M-am ocupat recent de debutul guvernării, e cazul să vedem cum stă şi opoziţia.
Dar mai întâi, câteva fapte survenite estimp, declaraţiile dlui Ilie Sârbu de pildă, ne semnalează că dacă avem această structură putere-opoziţie azi, asta nu se datorează atât inabilităţii de negociere a PNL, cât unui proiect politic prezidenţial clocit vreme de vreo doi ani cu PSD. Asta nu cade bine fanilor prezidenţiali, dar măcar lucrurile sunt clare şi le putem judeca pur politic, fără a mai împărţi câmpul politichiei băştinaşe între îngeri şi demoni, cel puţin nu utilizând în acest scop graniţele dintre partide. Alte fapte ne relevă că deşi majoritatea e zdrobitoare, nu e şi foarte solidă.
Un interviu al dlui Sever Voinescu din „Caţavencu“ semnalează că există o facţiune PDL deloc împăcată cu gândul alianţei cu PSD, pe care o socoate contra naturii, în vreme ce scandalul legat de nominalizarea „Vulpii“ la şefia serviciului informativ de la Interne şi ameninţarea cu demiterea dlui Oprea din funcţia ministerială venită de la propriul partid arată că liniile de conflict din interiorul PSD, departe de a se resorbi prin accesul la putere, se înmulţesc şi se acutizează. Deci, conflicte în creştere în interiorul partidelor guvernamentale, o tensiune încă difuză între ele.
Pe acest fond, ce face opoziţia? UDMR pare în silenzio stampa, dar PNL e mai agitat. Mi-am exprimat speranţa – nu din simpatie pentru acest PNL, ci pentru ideea liberală şi pentru cea de opoziţie consistentă – că PNL va încerca să profite de opoziţie pentru a se reforma şi, în acest fel, pentru a se întări, întărind şi opoziţia faţă de o putere supradimensionată. Dar speranţele mele sunt un lucru, realitatea, altul! În locul unei autoanalize responsabile a propriei guvernări, cu plusurile şi minusurile sale, care să-i permită evaluarea corectă a celei actuale în locul evaluării performanţelor individuale ale liderilor centrali şi locali, avem parte, pe de o parte, de glumiţele „cu Dorel“ ale dlui Tăriceanu, pe de alta, de aspiraţiile la şefia partidului ale unor ipochimeni precum Ludovic Orban şi Crin Antonescu, de parcă nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase!
Cei doi dau interviuri curajoase, agită filialele etc. Păi, dacă un congres extraordinar al PNL, unul „reformist“ de bună seamă!, ar conduce la înlocuirea dlui Tăriceanu cu unul dintre cei doi magnifici, mai bine băieţii de la PNL se scutesc de un efort! Măcar, deosebit de dl Orban, dl Tăriceanu nu dansează pe mese prin restaurante înconjurat de vreun vânjos taraf, nici, deosebit de primul Crin al PNL, nu se situează în opoziţie mai ales faţă de propriul partid. De altfel, această postură de perpetuu Gică-contra faţă de propria formaţiune politică şi de consens toxic cu adversarii acesteia are veche tradiţie la dl Antonescu, fiind una dintre calităţile dumisale de frunte încă de pe vremea PAC.
Cum văd, PNL n-a învăţat nimic din lecţia pierderii guvernării şi habar nu are cum să profite de postura de tigru de hârtie a hipertrofiatei, cantitativ, guvernări de acum. Dacă va avea soarta PNŢ, să nu se mire. Iar dacă nimeni nu-i va regreta dispariţia, iarăşi să nu se gândească la nerecunoştinţa oamenilor, ci la propriile şi uriaşele erori.
Articolul a apărut inițial în Cotidianul http://www.cotidianul.ro
Domnule Liviu Antonesei,
O fi existat un proiect politic presidential clocit vreme de doi ani cu PSD, dar trebuie sa vedem si cauzele. Nu cumva aceasta rezulta din racirea relatiilor Presedinte – Premier din ultimii doi ani din cauza “colaborarii’ neoficiale PNL – PSD de atunci (vezi suspendarea Presedintelui) ?
Ca alianta PD-L – PSD e contra naturii, nimic mai adevarat. Sigur ca o alianta PD-L – PNL era mai potrivita dar cred ca PNL insusi s-a indepartat de aceasta varianta…
Toata stima ca ati sesizat deosebirea dintre sperante si realitate! Nici eu nu mi-am facut iluzii ca va urma in PNL o evaluare corecta a plusurilor si minusurilor din propria guvernare. Aceasta este o veche meteahna a partidelor noastre – lipsa unei analize obiective, urmata de corectarea greselilor pentru a evita repetarea lor.
Nu mi se pare ca dl. Antonescu este chiar atat de “Gica contra”. Daca ar fi fost, de mult ar fi avut soarta dl. Stolojan.
Interesant ce persistent este domnul Culetu în partizanatul său politic față de PD-L. După ce nu suflă o vorbă la editorialul de săptămâna trecută al lui Daniel Uncu, demisionar din PD-L, acum sare dintr-o dată în ajutorul partidului pro-prezidențial.
Domnule Culetu, nu e bine că mai există și jurnaliști imparțiali în România, precum Liviu Antonesei?
Ce-ar trebui să se întâmple mai mult decât s-a întâmplat în ultima lună ca să realizați cât de păgubos este microbismul politic în România?
Eu nu sunt jurnalist de profesie ca sa urmaresc in fiecare saptamana articolele din revista ACUM. O fac cand pot sau mai précis cand am timp (sunt destul de ocupat cu problemele profesionale – cercetarea stiintifica este grea, chiar daca nu se plateste pe masura).
Nu sunt atat de pro-PD-L pe cat credeti, dle Petru Clej (daca as fi fost, eram de mult membru PD-L sau cel putin as fi facut cerere de inscriere). Cand am spus “o veche meteahna a partidelor noastre” , m-am referit de fapt si la PD-L.
Am recunoscut obiectivitatea d-lui Antonesei sau cel putin asa mi se pare ca rezulta din ecoul meu. Am incercat in fond sa identific cauzele.
Nu cred ca dl. Culetu este de rea credinta, cred ca este doar oleaca prea mult robit de partizanat. Dar e dreptul dumisale! Eu insa, in calitate de comentator, tin totusi sa fac eforturi sporite de obiectivare. Pentru ca asa mi se pare corect. Dar si pentru ca am ajuns sa nu mai pot citi o multime de comentatori, iar unii scriu foarte bine!, din pricina partizanatului lor exacerbat. N-as vrea sa ajung in aceasta situatie – sa nu mai pot citi eu insumi, mai intii!
Cit il priveste pe primul Crin al PNL si al tarii, nu cred ca ma insel. Il cunosc de pe cind eram amindoi colegi in PAC. Este un gica-contra profesionist, dar care stie sa danseze pe linia greu de conturat intre respectarea statutului propriului partid si incalcarea gingasa a acestuia. Nici o asmenare cu dl. Stolojan care, dincolo de hibele dumisale, macar e om mai dintr-o bucata!
Domnule Culetu,
Nu mai insist pe chestiunea partizanatului, v-a spus-o și Liviu.
Mă mir însă că ați citit editorialul la zi și nu ați remarcat precedentul editorial, „Dreapta nevrednică sau de ce demisionez din PD-L” , de Daniel UNCU, http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=408.
Citiți-l, căci vă va ajuta să vă scuturați total de acest partizanat politic păgubos.