Începe să se contureze noua hartă politică a Israelului, şi asta după alegerile interne din cadrul partidelor.
Confruntarea din februarie va avea loc între partidele de centru- stînga: Kadima, Partidul Muncii, Noua Stîngă afiliată cu Meretz cu partidele de dreapta-extremă dreaptă: Likud, Yisrael Beiteinu, Noua Uniune Naţională, Shas rămînînd în perspectivă – cine oferă mai mult.
O scurta trecere în revistă a partidelor şi pronostic al numărului de mandate în Knessetul (Parlamentul) viitor:
Kadima Centru democrat cu orientare de dreapta 17
Partidul Muncii Centru democrat cu orientare de stînga 16
Noua Stîngă + Meretz Stînga social democrat 11
Shas Ultra Religos – social cu orientare de dreapta 14
Noua Uniune Naţională Religios – social liberal cu orientare de dreapta 10
Likud Dreapta – democrat cu orientare 21
Ysrael Beteinu Extremă Dreaptă – democrat 13
Gimlaym Partid al pensionarilor – social democrat 5
Partidele Arabe 10
Alte partide 3
În actuala conjunctură politico-militară din zonă, partidele de dreapta au avantaj. Populaţia doreşte rezolvarea situaţiei create de Hamasul din Gaza Strip. În actuala situaţie cînd oraşele din sudul Israelului sunt zilnic atacate cu rachete şi mortiere, populaţia vede rezolvarea numai pe cale militară, în timp ce actualul guvern de tranziţie doreşte o rezolvare diplomatică cu sprijin internaţional.
Liderul Likudului, d-nul Benjamin Netanyahu, vede rezolvarea de pe poziţii de forţă, fără discuţii cu Hamasul, PLO, decît după ce aceste organizaţii (guverne) vor înceta orice fel de incidente împotriva Israelului. Fiecare incident de graniţă va primi replică armată la nivelul de operaţie militară. În acest sens d-nia Sa şi-a început turneul electoral, prin declaraţii de intenţie în capitalele Lumii, prima fiind în Franţa.
Economic orice guvern va duce o politică socială.
Extern, un guvern de dreapta va duce la o renegociere a Tratatelor cu PLO, şi izolare totală a guvernului Hamas din Gaza Strip. În privinţa Siriei, discuţiile de Pace se vor axa pe retrocedarea Înălţimilor Golan după o perioadă nedeterminată, timp în care Teritoriul va fi sub Observatori ONU.
Foarte interesant – si curios, totodata – acest pronostic al dv, mai ales in lumina sondajelor efectuate in ultima perioada de institute de specialitate si aparute in ziarele centrale din Israel.
Intr-adevar, populatia inclina spre dreapta si asta se reflecta in sondaje: Likudul (cu pronosticul de 21 la dv) primeste 30-35 mandate, Kadima (17 la dv) primeste in jur de 25, iar Partidul Muncii (16 la dv), ajunge cu greu la 11-12. Partidul pensionarilor dispare din Parlamentul viitor, locul lui fiind luat – parerea mea, expusa de mult – de partid(e) in favoarea mediului inconjurator (asa-numitii „verzi”), care vor capata voturi de la cei care „nu au pentru cine sa voteze”. Si acestia vor fi din ce in ce mai multi. (In paranteza – la propriu – fie spus, doi dintre MK ai partidului din al carui secretariat am facut si eu parte, partid care a fost Shi nu-i, sunt acum printre primii 5 pe lista candidatilor acestui partid „verde” la Knesset si au reale sanse sa revina la activitatea parlamentara).
Daca in alegerile trecute s-a votat in general NU ‘pentru’ candidatul cel mai bun ci mai mult ‘contra’ celui care parea un rau mai mare (exemplu clasic – alegerile din 1999, Barak versus Bibi), acum insasi dna Tzipi Livni spune ca oricine nu voteaza Kadima, voteaza pentru Bibi, sugerand acelasi lucru, in loc sa specifice ‘de ce Kadima’. Mi-a placut o fraza in intalnirea/confruntarea televizata a consilierilor de imagine ai celor trei mari partide. Pe cand consilierul Kadimei (celebrul Eyal Arad, care a lucrat si cu Vadim Tudor) ironiza „feiglinizatia” Likudului (extremism de dreapta, pentru cine nu cunoaste) si cel al Likudului (imi scapa momentan numele, cred ca e Levi) relata despre coruptia din Kadima, Shalom Kitel, consilierul Partidului Muncii, a replicat ca este de acord cu ambii antevorbitori ai sai. Mi-a placut. Si, da, recunosc, fac parte acum din Partidul Muncii, din conducerea consiliului regiunii Haifa si nordul tarii si pretind ca sunt obiectiva. Si ca Partidul Muncii inca nu a spus ultimul cuvant, chiar daca Ehud Barak sta inca ‘pe gard’, asteptand sa se apropie alegerile.
Observ ca am scris un comentariu (prea) lung si inca nu am atins problema relatiilor cu Siria, Hamas-ul sau politica economica a diferitelor partide, subiecte pe care le-ati amintit in articolul dv. Poate data viitoare.
Pronosticul meu se bazează pe opiniile politice ale populaţiei din toate mediile social-politice, nu pe sondaje de opinie, pe de o parte şi pe rezultatele paridelor de centru formate de-a lungul ultimelor 25 de ani.
Shinui a avut o agendă atrăgătoare dar n-a reuşit să se menţină, la fel ca şi alte partide de centru cu platformă social-democratică de stînga.
Din a doua jumătate al lui ianuarie se va contura mai concret poziţia populaţiei, asta depinzînd în mare măsură de rachetele din Gaza Strip, de evoluţia politică din PLO, şi nu mai puţin important de situaţia economică.
Eu nu sunt un adept al dreptei,sau al artidelor religioase, cu atât mai puţin al extremei de dreapta.
În privinţa „verzilor” consider că este încă devreme să mă pronunţ, cunoscînd problema legalizării „marihoanei şi aşa numitelor droguri uşoare”, tematică de pe agenda lor electorală.
În privinţa Hamasului, Siriei, viitorului Stat Palestinian, Noului Orient Apropiat viziune Shimon Peres nu mi-am spus opinia actuală.
Cred ca ati inteles gresit afirmatiile mele cu privire la partidul „verzilor”. Sau mai bine zis nu ati inteles la ce partid ma refer… Nu am vorbit de „Frunza verde” („Ale yarok”, da, traducerea in romaneste suna caraghios) ci despre partidul constituit de miscarea pentru pastrarea mediului inconjurator. Nici o legatura cu drogurile, fie ele usoare sau nu.
Nu mi-e foarte clar ce inseamna pentru dv ca va bazati „pe opiniile politice ale populatiei…”, dar „nu pe sondaje de opinie”. Adica sondajele de opinie (care sunt profesionale, facute „pe” 500-1000 persoane reprezantand toate categoriile de populatie care voteaza) sunt mai putin exacte decat ceea ce dv personal cunoasteti, din toate paturile populatiei si puteti face un pronostic mai exact? Sunt de acord insa ca sondajele sunt valabile doar pentru momentul in care sunt facute si rezultatul lor depinde si de cine le face. Si, evident, situatia se va clarifica pe masura ce ne apropiem de alegeri. Astazi, de exemplu, dupa ce s-a intamplat la Sderot, stim cu totii ce ar arata un eventual sondaj.
„Noul Orient Apropiat”, viziunea lui Shimon Peres? Da, ar fi un subiect bun de un (alt) articol. Ca si „Ascensiunea si decaderea…” partidului Shinui, care probabil se va invata la cursurile de stiinte politice.
Stimată Mariana
Ca să nu se facă confuzie între Partidul Frunza Verde şi Partidul Verzilor, Partid al Mediul Înconjurător, este cazul să vă începeţi Campania Electorală.
Shinui a fost un Partid Politic căruia i-am dat mari şanse, şi nu am fost singurul, chit că mulţi amici care au fost de acord cu platforma Shinului au votat cu Partidul Muncii în speranţa unei coaliţii non-religioase,…, dar asta este deja istorie.
Nu voi scrie articole despre viziunea actualului Preşedinte al Statului Israel aspura unui Orient Apropiat Paşnic, căci presa şi nu numai cea israeliană a expus-o de nenumărate ori. Eu personal îi împărtăşesc optimismul, dar consider că încă nu a venit timpul.
Astăzi am fost în Ashkelon în timp ce din Gaza Strip s-au tras rachete şi am înţeles încă o dată cât de fragile sunt sondajele de opinie.
Nu vreau sa discut sondajele, pentru ca, in fiecare saptamina vor fi alte aprecieri. Deja s-au facut multe erori in pronosticuri, atit inainte, cit si in seara alegerilor, in anii trecuti.
Dar vreau sa remarc ca, in Israel, oamenii au memoria scurta. Generali vinovati de starea precara a armatei, inaintea si in timpul razboiului cu Hizballah, narcisisti lipsiti de capacitatea de a colabora (il includ si pe Barak) se prezinta ca fiind „leaderi”, sau salvatorii patriei. Nu stiu cum de nu se vira sub masa de rusine. De la razboiul de sase zile (1967) Israelul nu a cistigat niciun razboi serios, pentru ca a pierdut politic, dupa aceeea, sau a ratat oportunitati politice, inclusiv ocazii rare de a incheia pace ( vezi intilnirea Peres-Hussein la Londra).
Iar acum, cind se afla fata in fata cu o miscare terorista care se amplifica, prin diferite ramuri, de sorginte extremista musulmana, care ameninta intreaga lume, Israelul da dovada de slabiciune, ducind o politica bilbiita, tocmai cind ar trebui sa dea dovada de forta.
Revenind la Partidul Muncii, nu are nimic de oferit electoratului, atita timp cit e condus de Barak, care e doar o copie palida a lui Nethaniahu.
Nici macar noul partid de stinga ( Meretz plus) nu il sustine pe Barak, ci o va sprijini pe Tzipi Livni- Kadima, in speranta ca aceasta din urma sa cistige, altfel multi de la Kadima ( in frunte cu Mofaz) vor trece la Likud, sa-i duca trena lui Nethaniahu. In orice caz, dupa ce va pierde alegerile, Barak se va retrage din viata politica si va reintra in afaceri, pentru ca asa e el, nu a facut nimic pentru partid, doar a capatat cinste si roluri nemeritate. I-a iesit, de undeva, faima de geniu ( poate pentru ca cinta la pian), dar nu am vazut nimic genial, in toata activitatea lui politica, nici macar retragerea unilaterala si pripita din Liban, cind a abandonat aliatii din falangele crestine si a oferit teritoriul, pe tava, unei miscari teroriste- Hizballah.
Sint in Israel din 1970, era o tara formidabila, in ultimii ani a fost condusa fara cap, de leaderi corupti, iar idealurile au fost abandonate, pentru interese personale.
Noul partid de stinga, Meretz”Plus” ( porecla ) imi da, totusi, o mica speranta, fiind compusa din persoane oneste si cu bune intentii. Nu dezvolt, pentru ca nu stiu in ce masura cititorii sint in tema, sau interesati de ceea ce se petrece in Israel.
Părerea mea este că Partidul Muncii este un cadavru politic, care și-a epuizat în actuala formă menirea și că în acea zonă a spectrului politic va trebui înlocuit de un partid nou.
Domnului Gross (ca nu tin minte ca a primit cineva permisiunea de a se adresa pe numele propriu, desi stiu ca in Israel toata lumea se tutuieste cu toata lumea) : Din nou vad ca nu m-ati citit cu atentie, daca ma sfatuiti „sa VA incepeti campania electorala”, referitor la partidul pentru protejarea mediului inconjurator. Dupa cum am specificat, eu fac parte din Partidul Muncii, iar exemplul cu „verzii” l-am dat pentru a sublinia, din pacate, lipsa de optiuni pentru electorat in viitoarele alegeri. Imi pare rau, cred ca ma voi opri aici cu comentariile.
Domnilor Solomon si Clej : Nu cred ca este cazul sa faca cineva campanie pro sau contra diferitelor partide din Israel. Pe de o parte, deoarece intr-adevar nu se stie cat de relevant este pentru cititorii revistei, iar pe de alta parte pentru ca „ce se vede de aici, nu se vede de acolo”, si nu ma refer la tara unde locuiti fiecare dintre dv. Ci la punctul de vedere al ‘omului de pe strada’ fata de punctul de vedere al celui ce poarta toata responsabilitatea unei actiuni sau hotarari care pot determina soarta unui popor.
Daca sunt in Partidul Muncii nu inseamna neaparat ca sunt oarba si surda (muta nu sunt, in mod sigur), nu inseamna ca nu am o privire critica asupra ceea ce a devenit, in timp, acest partid, sau asupra conducatorului sau. Dar nici acest lucru nu inseamna, la randul sau, ca partidul nu are ce oferi electoratului sau ca ar fi un „cadavru politic”. In acea zona a spectrului politic este locul sau, caci nu vad alt partid de centru democrat cu orientare de stanga, cum il numea domnul Gross. Partid care isi reface platforma social-democrata, care isi reinnoieste randurile cu din ce in ce mai multi tineri, si caruia – adevarat – nu i-ar strica cativa ani in opozitie, pentru a-si aminti pentru ce si pentru cine exista. Si asta specific eu, care sper sa aiba mai multe mandate decat ii confera sondajele actuale, mai ales astazi. Dar parca am spus ca nu e cazul sa facem campanie? Eu, cel putin, ma opresc aici si va multumesc pentru atentie.
Doamnă Gott-Shmilovitch,
Într-adevăr n-are rost să facem campanie, numai că, din câte recunoașteți, sunteți de fapt singura care face acest lucru aici. Restul dintre noi emitem opinii, iar în cazul meu sunt complet dezinteresate, eu nefiind votant în alegerile din Israel și cum n-am nicio simpatie politică de partid în România, cu atât mai puțin am așa ceva în Israel.
Stimată Mariana Gott-Shmilovitch
N-am avut intenţia să vă tutuiesc, pur şi simplu n-am remarcat că v-am scris numai prenumele.
În privinţa partidelor politice nu cred că este cazul să dezbatem conducerea şi strategia lor. Părerile sunt foarte diferite chiar în ineriorul lor, iar din afară nu pot spune că vre-un partid este atrăgător.
Fiecare partid are ceva care atrage alegătorii, dar în ansmblu nici unul nu este atrăgător. Ori platforma, ori conducătorul, ori amîndouă nu sunt atrăgătoare.
Pînă la alegeri va mai curge ceva apă pe Jordan (ca parafrază la Dunăre), şi se pot întîmpla multe lucruri care să schimbe opinia publică, în favoarea unei grupări sau alta.
Situatia grea economica ce va veni in Israel si in lume in 3 luni va face ca lumea sa uite de cine sau nu va iesi la putere, deoarece burtile tuturor se vor goli incet incet si goana dupa o bucata de paine va fi mai mult decat reala. Cine va iesi in Israel, nu conteaza, toti sunt niste papusi ale Creatorului si vor actiona in asa fel incat lumea sa inteleaga ca merg impotriva legilor naturii si ca trebuie sa isi schimbe caracterul egoistic personal. Daca nu, Israelul se afla in prag de razboi cu cel putin 3 state, si cu toate ca are bomba atomica ei nu vor invinge acest razboi. Credeti ca alte state nu au bomba atomica?…hahahhahaha. Bomba atomica a fost invetata acum 70 de ani. Azi exista bombe care pot distruge pamantul in mai putin de 30 de min. Asa ca vrajeala cu bomba atomica ca cine sau nu o are nu e nimic altceva o poveste pe banda rulanta pt adormit oameni mari care se uita la stiri toata ziua si cred ce spun aia de acolo.
Pe scurt,zile negre ne asteapta si intrebarea este cat suntem de pregatiti pt acest lucru.
eu cred ca nu.
la revedere