În noaptea de joi spre vineri, poetul Grigore Vieru a fost internat în secţia de reanimare a Spitalului de Urgenţă din Chişinău. A fost grav rănit ca urmare a implicării într-un accident de circulatie.Starea sa este foarte gravă, prezintă multiple fracturi interne.
Poetul se întorcea din oraşul Cahul, din sudul Basarabiei. Participase la o ceremonie pentru omagierea poetului Mihai Eminescu. În apropierea localităţii Dănceni, raionul Ialoveni, automobilul în care se afla a fost implicat într-un grav accident rutier.
Medicii vorbesc de un politraumatism foarte grav, fiind constatat un traumatism cranio-cerebral închis, o contuzie cerebrală, un traumatism închis al organelor cavităţii toracice, o contuzie a cordului şi pulmonilor, o contuzie a organelor cavităţii abdominale, un şoc hipovolemic de gradul III-IV.
Poetul este conectat la aparatul de respiraţie artificială, iar medicii au decis să nu se recurgă la intervenţii chirurgicale. Eleonora Tcaci, şeful substaţiei medicale de urgenţă Ialoveni, a declarat pentru Info-Prim Neo că ambulanţa a fost solicitată la ora 1:25 noaptea. La Chişinău este aşteptat un elicopter sanitar care va transporta pacientul la Bucureşti, în cazul în care starea sa va permite acest lucru.
Grigore Vieru este născut la 14 februarie 1935 în satul Pererita din nordul Basarabiei.
Este membru de onoare din 1990 și membru corespondent al Academiei Române din 1993.
Poetul a fost adeseori bolnav în ultimii ani.
***
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau sa zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri?!
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frică, nu teamă –
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
DOCTORE, IATĂ CUM MÎ SIMT
Un ger ca tăişul coasei.
Miraculos răsărit.
Fumul deasupra casei:
Un măr înflorit –
Î n a n i i c o p i i.
Străpuns ca de spadă
Curge acest asfinţit.
Umbra mea pe zăpadă:
Arbore desfrunzit –
Î n a n i i t â r z i i.
Strig şi îmi răspunde
Primejdia – gură de leu.
Peste ea o singură punte:
Aceste cântec al meu,
C â n t e c u l m e u.
Voi răzbi? Am scăpat?
Voi răzbi negreşit:
Mă aşteaptă la capăt
Un măr înflorit,
Î n f l o a r e m e r e u.
Grigore Vieru