Cu mai mult de doua decenii in urma radioul din Mamaia transmitea un cintec german care declara sus si tare intentia turistilor de a nu merge in vacanta in America ci sa stea in munti si sa bea traditionalul schnaps.
Personal nu merg la investitura nu pentru ca nu as avea suma derizorie pentru a cumpara o invitatie ci intrucit nu ma cunoaste nimeni ca sa ma propuna.
Cu aceasta amaraciune ma intreb cit de greu ii intelegem pe americani.
Ce nu inteleg europenii este de ce atitata fast la investirea presedintelui noii Rome cu tot spectru de manifestari, jocuri si distractii tocmai cind prin protile imparatiei a intrat un dusman mai temut decit legendarul Attila si cind foamea si primejdiile au atins pe americanii asediati.
Criza care ameninta America este tocmai la inceput si inca nu a ajuns maximum si nimeni nu stie care vor fi consecintele si tocmai atunci s-a gasit necesar sa se dea cu bani de azvirlita.
Clasa politica a refuzat sa dea bani sefilor companiilor de automobile pe motiv ca acestia o duc prea bine, au salarii mari de lux si le-au cerut umilinta si economie.
In schimb clasa politica americana refuza sa se alinieze la aceste criterii pe care le recomanda altilor.
Lumea astepta un exemplu de cumpatare si economie cu ocazia investiturii.
In multe sate in Europa cheful se face dupa ca s-a terminat munca cimpului si se intra in toamna asa cum in America ziua recunostintei a fost pusa la sfirsitul toamnei pentru a multumi pentru cele ale traiului.
Un presedinte democrat venit la putere cu o platforma populara este pe cale sa fie inghitit de un sistem birocratic si politicianist care il intimpina si il incinta cu onoruri si incearca sa-l metamorfozeze in ceea ce isi doresc.
Primul termen incepe cu surle si trimbite atunci cind ar fi trebuit s ainceapa cu fapte.
Cine va salva visul american ?