La câţiva kilometri de şoseaua nr. 4, nu departe de Nathania, cotim pe şoseaua nr. 57, depăşim Kfar Yonah şi, la încrucişarea Nitzaney Oz, la stânga, ne îndreptăm spre kibutzul Bahan. Kibutzul e aproape lipit de autostrada nr.6, la doi paşi de zidul de apărare, recent construit, care ne aminteşte de realitatea tristă a Israelului de astăzi.
Acum trei ani, dintr-o initiativă privată, în parteneriat cu kibutzul, s-a început construirea unui colţ de rai, grădina botanică Utopia, formată din două parcuri, unul acoperit, tropical, Parcul Orhideelor, în care se păstrează pe toată durata anului condiţiile climaterice asemănătoare celor din pădurile tropicale ploioase, umiditate ridicată şi temperatura de 24 de grade, favorabile înfloririi orhideelor, şi un al doilea parc, deschis, numit Parcul Utopia, dispus pe câteva coline şi cu o diversitate vegetală tipică Israelului.
Intrăm în Parcul Orhideelor, trecând printr-o mică grotă şi ne aflăm într-o lume de vis. Dispus pe două etaje, legate între ele prin câteva cărări, acest parc e unul dintre puţinele din lume unde putem vedea împreună orhidee, plante canivore, papagali, păuni, piscine cu peşti, plante acvatice, cocotieri, bananieri, o bogată vegetaţie tropicală. Străjuită de o cascadă artificială, la intrare, şi de un mic amfiteatru, la polul opus, această mini-junglă se întinde pe o suprafaţă de 4000 de metri pătraţi şi adăposteşte peste 15000 de orhidee, de genuri şi specii diferite, unele foarte rare. Sunetul căderii apei, plantele exotice, contrastele de culori, ne transportă într-o atmosferă romantică, suntem pe malul unui mic lac, cu peşti de aur, care parcă asteaptă să ne spunem dorinţele cele mai tainice.
Urcăm la etaj şi avem o panoramă splendidă a întregului parc acoperit. La fiecare pas, un alt gen de orhidee, unele mici, abia întrezărite, sau pe punctul de a înflori, altele deschise, mari, privindu-ne nedumerite. Culorile lor ne ameţesc, de la galben la ciclamen, roze, albe, cu nervuri de alte nuanţe, sau imaculate, grupate în familie sau izolate, dorindu-şi singurătatea. Păşim pe faleza de la etajul superior, ciocnindu-ne la fiecare pas de o altă plantă exotică, de un alt mic bazin cu peşti aurii. Din loc în loc, o bancă ne îmbie să ne aşezăm, să gustăm clipa, să admirăm galbenul pătat de cerneala roşie al unei orhidee, sau albul perfect al alteia. Lângă fiecare grup de orhidee, un panou explicativ ne completează informaţiile din prospectul primit la intrare. Aflăm când şi unde a fost descoperită fiecare specie , istoria şi, denumirea ei, în ebraică şi latină. Între orhidee, cuşti cu papagali micuţi, trecem pe lângă ele şi observăm ghivece cu orhidee agăţate de cuşcă.
Coborâm spre etajul inferior, ne oprim să admirăm Heliconia, apoi alte cuşti cu papagali mai mari, cu pene viu colorate, în armonie cu simfonia de culori a florilor. Cocotierii şi palmierii, împreună cu Bromeliadele (Bromeliaceae) – de un roşu straniu, ne amintesc că vegetaţia tropicală ne oferă şi fructe gustoase. Trecem pe lângă o mică pajişte de begonii, şi remarcăm imediat o multitudine de orhidee suspendate, care se hrănesc din umiditatea mediului. Nu vrem să supărăm orhideele, doar este parcul lor, în primul rând, şi descoperim alte specii, portocalii, rozacee, albe, violete, care se cer fotografiate, ca la o paradă a culorilor şi formelor, îmbiindu-ne cu senzualitatea lor de mostre ale naturii. Ne îndreptăm spre micuţul amfiteatru şi ne aflăm pe teritoriul plantelor carnivore, aşteptând insectele naive. Alături, mici bazine acoperite de nuferi, albi, roz, gălbui, întinzându-şi leneşi frunzele late pe suprafaţa apei. În dreapta noastră, o porţiune îngrădită, adăposteşte păuni superbi şi fazani, parcă molipsiţi de culorile orhideelor, reginele incontestate ale Utopiei. Amfiteatrul slujeşte ca loc de întâlnire, pentru ateliere instructive şi mici spectacole pentru copii, Utopia constituind şi un sediu educativ, cu program organizat, conferinţe sau lecţii non-conformiste, în colaborare cu şcolile din întrega ţară, pentru copii de toate vârstele, de la gradiniţă până la liceu, pe subiecte prestabilite, care permit o apropiere de natură şi frumos, o pregătire timpurie pentru aprecierea esteticii şi studiul biologiei. Întreaga ambianţă îndeamnă la romantism, dar şi la reflexiune: Oare renaşte copilul din noi, sau trăim clipe miraculoase, de refugiu, în contrast cu evenimentele cotidiene din Israel, atât de îngrijorătoare? Alungăm acest gând şi cutreierăm încă o dată printre orhideele parcului tropical, care îşi iau rămas bun de la noi, parcă făcându-ne cu ochiul, să revenim şi cu alte ocazii.
Ieşim din Parcul Orhideelor şi ne trezim într-un imens parc deschis, Parcul Utopia, 40000 de metri pătraţi, în centrul căruia se află o fântână arteziană muzicală, un bazin cu apă înconjurat de coline cu plante specifice Israelului. Fiecare colină poartă un nume semnificativ – Colina Cactuşilor, cu sute de cactuşi diferiţi, Colina Maze, un mic labirint vegetal, Colina Eretz Israel – cu tot felul de flori, viu colorate, şi arbori tipici zonei, Colina Pagodei, după model chinezesc, apoi o mică peluză cu ierburi- mirodenii, un colţ al fluturilor şi câteva puncte special amenajate pentru copii – pădurea magică, cu cei 7 pitici, spaţii rezervate jocurilor, sau mângâierii caprelor. Lângă fântână, traversând un pod, ajungem în cel mai înalt punct al parcului, de unde putem privi împrejurimile, apoi coborâm pe lângă arbuşti tăiaţi în formă de păsări şi animale, parcă decupaţi din cărţile citite în copilărie.
Părăsim Utopia, miraculos colţ de paradis, deschis publicului de numai un an, dar devenit în scurt timp o atracţie turistică, pentru toate vârstele.
La doar câţiva kilometri ajungem la întretăierea Beit Lid, unde a avut loc masacrul terorist în 1995. Da, acesta este Israelul, o ţară în permanentă frământare, în stare de război şi tensiune, de 60 de ani, de la întemeierea statului, dar în care putem descoperi atât de multe locuri frumoase, relicve arheologice, obiective religioase, deşert ars de soare, natura hipnotică, dar şi efervescenţa vieţii moderne şi iniţiative curajoase, precum Utopia, grădina botanică cu nume simbolic.
In miez de iarna si „in vremuri de razboi”, Utopia ne-a dezvaluit un taram mirific,un nucleu de tihna si de pace. Mi-a placut articolul si l-as invita pe autor, daca trece prin Cluj, sa nu rateze sa poposeasca la Gradina Botanica seculara, care primavara te primeste cu un regal de magnolii, toamna cu simfonia frunzelor, si in toate anotimpurile cu mii si mii de specii de plante de pe tot cuprinsul pamantului care infloresc si-si daruiesc frumusetea exotica vizitatorului. Pe luciul de apa din sere tolanesc lotusi care-ti taie rasuflarea.