Pe cursul superior al râului Arges (DN 7c), lângă actualul sat Căpăţâni în secolele XIII şi XV a fost ridicată o cetate învăluită în legende: Poienari, menţionată pentru prima dată în 1453.
Cetatea Poienari se află la patru kilometri de barajul Vidraru, cocoţată pe un vârf de munte, la o altitudine de 860 de metri, protejata de pante abrupte. Cu veacuri in urma, facea parte, dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti.
Constructia nu putea adaposti decat o garnizoana de vreo 30-40 de soldati, suficient insa pentru a stingheri miscarile armateii dusmane.
Ca să ajungi la ea trebuie să urci 1480 de trepte, dar ajuns sus ai parte de o privelişte incredibilă şi tot efortul a meritat . Ruinele cetăţii lasă să se întrevadă un peisaj unic prin sălbăticia şi splendoarea sa.
A fost ridicată direct pe stâncă, cu ziduri groase de 2-3 metri şi 5 turnuri . Turnurile era acoperite cu şindrilă, interioarele pardosite cu cărămizi dreptunghiulare.
Se pare că ca la primul nivel a existat şi un cămin. Din motive de securitate uşa de acces în turn era la primul nivel accesul facându-se prin intermediul unei scări mobile. Porţiunea nordică a zidului s-a prăbusit în cutremurul din 1915.
Frumuseţea şi sălbăticia peisajului argeşean care înconjoară ruinele cetăţii Poienari au atras, ca vizitatori, televiziuni de renume, precum National Geographic, Discovery şi History Channel. care a adus României faima de ţară a lui Dracula.
\”Castelul din Carpaţi\”, al lui Jules Verne,este inspirat din legendele povestite de o româncă, despre misterioasa cetate a lui Vlad Ţepeş.
Cert este că a fost propietatea familiei Vlad Dracul. Potrivit legendei, aici este locul în care, Vlad Ţepeş s-a retras din calea turcilor.
Se pare că Vlad Ţepeş ajungând la cârma ţării în anul 1459 a arestat toate familiile de boieri care au participat la asasinatul tatălui – pe unii dintre ei i-a tras în ţeapă, iar pe alţii i-a obligat să meargă pe jos din capitala de atunci, Târgovişte până la Poenari şi să construiască o fortăreaţă .
Mulţi au alunecat pe povârnişuri şi s-au scufundat în adâncuri de prăpăstii, pradă vulturilor şi fiarelor. Pe cei rămaşi i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.
Se presupune că cetatea retrasă, depărtată de drumurile comerciale ar fi fost de refugiu, loc de întemniţare a duşmanilor sau de adăpostire a vistieriei ţării.
A avut parte de un singur asediu cel al turcilor din vara lui 1462. Cetatea a fost ultimul refugiu al domnitorului inainte de a pleca in Transilvania. Ea a fost una din fortificatiile care au contribuit la victoria finala a romanilor din anul 1462.
Lui Vlad Tepes, ii revine meritul de a fi intarziat pentru cel putin sapte decenii inaintarea armatelor otomane catre sud-centrul Europei.
O altă legendă despre cetatea Poenari, spune că mai era cunoscuta sub numele de Raul Doamnei. Soţia domnitorului, stiind ca turcii sunt in apropiere si simtind ca nu mai are nici o scapare, a strigat soldatilor ca prefera sa se omoare decat sa fie prizoniera turcilor.
Apoi doamna tarii s-a aruncat in prapastie, trupul zdrobindui-se de stancile udate de apa raului. Locul unde a cazut s-a inrosit datorita sangelui doamnei, si acest lucru este vizibil si in zilele noastre.
.
Dincolo de peisajul care îţi taie respiraţia, legendele locului atrag ca un magnet turiştii, în special pe cei străini.