De bună seamă, pe lumea aceasta nu toate cârciumile sunt la fel.
Mi-aş dori domnule, un loc în care să mă pot reculege.
Aşa cum ar trebui să fie o biserică; să poţi intra la oricare oră din zi sau din noapte.
Să nu aibă oră de închidere, pauză de curăţenie, zile de dezinfecţie,
Săptămâni de închidere forţată dispuse de tot felul de inspecţii şi organe competente.
Aş sta o zi întreagă în faţa unui pahar cu vodcă, ori două.
M-aş gândi la părinţi, la familie.
Chiar şi la mine din când în când, la sufletul meu.
L-aş condamna pe tata.
Nu ştia să selecteze, să fie mai pretenţios.
Intra în orice cârciumă; fără stil, fără clasă, gălăgioasă, cu lăutari transpiraţi, simpli scârţari.
Dar ce suflet avea, domnule!
Bun ca al unui sfânt.
Aş plânge la amintirea mamei.
Ne-a lăsat singuri, neajutoraţi, pe tata şi pe mine,
în faţa unui pahar cu vodcă, ori două.
Fără cămin, prin cârciumile vieţilor noastre.
De aceea mi-aş dori domnule, un loc în care să mă pot reculege.
Să pot intra la oricare oră din zi sau din noapte.
Dan David, Los Angeles, Martie-04-2007.