Soarele coboară săgeţi în flăcări
Printre stropii dintâi.
Se sparg în şapte culori
Şi se amestecă din nou, tăcute,
În ochii tăi.
De ce doar verde?
„Hai să fugim prin ploaie!”
În glasul tău era muzica stropilor.
Am alergat, ploaia ne-a udat.
Până seara abia ne-am uscat.
Furtuna a venit cu noaptea odată.
Ne-am ascuns în spatele ferestrelor luminate.
După ce s-au stins,
Puhoaiele ne-au luat casa cu totul.
Ne-au dus departe.
Dimineaţa a venit cu frig.
Nu era locul nostru.
Nu era locul tău.
Pustiu împrejur.
Acum nu mai plouă ca atunci,
Altădată, demult.
Soarele coboară şi acum
Cu săgeţile-i înflăcărate.
Se sparg tot în şapte culori.
Dar nu mai am pe-aproape ochii tăi.
Dan David, Los Angeles, Feb.-14-2007.