m-am săturat de renunţări… mereu a trebuit să renunţ la câte ceva… obiecte, oameni, sentimente… când simţi că începi să te sufoci, arunci! de-atâta ipocrizie, nu mai poţi vedea lucrurile mărunte, de unde porneşte adevărul! am renunţat la televizor, la acele voci care îţi intră în casă şi te mint! am renunţat şi la omul pe care îl iubesc, l-am vândut unei cutii poştale, imaginare! am renunţat la senzaţionalul din mine, să mă dăruiesc în ipostaza de femeie, şi-am renunţat la mândrie, am iertat… am devenit copil, dar tot m-am sufocat! şi-a apărut, iar, întrebarea: ce trebuie să mai arunc? sincer, aş vrea să arunc durerea! oribilul unei lumi care face doar statistici, în loc să deschidă drumuri noi!
azi, am să arunc ziarul pe care îl citesc! „Emil Boc, cel mai sărac din Guvern” la titlul ăsta… începe să mi se decoloreze sângele! începe să mi se cuibărească în suflet… deznădejdea! nu am să mă plâng de sărăcia mea, nu am să plâng nici prostia miniştrilor care alcătuiesc noul Guvern… am să plâng doar oamenii care cad în capcana întunericului, care strâng doar deşertăciuni! şi-am să mă sufoc de-atâtea lacrimi! nu poţi să renunţi la ceva, fără să plângi, decât atunci când nu mai ai suflet… şi-aceşti oameni nu mai au suflet! asta se traduce zdrobitor: oameni pierduţi! ei au renunţat la viaţă, la lucrurile mărunte… de unde porneşte adevărul!
7 ianuarie 2009, 23:07
Frumos si din suflet scris! felicitari autoarei! Ma intreb stimata doamna daca ati citit Evanghelia dupa Iuda; acolo este o informatie infricosatoare, trecuta cu vederea de comentariile celor ce au citit-o:” nu toti oamenii au suflet!” Prin articolul dvs, mi-ati reamintit acest adevar dintr-o evanghelie apocrifa! Daca nu ati citit-o, cititi-o si nu o sa va mai mire nimic, dar nu garantez ca nu o sa va mai doara ce traim cu totii.
Numai bine1
Doamnă Năstac, gluma e bună. Invocarea unei evanghelii apocrife dovedește că aveți într-adevăr simțului umorului, fie el și unul involuntar…
PUTEREA DE A VALORA
puterea… acest cuvânt nu mă înspăimântă, pentru că l-am crescut cu multă iubire şi înţelepciune. niciodată nu mă voi schimba, pentru că sufletul meu crede în puterea lucrurilor mici… şi sabia mea este doar ştiinţa de a fi bun!
simplitatea… acest cuvânt mă doreşte, mă ridică la fiecare încercare, pentru că am învăţat taina rodului… visul lumii lui! povestea mărului începe de la o floare, de la credinţa lui ieri în plinul lui mâine!
lumina… acest cuvânt mi-a schimbat viaţa, pentru că mi s-a arătat puterea ei! mă fac cruce şi-mi strig bucuria de a crede în minuni… jertfa zilelor mele este sublimul speranţei că viaţa întru Domnul este eternă!
16 februarie 2009, 08:54
Daniela Voiculescu
Stimată doamnă Daniela Voiculescu,
Este interesant modul simplu cu care reuşiţi să abordaţi problemele majore din societatea în care trăim.
Aveţi dreptate, viaţa este simplă dar noi oamenii reuşim mereu să o complicăm dorind să avem mai mult, tot mai mult din ceea ce inseamnă bunăstare în aceste vremuri.
Este bine când descoperim că a venit momentul să facem curăţenie în viaţa noastră ca să nu mai cărăm dupa noi „pietrele” adunate pe parcursul timpului.
Să zdrobim greutăţile ca să ne putem bucura de tot ce ne aduce cu adevărat implinire şi fericire.