Evenimentele curente din Mumbai ma duc cu gandul la piesa lui Victor Ion Popa \”Tache, Yanke si Kadâr\”. Micul lui orasel de provincie ilustreaza cum nu se poate mai bine lume intrega, iar personajele din piesa ne fac sa vedem principalele religii monoteiste de pe glob. Cu mai putin de jumatate de secol in urma, comedia ne amuza cu ingaduitoare simpatie pentru fiecare personaj si nu am fi banuit niciodata ca trecera timpului va schimba coplect atitudinea noastra pentru impaciuitorul Kadâr care a facut posibila casatoria copiilor, Ionel al lui Tache si Ana
fata lui Yanke.
Kadârul zilelor noastre nu mai este impaciuitorul simpatic din trecut care-si framanta mintea in noapte, incercand sa-si scoata vecini din impas si nici nu mai ofera azil copiilor lor cu sfaturi bune care sa-i ajute sa devina independenti si prosperi. Kadâr astazi a parvenit gratie aurului negru si acum crede ca poate obtine pozitia de comanda in lume pentru ca, la urma urmei, orice se poate cumpara cu bani. A invatat din trecut ca prin viclesug si siretenie poate schimba spiritele naive cum a facut-o si cu Tache si Yanke. Folosindu-se de naivitatea copiilor de scoala, promitand povesti fanteziste din alta lume a reusit sa schimbe pe multi din ei in criminali de duzina urzind o ura orbeasca impotriva civilizatiei. Kadâr a reusit asta impartind lumea in doua tabere: musulmani si infideli.
Ce a putut oare sa schimbe pe Kadâr? De unde provine atata ura si razbunare pe o lume intreaga care i-a fost binevoitoare si a incercat sa-l ajute? Unii sustin ca saracia regenerata din timpurile cele mai indepartate, altii spun ca politicienii de pretutindeni au impartit lumea araba in tari si regiuni care au neglijat diviziunea etnica a populatiei locale. Sunt unii care cred ca totul se datoreste infiintarii statului Israel. Eu, care sunt ignorant in treburile politice, cred totusi ca adevarul se afla in alta parte:
In ciuda aurului negru si a bogatiilor acumulate, Kadâr vede ca inaintarea evolutiei tehnice aduce schimbari remarcabile si rapide in intreaga lume. In trecut schimbarile erau lente si in lumea lui Kadâr numarul celor care urmareau si aveau cunostiinta de cele ce se intampla in afara, era foarte mic. Odata cu revolutia informatica de pe glob, a televiziunii, internetului si a difuzarii instantanee a stirilor de oriunde, Kadâr a intrat in panica. Lumea lui, stilul lui de viata, religia si cultura lui aveau sa fie adanc zdruncinate de avalansa de imagini si informatii complect opozite lumii lui. Ecranele televizoarelor si in filmele oglindeau oameni de rand traind o viata diferita de a lor, in case spatioase si conducand masini luxoase; femeile vorbeau de la cadrele universitare si in parlamente; copii merg in scoli luminoase, nu cu caprele la pascut, fermele sunt prospere si magazinele imbelsugate. Cine nu doreste o viata ca aceasta? Aceasta viata ca de fime era gata sa calce in picioare fortareata lui Kadâr, nu din afara ei, dar din interior, din insasi inima ei. Kadâr stie ca nu poate ingadui asa ceva, el trebuie sa se opuna! Cu toata forta lui trebuie sa se opuna lumii de afara, a culturii de afara, a celor care sunt in avantgarda ei. O face starnind ura in tot ce nu este in doctrina lui, o face impingandu-si fii sa distruga si sa ucida tot ce e strain, o face cu aceea cruzime fanatica necunoscuta in lumea moderna desi nu e convins ca are sa ajute la ceva. Cu toate bombele, macelurile si teroarea starnita de el, Kadâr traieste cosmarul neputintei lui de-a opri primavara libertatii la pragul vizuinii lui.
Pana in una alta ne aflam in stagiul in care repliplca lui Kadâr din piese lui V.I.Popa: \”Turca plateste\” a capatat o neasteptata ilustratie.