unde își obține și licența, apoi pleacă în Ghana pentru a preda. Aici, aflându-se într-o puternică criză spirituală, acesta începe să studieze catolicismul, ulterior urmând a se converti.
În anul 1976 Arhidiaconul îl prezintă în fața Episcopului: Reverendissime Pater, postulat sancta mater Ecclesia Catholica, ut hos praesentes Diaconos ad onus Presbyterii ordinetis, astfel ajunge preot. În anul 1988, Arhiepiscopul Marcel Lefebvre, care conducea SSPX, în acea vreme, speriat și nemulțumit fiind de hotărârile și implementarea Conciliului Vatican II (1962-1965), ia hotărârea de a consacra noi episcopi. Monseniorul Lefebvre se temea că acest conciliu ecumenic reprezintă contra-contrareformei, adică anularea decretelor Conciliului Tridentin (1563-1571) și mai mult alterarea până la invaliditate a Sacramentelor romano-catolice, în special cel al Liturgiei și al Ordinelor Sacre (episcopal în special). În data de 30 Iunie 1988, Arhiepiscopul Lefebvre împreună cu Antonio de Castro Mayer purced la consacrarea a patru tineri episcopi: Bernard Fellay, Bernard Tissier de Mallarais, Alfonso de Galarreta și Richard Williamson. Fapt care le atrage excomunicarea „latae sententiae” de către Scaunul Apostolic Roman.
(conform Codex Iuris Canonici promulgat în uurma Conciliului Vatican II, Roma a procedat corect, însă Lefebvre susținea validitatea fostului Codex [CIC] preconciliar care stipula că în cazul apostaziei Scaaunului Roman, orice episcop poate consacra fara mandat apostolic)
Excomunicarea aceasta a dus la un schimb de replici dure între Vatican și SSPX, fapt ce a adâncit ruptura dintre Fraternitate și Biserică. (Lefebvre l-a numit pe Pontiful Roman ca fiind „Satana” [personaj mitologic creștin care întruchipează răul absolut]).
În urma acestei scindări, Roma a dus o politică agresivă de opresiune asupra tuturor societăților tradiționaliste ce nu acceptau Conciliul, iar prin aceasta membrii acestor grupări au dezvoltat o ură aproape patologică împotriva Romei, sentimente ce s-au amestecat cu cele ale sindromului de persecuției combinate de asemenea cu decretele Bisericii împotriva Masoneriei și a evreilor în general, au dus la teorii conspiraționiste demne de science-fiction.
Puncte de divergență între catolicii vetus ordo (rit vechi) și catolicii novus ordo (rit nou):
– schimbarea liturghiei romane tradiționale cu una creată artificial de către Hannibal Bugnini, postconciliară
– înlocuirea rugăciunii de consacrare a Episcopului cu cea anglicană declarată anterior nulă de către Leon X
– libertatea religioasă care atenuează într-o oarecare măsură, fenomenul de misionarism la care catolicii excelau și declararea că toate religiile au părți de „lumnină și adevăr” (până atunci, doar catolicismul era lumina, restul era întunericul, iar Biserica avea dreptul de a cere moartea apostatilor sau celor de alte religii / confesiuni)
– abolirea pedepsei cu moartea și dreptul fiecăruia la viață
– diminuarea puterii papale în favoarea Conciliului Episcopilor și mai recent – renunțarea la titlul de Patriarh al Occidentului
Tradiționaliștii catolici sunt precum ortodocșii fanatici de pe plaiurile carpato-danubiano-pontice, la fel de amatori de senzațional, la fel de preocupați de consipirații masonice și la fel de antisemiți. Iar acest lucru provine tocmai din doctrina tradițională a Bisericii creștine prtimare cum anterior a fost arătat în paginile revistei ACUM (se cunoaște antisemitismul Bisericii Primare conform doctrinei tradiționale și de asemenea atacurile istorice ale Pontifilor asupra Masoneriei).
La toate acestea se mai adaugă și unele mituri contemporane antimasonice și antievreiești care circulă prin diferite broșuri în cercurile tradiționaliste:
– Cardinalul Bugnini a fost evreu și francmason care a uneltit să distrugă Biserica (celebra scrisoare care poate fi găsită și pe internet)
– Protestantismul a fost finanțat de evrei să distrugă catolicismul astfel că au căutat să transforme liturghia romană în cea protestantă, asemenea și consacrarea
– Libertatea religioasă a fost inițiativa Masoneriei care, în viziunea lor e în simbioză perfectă cu evreii, pentru a distruge misionarismul
– Conciliul Pistoian care e considerat masonic, conform unor pseudo-surse istorice, fiind de asemenea și de conspirație Iudaică
– Protocoalele Înțelepților Sionului care semnifică „dovada” majoră că există conspirații împotriva lor
Mai mult decât atât, pe tradiționaliști îi irită cel mai tare, discuțiile recente dintre Roma și comunitățile evreiești care au cerut scoaterea din Missale Romanum a rugăciunii din Feria Sexta Parasceve (vinerea mare) și anume: „Oremus pro perfidiis iudeorum…”, rugăciune ce încă o dată confirmă tradiția paulină a Bisericii.
Astfel de lucruri arătate anteior sunt propagate în omilii chiar de Episcopul Richard Williamson care dă dovadă de un profund antisemitism, fiind chiar un negaționist al Holocaustului cum el însuși declară pentru The Telegraph: “Cred că nu au existat camere de gazare. Cred că 200.000 până la 300.000 de evrei au murit in lagărele de concentrare, dar nici unul în camerele de gazare“ (http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/vaticancityandholysee/4317996/Pope-to-cancel-excommunication-of-rebel-bishops.html).
El este unul din adepții teoriei conform căreia evreii au inventat Al Doilea Război Mondial, probabil mai are puțin și va spune că nici Hitler nu a existat, ba chiar a fost pace pe tot pământul.
Susține că evreii au fost pedepsiți și continuă a fi pedepsiți de divinitate pentru că au comis deicid, „pedepse” la care, probabil, creștinii, dacă ar ajuta, ar dobândi indulgența plenară. Îi numește pe evrei „dușmanii lui Khristos” și le cere în mod imperativ convertirea la catolicism.
Pe lângă antisemitism și negaționismul Holocaustului (Shoah), el mai neagă și terorismul islamic, susținând că turnurile gemene au fost bombardate de către SUA și nu există nici un fel de terorism. E de asemenea propagandist al teoriilor cu privire la conspirația uciderii lui Kennedy și multe altele.
Richard Williamson este un Shaul din Tars al timpurilor moderne, este la fel de abil, la fel de inteligent și la fel de cult…ba chiar se aseamana și la călătoriile misionare. Ambii au fost convertiți de la altă religie și la fel caută să-și denigreze religiile anterioare și pe ale celorlalți.
Stimate Domn,
Am citit interesantul Dumneavoastra articol si sunt de acord cu majoritatea parerilor pe care le exprimati. Totusi am o observatie: nu cred ca episcopul britanic negationist poate fi comparat cu Paulus. Nu am suficiente cunostinte in domeniul istoriei teologiei crestine, dar stiu ca Paulus a extins crestinismul de la poporul evreu la celelalte popoare, predicand astfel monoteismul, transformand popoarele pagane in noahiste, respectiv in oameni care respecta cele 7 comandamente divine atribuite lui Noah (=Noe), unul dintre idealurile biblice.
In alta ordine de idei, mentionez ca antisemitismul unei parti a teologilor crestini exista inca dinaintea Conciliului de la Niceea, care l-a intarit ulterior, acuzand evreii de deicid. In privinta negationismului, mentionez ca primul negationist asa-zis „academic” a fost preotul (mi se pare catolic) Augustin App, care se afla in Australia in anii 50-60 ai secolului XX. Deci, un teolog, din pacate, spre rusinea lui. De asemenea, mentionez o brosura antisemita de o deosebita vulgaritate, aparuta in aceeasi perioada in Brazilia, semnata cu un nume pe care nu mi-l amintesc momentan, dar care de fapt nu era un nume, ci o compunere din initiale ale numelor de familie ale catorva preoti catolici. Asemenea elucubratii stau la baza afirmatiilor unor negationisti mai tarzii, din anii 70-80, precum Thies Christophersen, Rassinier, episcopul britanic mentionat si altii, ale caror nume nici nu merita sa le mai amintesc din cauza infamiilor debitate cu ajutorul unor „cercetari si analize istorice si logice” (?!). In privinta ideii ca Dumnezeu ar fi pedepsit pe evrei pentru deicid, imi amintesc un articol, aparut si ca brosura, de Horia Sima, in timpul procesului Eichmann. La una dintre dezbateri, printre martorii chemati de acuzare sa dovedeasca Holocaustul, crimele, s-a aflat si profesorul universitar Salo Baron, ilustru specialist in istoria poporului evreu. Procurorul Ghideon Hausner l-a intrebat pe profesorul Baron cum explica insasi ideea de Holocaust, cum explica faptul ca o asemenea crima monstroasa impotriva umanitatii a putut avea loc. Raspunsul profesorului Baron (care el insusi fusese nevoit sa se refugieze din Viena la New York) a fost ca Holocaustul este o problema teologica, iar el insusi nu este decat istoric si nu mai mult decat atat. Replica lui Horia Sima, din exilul sau spaniol-franchist, aparuta in articolul (sau brosura) „Procesul Eichmann si constiinta universala” a fost ea insasi o monstruozitate: are dreptate domnul profesor Baron, Holocaustul este intr-adevar o problema teologica. Evreii l-au omorat pe Isus Christos si acum Dumnezeu i-a pedepsit (citat relativ, din memorie). Oare asa gandesc toti clericii? Nu cred. Dimpotriva, sunt convins ca exista teologi crestini care vad poporul evreu ca poporul lui Isus, precum si faptul ca multi teologi crestini de toate riturile au pareri umaniste profunde si sustin dialogul interreligios. Oricum, este tragic faptul ca unii oameni cred ca vorbesc in numele lui Dumnezeu si ca au dreptul de a face acest lucru. Pe ce baza? Sunt ei profeti, sau isi permit sa se erijeze in profeti, pe baza unor lecturi teologice intelese sau neintelese de ei asa cum au fost scrise intr-adevar? Oare ei nu-si pun problema ca religia crestina este o religie a iubirii de oameni, la fel cu cea iudaica? Nu stiu daca respectivul episcop trebuie excomunicat sau nu; nu este problema subsemnatului, ci a Bisericii Catolice. Dar cred ca Biserica Catolica (sau poate Consiliul Mondial al Bisericilor Crestine) ar trebui sa organizeze o noua dezbatere asupra Holocaustului, poate un nou Conciliu, un Vatican III sau un congres teologic ecumenist la care sa participe istorici si teologi de toate nuantele si care sa dovedeasca realitatea, apoi sa o puna in aplicare intr-o enciclica sau o altfel de hotarare obligatorie pentru toti bunii crestini din lume, menita sa nu perminta negarea crimelor impotriva umanitatii.
Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
Iata ca opinia publica incepe sa observe situatia: Papa Ratzinger a primit practic o admonestare din partea Angelei Merkel, care i-a cerut sa i-a cerut sa-si schimbe atitudinea privind holocaustul.
Este semnificativ faptul ca la Casa Alba s-a schimbat deja tonul ultrapoliticos fatza de papa; de altfel chiar si dreapta americana si jurnalistii republicani grupati in jurul canalului Fox de televiziune, i-au cerut papei sa-si darame el mai intai zidul din jurul Vaticanului, inainte de a cere SUA sa darame gardul ce separa SUA de Mexico.
Pierderea respectului fatza de papa e tot mai evidenta.
@ Lucian-Zeev Herscovici :
Mulțumesc pentru aprieciere și ma bucur că ați găsit articolul ca fiind interesant.
Probabil că este puțin forțată comparația mea între Richard Williamson și Paulus, o asemenea comparație i-ar plăcea de minune lui Williamson, căci am citit pe blogul acestuia că oarecum sugerează că ar dori să fie ca Paulus. Însă ar fi bine să nu uităm că protopărintele antisemitismului în lume e tocmai Shaul din Tars care susținea că la circumcizie evreii ar trebui mutilați (=tăiate definitiv organele genitale)
Dacă e să privim din punct de vedere iudaic doctrinar, într-adecăr vă dau dreptate și Dumneavoastră și lui Rambam care dealtfel a susținut că și nazarineanul șiurmașii săi, precum și ișmaeliții au meritul de a transmite neamurilor păgâne legile noahice prin care pot aduce satisfacere deplină lui D-zeu.
Biserica creștină, fiea ea Ortodoxă sau Catolică este total antisemită, oricum ar susține clerul…în față sunt prieteni, pe la spate dușmani. Clerul catolic din orașul meu din „jidani” nu scot pe evrei, fie și pe cei creștinați; iar cel ortodox susține prin predici că Shoah-ul a fost pedeapsa divină pentru deicid și așteaptă creștinarea evreilor.
Clerul creștin și mai ales episcopatul îmreună cu Conciliul Ecumenic și Papa însuși au doctrina conform căreia, aaceștia sunt infailibili și că însuși D-zeu vorbește prin ei. Conciliul Ecumenic are autoritate supremă ce nu poate fi nrevocată pentru că e chiar divinitatea care vine să scrie decretele, așadar antisemitismul propagat de concilii, nu mai poate fi suprimat d.p.d.v. doctrinar.
Gher-Tzadik Abraham ben Abraham din Wilnius în timp ce se afla pe rugul arzând le-a spus episcopilor catolici: ce fel de religie e asta care propăvăduiește iubirea, dar comite crime?
Creștinismul nu e deloc o religie a păcii, cum și nazarineanul a spus că a venit să aducă sabia și nu pacea (de aici mă întreb cine i-o fi pus porecla de „principe al păcii”).
Ca să existe un conciliu ecumenic ar trebui convocat de Papa cu motive precum ar fi erezia, iar ca să participe și ortodoximea ar trebui să lase prea multă mândrie, ceea ce nu le e caracteristic. Mai mult ca să condamne Holocaustul, ar trebui să scoată antisemitismul care e înrădăcinat adânc în două surse primare de informații ale Bisericii, surse care doctrinar sunt infailibile, negreșelnice, neschimbabile:
1. Biblia creștinilor – unde Shaul & Co propagă antisemitismul
2. Tradiția – unde „duhul sfânt” a spus la Niceea și în alte părrți că e permis să fie chinuiți evreii dacă nu devin politeiști (=creștini)
________________________________
@ Tony:
Ratzinger după mine, și nu numai, nici nu merită o picătură de respect. Nu îl pot înțelege deoarece în tim lui Ioan paul II a condus Biserica într-un anume fel (căci, Ratzinger conducea de fapt din umbră) – era mult mai permisiv, ordona acoperirea cazurilor de pedofilie și protejarea pedofililor, susținea că nu are de discutat cu tradiționaliștii etc; acum de când e papă începe să devină mai strict, amenință clerul pedofil și începe să ia cât de cât măsiuri interne, și ridică excomunicarea asupra celor cu care nici nu voia să discute.
Theo: exista si altfel de cler catolic? N-am prea bagat de seama! Meseria lor este sa condamne ceea ce fac.
O doamna canadianca cu care corespondez de mai multi ani tocmai mi-a povetit cum episcopul catolic local dintr-un stat sud-american a decretat ca postul catolic „cu lasare la peste” poate fi tzinut chiar daca nu exista peste in zona respectiva; o specie locala de rozatoare a fost numita „peste” de episcopul respectiv.
„Lasarea la peste” presupne ca se poate manca peste, din cate imi dau seama. Avand in vedere probabil lipsa de proteine din organismele credinciosilor respectivi dupa o perioada indelungata de post, iata un gest „progresist” al bisericii respective, care cumpara simpatia locala numind „peste” vreun sobolan indigen. Enoriasi mai sanatosi, pacate mai multe, biserica mai necesara!