Sunt prins într-o piatră.
Trăiesc în inima ei.
Atât de bine ascuns!
De când am dispărut,
Nimeni nu mă mai aminteşte.
Eu vă văd.
Nu vă strig.
Nici nu s-ar auzi în marasmul din jur.
Aici nu se mişcă nimic.
Nu scad, nu cresc.
Abandonat undeva într-o piatră,
Rămân captiv ca o lege nescrisă
În minţile oamenilor
Ajunşi la capătul puterilor;
Fără să mai existe vre-o şansă,
Vre-o speranţă, ceva pentru mâine.
Pietre în aceeaşi grămadă,
Vă văd.
Vă cunosc.
Tăcem.
Dan David, Los Angeles, Feb.-28-2007.