Intervenţiile mediatice recente ale preşedintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin, difuzate intens de presa rusească, reflectă intenţiile politice ale actualei conduceri din perspectiva alegerilor parlamentare 2009 şi a viitoarei componenţe politice a Parlamentului RM. Miza măsurilor iniţiate de liderul comuniştilor constă atât în convingerea Rusiei de a investi încredere şi resurse sporite pentru susţinirea PCRM-ului, cât şi pentru a monopoliza retorica pro-rusă în contextul electoral. Dat fiind faptul că, Moscova continuă să fie precaută faţă de Voronin, sub impactului amintirilor privitor la abandonarea Memorandumului Kozak, precum şi din considerentul că există forţe politice pro-ruseşti alternative (UCM, PSD, parţial AMN etc.), PCRM-ul acţionează pe mai multe filiere în vederea atragerii sprijinului factorilor de decizie de la Moscova: soluţionarea problemei transnistrene, consolidarea legăturilor umanitare şi a poziţiilor limbii ruse în RM (astfel, cu ocazia vizitei ministrului rus de externe a fost deschis Centrul rus de Cultură şi Ştiinţă etc.).
Comportamentul comuniştilor este determinat de faptul că, pe de o parte, UE condiţionează aprofundarea relaţiilor moldo-comunitare prin respectarea, promovarea şi avansarea statului de drept, drepturilor omului şi independenţei mass-media, acordând astfel susţinere indirectă opoziţiei pro-occidentale. Pe de altă parte, Bruxellul investeşte masiv în desfăşurarea unor alegeri parlamentare corecte şi democratice (recent, Comisia Europeană a decis alocarea a 3 mln. de euro în acest scop), cu scopul de a influenţa conduita electoratului (mobilizarea şi motivarea lui), precum şi bilanţul final al scrutinului (cu toate acestea, Bruxellul nu este îndeajuns încrezut de faptul că opoziţia politică dezbinată şi ostilă ar putea reprezenta o alternativă viabilă PCRM-ului, în condiţiile crizei financiare şi a conflictului transnistrean nerezolvat). Indiferent de efoturile justificate depuse de europeni, comuniştii încearcă să le contrabalanseze de bună voie cu interferenţa factorului rusesc în procesul electoral, urmărind să-şi asigure după cum a declarat Voronin “majoritatea parlamentară, dar în cel mai bun caz, cea constituţională” (27.02.09, www.kommersant.ru).
Printre opţiunile politice lansate de Voronin în raport cu Rusia se numără: prioritizarea formatului de negocieri “2+1” în detrimentul celui “5+2”; modificarea Constituţiei RM în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean (posibila reanimare a Memorandumului Kozak); trivializarea şi subestimarea „Parteneriatului Estic”; echilibrarea influenţei europene cu cea euroasiatică în RM (intensificarea raporturilor cu Organizaţia de Cooperare de la Shanghai şi China); intensificarea mesajelor anti-româneşti etc.
“2+1” şi eventualitatea amendării Constituţiei
În cadrul ultimului interviu acordat revistei ruse “Kommersant”, din 27 februarie curent, Vladimir Voronin a accentuat faptul că contează pe ajutorul Rusiei pentru a convinge partea transnistreană. În orice caz, nici Chişinăul, dar nici Moscova, nu vor renunţa definitiv la formatul “5+2”, deoarece după cum a menţionat Preşedintele Voronin, acest mecanism permite asigurarea respectării şi implementării soluţiei finale ale reglementării transnistrene (de către toţi mediatorii şi observatorii procesului de negocieri). Interesul pentru ecuaţia “2+1” a guvernării comuniste nu derivă atât din imposibilitatea obiectivă a RM împreună cu Occidentul de a atrage elitele politice transnistrene sau de a minimiza ponderea Rusiei în regiune, cât din faptul că problema transnistreană este convenabilă pentru a dialoga în mod facil cu europenii şi a justifica necesitatea finanţărilor din partea Bruxellului pentru securizarea frontierelor europene estice (sursele europene sunt solicitate pentru consolidarea încrederii dintre părţile în conflict etc.). Totodată, în cadrul acestui proces clasa politică (cea alcătuită din statalişti) de la Chişină are posibilitatea să-şi asigure nu numai importanţă politică în dialogul cu UE, în vederea împiedicării eventualei unificări a RM cu România, dar şi accesul la fondurile europene relevante.
Imperativul revizuirii Constituţiei evocată de V. Voronin în acelaşi interviu denotă gradul de sacrificiu al PCRM-ului în schimbului susţinerii electorale din partea Rusiei. Totuşi, acest gest poate fi interpretat şi ca o stratagemă aplicată de comunişti pentru o mai mare persuadare şi motivare a factorului rusesc în vederea obţinerii de către comunişti a unui număr mai mare de mandate în noul Parlament. Acest pretext a fost invocat de Voronin referindu-se la faptul că PCRM-ul ar avea nevoie de o majoritate parlamentară (dar în cel mai bun caz constituţională) pentru a putea modifica Constituţia RM, dacă reglementarea transnistrenă va prevedea acest lucru, evitând negocierile cu alte partide. Or, Moscova s-ar putea folosi de premisa dată pentru a putea reînvia anumite clauze ale Memorandumului Kozak (menţinerea prezenţei militare etc.). Până atunci însă, autorităţile ruse vor continua să testeze loialitatea PCRM-ului, vizând totodată asigurarea unor “ferestre de oportunitate” prin forţe politice alternative sau adiţionale (UCM, AMN etc.).
Parteneriatul Estic” – proiect secundar
Tendinţa Preşedintelui Voronin de a fideliza RM Moscovei se observă şi în cazul „Parteneriatul Estic”, care a fost comparat de liderul moldovean cu un „CSI-2” gândit cu scopul de a-l substitui pe cel original şi de a crea un „inel în jurul Rusiei”. Indiferent de faptul că această iniţiativă oferă oportunităţi pentru liberalizarea regimului de vize, consolidarea relaţiilor economice, securizarea energetică etc., Voronin a subestimat importanţa lui, discreditând Bruxellul, care a fost acuzat de el că ar încerca să stabilească supremaţia sa asupra Europei de Est. Asemenea retorică coincide cu mesajul ce este vehiculat curent în rândul oficialilor ruşi, care privesc cu scepticism Parteneriatul Estic (de altfel ca şi Sinergia Mării Negre). Recent, Bruxellul a fost învinuit de oficiali ruşi de faptul că ar forţa Belarusul să nu recunoască independenţa Osetiei de Sud şi Abhaziei, în schimbul includerii lui în acest Parteneriat. Or, pentru a atrage de partea sa Moscova, reprezentanţii actualei conduceri abordează comportamentul ei, inclusiv vizavi de iniţiativa polono-suedeză menită în realitate să apropie calitativ Europa de Est de UE. Totodată, prin asemenea afirmaţii Voronin încearcă să revendice în continuare includerea RM în “pachetul balcanic”, în schimbul Parteneriatului Estic care după el “a fost proiectat pentru statele caucaziene cu perspective europene îndepărtate” (27.02.09, www.kommersant.ru). În final acest demers ar putea constitui o evetuală platformă de şantaj faţă de UE, care ar arăta în felul următor “sau includerea RM „în pachetul balcanic” sau refuzul la participarea plenară în cadrul „Parteneriatului Estic”, drept echivalent cu revenirea RM în zonă de influenţă rusă” (acest lucru va putea fi posibil în cazul unei majorităţi parlamentare sau constituţionale a comuniştilor în următorul Parlament).
O mişcare în direcţia opusă Occidentului ar putea fi intensificarea relaţiilor RM cu ţările Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai. Tendinţa euroasiatică a comuniştilor se datorează nu numai relaţiilor cu Rusia, dar şi cooperării dinamice cu China, de la care PCRM-ul intenţionează să împrumute un credit în condiţii mai nefavorabile decât cele asigurate de FMI (4% versus 0,4%), în cazul victoriei la alegerile parlamentare din 5 aprilie. Totodată, Moscova interesată de revenirea în forţă şi revigorarea supremaţiei sale pe spaţiul ex-sovietic ar putea promova forţele politice din statele CSI care acceptă acest lucru (în cazul dat: PCRM).
Anti-românism în favoarea Moscovei
Politica anti-românească continuă să fie utilizată de liderul comuniştilor şi PCRM în general drept argumente pro-ruse. În cadrul vizitei lui Lavrov la Chişinău, Voronin a subliniat că nimeni în RM şi România nu doreşte unificara celor două state româneşti. Pentru a statornici acest lucru guvernarea comunistă sărbătoreşte 650 ani de la constituirea RM contemporane, ceea ce în fond neagă orice argument în favoarea unei posibile reunificări, dorite de un segment restrâns al populaţiei RM. Din motive geopolitice şi de securitate, Rusia a susţinut în permanenţă acest deziderat al comuniştilor. Astfel, în timpul deplasării la Chişinău Lavrov i-a transmis lui Voronin materiale de arhivă despre creaţia şi activitatea lui Dimitrie şi Antioh Cantemir, ceea ce confirmă importanţa relaţiilor moldo-ruse, dar şi statalităţii moldoveneşti pentru Rusia.
Acest act constituie încă o dovadă clară a faptului că comuniştii sunt în posesia unui set larg de pârghii eficiente în raport cu Rusia, care ar putea să-i ajute să o motiveze să întreprindă acţiuni proactive şi variate pentru a favoriza PCRM-ul în alegerile parlamentare din aprilie curent (începând cu CSI şi terminând cu organizarea întâlnirii trilaterale dintre Medvedev-Voronin-Smirnov).