În cadrul emisiunii realizate de postul TV NIT de la Chișinău, “Jos Barierele”, moderată de jurnalistul şi comentatorul politic rus Vladimir Soloviov, reprezentanţii guvernării comuniste au elucidat câteva subiecte electorale pe care le va exploata PCRM-ul în cadrul campaniei electorale pentru alegerile din 2009. Reglementarea conflictului transnistrean şi retorica agresivă faţă de România sunt şi de această dată vizate în calitate de surse de atracţie a atenţiei electoratului, dar şi de contracarare a concurenţilor electorali.
Diferendul transnistrean și alegerile din 2009
Sporirea interesului actualei guvernări pentru conflictul transnistrean va fi proporţională apropierii zilei alegerilor parlamentare. Această tendinţă se va menţine reieşind din conjunctura internaţională şi temporală. Criza financiară internaţională afectează în mod serios economia regiunii transnistrene, ceea ce ar putea produce tensiuni sociale şi nemulţumiri din partea populaţiei faţă de regimul de la Tiraspol. Asemenea condiţii creează premise clare pentru ca exponenţii regimului lui Smirnov să devină mai concilianţi, mai ales că vulnerabilitatea Tiraspolului este generată şi de nemulţumirea Moscovei faţă de gestionarea surselor financiare în această regiune. Astfel, presiunea economică (de natură regională/internaţională), socială şi chiar politică sunt mizele pe care contează guvernarea comunistă, atunci cânt dezbate problema transnistreană.
Declaraţiile președintelui Vladimir Voronin din cadrul emisiunii “Jos Barierele”, difuzată de postul de televiziune privat „NIT” subordonat în totalitate guvernării comuniste, privitor la existenţa unui scenariu de soluţionare a problemei transnistrene, susţinut de Rusia, dar respins deocamdată de Tiraspol, demonstrează existenţa unor negocieri neoficiale dintre Chişinău şi Moscova, în cadrul cărora se discută şi se stabilesc în mod real condiţiile reglementării acestui conflict.
Or, afirmaţiile date infirmă categoric poziţia oficială a ministrului de externe al RM de la Consiliul Miniştrilor de Externe ai OSCE (Helsinki, 4-5 decembrie a.c.) şi nu numai privitor la imperativul formatului “5+2”. Prin urmare, guvernarea comunistă se autosesizează în aceea că duce un joc duplicitar faţă de partenerii occidentali, în realitate, asigurându-le UE, SUA şi OSCE, rolul de garanţi ai reglementării planurilor de rezolvare a problemei transnistrene produse în urma tratativelor Chişinău-Moscova. Mai mult decât atât, guvernarea comunistă intenţionează să folosească resursele financiare ale acestor actori în vederea realizării acţiunilor de gestionare a situaţiei post-conflict.
Chiar dacă este puţin probabilă soluţionarea problemei transnistrene până la alegeri, actuala putere doreşte foarte mult să realizeze cel puţin reanimarea negocierilor bilaterale cu Tiraspolul, iar în cel mai bun caz semnarea unui acord politic cu cea din urmă.
Urmare a faptului că RM a preluat preşedinţia CSI, parafarea acestui eventual “acord” la Chişinău, ar reprezenta un succes major pentru conducerea comunistă şi o valoare adăugată pentru campania electorală a PCRM-ului la alegerile din 2009 (creând aparenţa realizării, cel puţin parţiale, a promisiunile electorale anterioare date de comunişti). Dacă acest scenariu va eşua, atunci Planul “B” derulat de comunişti ar consta în stimularea exerciţiului electoral în rândul electoratului transnistrean, care până la alegerile din 2009 ar putea deveni mai sensibil (în urma agravării situaţiei socio-economice cauzată de intensificarea efectelor crizei financiare mondiale), dar şi mai penetrabil pentru ofertele electorale ale PCRM (mobilizarea electoratului de pe malul stâng al Nistrului ar putea avea un rol crucial pentru poziţia PCRM în viitorul Parlament). În orice caz aceste manevre electorale vor avea loc pe fondul unor angajamente şi promisiuni fictive ale guvernării comuniste faţă de Occident.
Alegerile din 2009 sunt extrem de importante pentru guvernarea comunistă (din interese personale şi de grup, în ceea ce priveşte prezervarea situaţiei de facto pentru siguranţă). Adiţional, sursele financiare europene imense eventual direcţionate RM în procesul de integrarea europeană (IPEV, Parteneriatul Estic etc.) motivează în aceeaşi măsură autorităţile moldovene să depună efort maximal pentru a-şi asigura o situaţia confortabilă în ecuaţiile politice de după viitoarele alegeri.
România vs. Rusia
Acţiunile propagandistice ale autorităţilor moldovene îndreptate împotriva României au putut fi observate pe parcursul întregii guvernări comuniste, cu excepţia alegerilor parlamentare din 2005, când V. Voronin a devenit ostaticul circumstanţelor geo/politice (pentru a evita repetarea revoluţiilor colorate în RM, guvernarea comunistă şi-a orientat vectorul politicii externe către Occident, ceea ce a influenţat dezgheţarea relaţiilor moldo-române şi chiar susţinerea politică din partea preşedintelui român, Traian Băsescu).
Poziţia PCRM înainte de alegerile din 2009 este destul de precară şi critică în vederea realizării succeselor din 2001 şi 2005. Sondajele arătă o descreştere a PCRM-ului şi a liderilor săi formali în rândul populaţiei, drept consecinţă a unei guvernări defectuoasă, dar şi ca efect firesc a saturaţiei opiniei publice de dominarea politică a comuniştilor în decursul a 8 ani. De aceea, pentru a minimiza vizibilitatea acestor neajunsuri, maşinăria propagandistică comunistă recurge la tehnicile tradiţionale de identificare a unui inamic extern (acest lucru este caracteristic pentru majoritatea regimurilor autoritare şi dictatoriale, precum şi statelor cu democraţie suverană – Rusia etc.). Acest statut a fost conferit României, din mai multe considerente – cetăţenia română, cauza lingvistică şi istorică, nesemnarea tratatului cadru şi cel privitor la frontierele de stat etc.
Persistenţa intenţiei de a atribui României rolul de inamic extern (“duşman extern”) al RM, în contextul alegerilor parlamentare din 2009, s-a observat în timpul alegerilor parlamentare româneşti (30 noiembrie a.c.), care datorită amendamentelor la legislaţia electorală română a prevăzut pentru prima dată în istorie – participarea la vot a cetăţenilor români din RM. Cu acest prilej, autorităţile moldovene nu a ezitat să atace partea română, intimidând concurenţii electorali din partea RM şi îngrădind dreptul la vot, de asemenea, reacţionând în mod bolnăvicios şi provocator în legătură cu aniversarea a 90 ani de la Marea Unire.
În cadrul emisiunii “Jos Barierele” s-a conturat şi mai mult un comportament inamical şi contrar principiului bunei vecinătăţi a reprezentanţilor guvernării comuniste faţă de România, fiind făcute publice chiar anumite pretenţii de ordin teritorial ai acestora faţă statul român (Prim-viceprim-ministrul RM, Igor Dodon, a remarcat faptul că este evident faptul că România contemporană cuprinde o parte din teritoriul moldovenesc, iar V. Voronin, a făcut referinţă la existenţa unui complex al României faţă de RM din acest motiv.). Evident, autorităţile moldovene sunt conştiente de faptul că aceste declaraţii grave şi litigioase nu vor avea urmări practice asupra relaţiilor moldo-române în practică (Bucureştiul este deja imun la asemenea invective, considerându-le drept părţi componente ale jocurilor politice interne din RM).
Astfel, insultele şi denigrările la adresa României sunt de consum preponderent intern. Primo, în contextul alegerilor, PCRM doreşte să îngusteze suprafaţa de manevră a partidelor pro-române (în special PL etc.), forţându-le pe acestea să se lupte cu PPCD pentru supremaţia asupra opţiunilor electoratului pro-român (PCRM încearcă să favorizeze PPCD, care deţine controlul asupra unor pârghii eficiente de manipulare a opiniei publice – televiziunea, radio, presă). Secundo, demonizarea României poate fi folosită pentru a mobiliza o anumită parte a electoratului rusesc (şi a celui moldovenesc rusificat sau pro-rus), deoarece este pusă în contrapondere Rusiei amicale faţă de Republica Moldova (în ultimul timp se vehiculează tot mai mult pericolul ce survine din partea României asupra populaţiei moldoveneşti – “românizare” etc.). Al doilea motiv este esenţial, deoarece declinul din sondaje al PCRM se observă anume la criteriul – vorbitori de limbă rusă. În acest sens, la emisiunea “Jos Barierele”, guvernarea comunistă a insistat asupra faptului că Chişinăul are relaţii bune cu Moscova începând cu anul 2001, iar că ex-preşedintele rus, actualul prim-ministru, Vladimir Putin, este în relaţii personale bune cu V. Voronin, în timp ce în mod real, raporturile bilaterale au fost drastic deteriorate din februarie 2003 până în august 2006, ceea ce s-a soldat cu embargoul asupra vinului moldovenesc şi într-o oarecare măsură majorarea preţului la gaze naturale.
De fapt, această emisiune, datorită potenţialului de emitere a NIT şi a auditoriului pro-rus este orientată mai mult pe segmentul rusesc al electoratului moldovenesc. Pentru a amplifica impactul mediatic al acesteia a fost invitat în calitate de moderator Vladimir Soloviov, adept moderat al politicii ruse actule, persoană de notorietate în rândul intelectualilor şi muncitorilor ruşi, care este prezent în spaţiul public moldovenesc datorită televiziunii ruse difuzate pe teritoriul RM (postul TV – NTV).
În final putem conchide că lupta electorală deja a început şi că PCRM a adoptat o strategie multidimensională pentru alegerile din 2009, conform căreia faţă de fiecare categorie electorală (de pe nişa centru-stânga) se va aplica o tactică specială. Iar pentru ponderarea forţelor politice de dreapta, comuniştii vor folosi pe larg serviciile partenerului său – PPCD.