urme pe zăpadă-
tatăl şi fiul se apropie tot mai mult
de un răsărit
ascuns sub pleoapele mierlei.

teama fulgeră
umbra gândului-
o simplă zvâcnitură
a inimii
şi avalanşa unei cugetări
izbeşte
răsuflarea amorţită a lumii.

*
*
*

ochiul vulpii-
prin muţenia brazilor înzăpeziţi,
sfredeleste înmugurite albăstrimi.

*
*
*

urcând spre o nouă cunoaştere,
cărări
întortocheate rămân în urmă.
innomolite dureri
acoperite sunt
acum
de a iertării zăpadă.

stropi din harul sfânt
ne picură pe tâmplă,
cununi împletite din colinde
dăruim
veghetoarelor stele

*
*
*

frunze de pin
ţipă
zăpezilor, care nu le-au trecut pragul:
\”cântaţi colinde!\”

*
*
*

silabe răvăşite-
fulgi dintr-o pernă a gândului,
trec
prin geamurile sparte ale sufletului.

*
*
*

**poetului Sandu Tudor**

dilatare a irisului în bobul de sare;
drum gheboşat
spre aripa luminii.

tornada nestăvilitelor nelinişti-
caracatiţa plăcerii,
apusuri
picură
în
pocalul regelui.

sfinţenia crinului
slăbiciuni vindecă.
Mireasa-
urzitoare de nesfârşită rugăciune,
deschide poartă Raiului.

hamuri cu zurgălăi,
pocnitori,
sunete de buhai…
îngerii-
în sănii trase de cai,
colinde cântă.

pacea coboară pe turle, pe case, pe garduri .
scântei din Rugul Aprins
aţâţă focul din inimi