Copiii din noi o iau razna prin valea metropolitana,
putinii arbori supravietuiesc in iarna laminata, neaua tese
broderii in mii de songuri,
jos pe raul inghetat Isadora cea deapururi te imbie
la dans pana-n zori.
Barul cat un fagure difuz isi balangane staniolul coclit,
te inchizi in coltul cu fereastra catre lume,
catre cerul instelat doar pe un poster prafuit,
poate catre parcul cu arini unde inca si acum
ninge peste alei in noaptea de Craciun.
Odata a fost zeita cea buna promitand darul de pret celui ce gaseste vascul de aur
anume tainuit in dumbrava de argint.
Copiii din noi alearga si acum prin zapezi,
cautand printre mesteceni, printre brazi
tineretea fara batranete.
Ninge peste alei.