el a fost Bogdan…
cu chip vesel, cu suflet deschis.
aşa a şi murit…
amintirea lui va semăna
cu un colind de stele…
la masa Sfântului Vasile.
el ştia să zâmbească,
avea un foc de lumină în trup…
şi ardea după viaţă,
el ştia să fie prieten cu bucuria!
nu mai e Bogdan, dar amintirea lui
va trăi în gândul nostru,
ca să îmbrăţişăm clipa
cu obraji roşii, de copil,
clipa veselă, deschisă…
spre scânteia Divină…
30 decembrie 2008, 19:49