Sfantul Nicolae de BoianaLimba romana este considerata de multi lingvisti ca fiind unica in randurile limbilor neolatine, pentru ca a fost practic izolata timp de mai mult de un mileniu de toate celelalte. De aceea, cand am auzit cuvintele admirative ale unor intelectuali americani din San Francisco la adresa limbii romane, am devenit foarte atent. Unul din ei mi-a spus senzatia lui de a fi transportat direct in antichitatea romana cand a asistat la prezentarea piesei \”Electra\” de catre Teatrul National din Bucuresti. \”Am inchis ochii si am ascultat infiorat piesa, auzind atatea fraze latine legate intre ele de cuvantul \”quare\” (care; pentru ca, etc)…\”
Una din particularitatile limbii romane consta in faptul ca in sarbatoarea craciunului, cuvantul \”craciun\” nu vine de la Christos, ca in majoritatea limbilor vest-europene, sau din crestinism. Cultura romaneasca a fost caracterizata in Larousse ca fiind \”de limba latina, dar avand o liturghie slava\”, ceea ce este corect. De la \”soroc\”, la \”utrenie\” la \”vecernie\” etc, toate cuvintele bisericesti sunt de origine slavona sau cateodata greaca.
Numai cuvintele fundamentale religioase sunt de origine latina! Ceea ce spune multe despre evolutia limbii romane si a isoriei romanilor.
\”Dumnezeu\” vine de la \”Domine Deus\” (Domnul Zeu; ca vor mai fi fost si altii, mai putin domni); \”biserica\” vine de la \”Basilica\” (iar nu de la ekklisia (εκκλησία), ca la greci, iglesia, ca la spanioli, francezi (eglise) etc!!); \”rugaciune\” vine de la \”rogatione\”, tot din latina veche populara si culta…
Dl Predescu este corect cand spune ca acest cuvant (craciun) vine de la Creation. De fapt se pare ca vine de la sintagma \”dies creationis\” care era folosita si pentru sarbatorirea nasterii lui Mithra. De aceea nu vad nici un sens in miscarea de \”desfiintare\” a sarbatorii Craciunului! Mai ales ca de la noi, Craciunul a patruns si in limbile care au fost in contact cu limba romana (chiar si in limba maghiara: karacsonyi).Nu voi insista pe acest subiect
1. Sfantul Nicolae si Santa Claus
In secolul al patrulea, un episcop grec din Anatolia (Turcia de azi) era vestit ca face cadouri copiilor. Ba chiar a platit o dota pentru o fetita pentru a o feri sa devina prostituata. Numele acestui episcop din Myra era Nicolae, si el a fost vestit in tot cursul evului mediu pentru binefacerile de care era vestit. Gravura lui din evul mediu poate fi vazuta alaturi de acest articol, fiind reprodusa dupa originalul care se afla in comuna Boiana de langa Sofia (N. Iorga sustine ca pana in secolul al 19-lea, pe o raza de 100 km in jurul orasului Sofia, pe hartile otomane, satele din aceasta zona aveau toate nume romanesti, probabil ca mostenire de la aromanii asimilati acolo).
El a fost \”sfintit\” foarte tarziu: abia in secolul al 19-lea!
Istoria \”moastelor\” sale a fost de asemenea interesanta: in anul 1087 mormantul sau a fost vandalizat de marinarii italieni din Bari, iar osemintele sale au fost furate, fiind transportate in Bari, intr-o biserica, unde pot fi vazute si azi. El a devenit \”sfantul protector\” al copiilor, care primeau cadouri de ziua lui (pe 6 Decembrie), al arcasilor (?!?) si patronul a doua orase europene: Amsterdam si…Moscova.
Intr-o zona complet diferita a lumii, in Nordul Europei, popoarele germanice il serbau pe zeul Odin, iar copiii isi puneau incaltamintea afara, punand diverse daruri pentru el. Copiii primeau dimineata diverse daruri de la Odin, care dupa legenda avea un cal cu opt picioare (cu cat mai multe picioare avea, cu atat fugea mai bine, se pare).
Legenda lui Odin s-a contopit cu legenda lui Sfantul Nicolae dupa crestinarea popoarelor germanice. Din aceasta unire a rezultat mitul lui Santa Claus, care de data asta era transportat de reni. El avea bineintes si o nevasta, care a disparut pe parcurs, de-a lungul secolelor. In schimb obiceiurile si traditiile au ramas.
2. Mos Craciun
Biserica catolica a incercat (si a reusit intrucatva) sa transfere obiceiurile de Sf Nicolae pentru sarbatorirea Craciunului, iar apoi sa consacre Craciunul exclusiv nasterii lui Isus.
Ceea ce este interesant, este faptul ca obiceiurile de Craciun au evoluat in stransa legatura cu epoca moderna, a comercializarii sarbatorilor. Mos Craciun si-a dobandit Paltonul rosu cu alb firmei Coca-Cola, in anul 1930 (asa atatau atunci sticlele de coca-cola: pictate cu rosu si alb).
In plus, o poezie de craciun scrisa de un autor englez a pecetluit modul in care este vazut azi Mos Craciun, ceea ce a dus la o revolta a puritanilor contra \”falsificarii sarbatorii nasterii domnului\”.
Dar acest lucru a ajutat la internationalizarea acestei sarbatori!
Astazi sarbatorim cu totii, cum este natural, Craciunul. Ca sa avem ce sarbatori!
Mai bine o sarbatoare in plus decat una in minus!
Iar noi romanii avem un avantaj fata de popoarele occidentale: nu avem a ne teme de sensul religios al cuvantului, pentru ca nu exista de fapt asa ceva. De aceea sunt pentru folosirea atat a sintagmei \”sarbatorile de iarna\” cat si pentru folosirea in continuare a acestui cuvant bimilenar, care pentru unii are si un sens religios, iar pentru altii nu are asa ceva!
3. Intrebare
Poate ca pozitia mea este aprobata de unii si dezaprobata de altii. Tot in decembrie exista si sarbatorile evreiesti. Din acest punct de vedere sintagma \”sarbatorile de iarna\” suna bine! Ce parere aveti? As fi curios sa aud si alte pareri!
Cel mai corect mi se pare a se utiliza termenul de „sărbători de iarnă” pentru că e m ult mai cuprinzător.
Spre exemplu anul acesta evreii sărbătoresc pe 22 Decembrie prima zi de Hanuka. Această sărbătoare își are originea inaintea erei noastre când prin anii 168 ien a fost desacralizat Templul din Ierusalim de către greci. După lungi războaie conduse de către Macabei, evreii au câștigat și au reconsacrat Templul. Problema s-a pus cand s-a aprins Menora (sfeșnicul cu 7 brațe) a cărei flacără trebuia să ardă neîncetat, iar evreii nu aveau ulei consacrat decât pentru o singură zi, procedeul de producere al uleiului special pentru Templu dura 8 zile.
Astfel că, după cum scrierile ne relatează, s-a produs un miracol: candela care avea ulei doar pentru o zi a ars neîncetat 8 zile, exact cât a fost necesar pentru a produce uleiul pur.
Evreii au obiceiul de a aprinde în timpul acestei sărbători, sfeșnicul numit Hanukia, e o Menora cu 9 brațe. Pe langă aceasta mai este obiceiul de a se da copiilor dulciuri, tradițional bănuți de ciocolată.
În timpul acestei Sărbători a Luminii se mănâncă bucate gătite cu ulei din abundență și în mod tradițional gogoși umplute cu dulceață (sufganiot) și chifteluțe din cartofi (latkes).
Hanuka, fiind numită și Sărbătoarea luminii se aseamănă mult cu Crăciunul, fiind sărbătorită ca și acesta în jurul solstițiului de iarnă, iar Isus Christos pentru creștini e considerat lumina lumii, soarele dreptății etc.
Semn bun! V-aţi edulcorat, întrucâtva, poziţia pro-atee, ceea ce s-ar traduce printr-o disponibilitate faţă de gândirea majoritară (teistă).
În nici un caz ostilitatea nu poate constitui panaceul dezbaterilor unei teme atât de sensibile, unde suita ipotezelor, cât ar fi ea de ştiinţifică, nu înlocuieşte toleranţa faţă de mileniile de credinţă în supranatural.
Vă rămâne, aşadar, revederea d.lui cu care scrieţi Dumnezu, aceasta ne fiind decât o regulă ortografică care nu-şi merită ignorarea, nici în cazul unui ateism de profundă convingere.
Domnule Ionesco,
Faptul că teiștii sunt majoritari (depinde și ce se înțelege prin teism) este absolut irelevant pentru revista ACUM.
Au mai fost și alții care au invocat „majoritatea” pentru a sugera o schimbare a liniei editoriale.
Dacă cumva și dumneavoastră sugerați același lucru, vă pot spune că sugestia nu e binevenită.
Sunt îndeajuns cele peste 90% dintre publicații în limba română care se adresează „majoritarilor”.
P.S. Invocarea de către majoritari a statutului lor în raport cu minoritarii, mai ales când nu prea au argumente îmi aduce aminte de celebra replică a deputatului Partidului Socialist Francez, rostită la 13 octombrie 1981, în timpul debaterii proiectului legii naționalizărilor din Adunarea Națională, când deputații opoziției de drepata susțineau neconstituționalitatea prevederilor ei:
„Votre débat bascule du juridique au politique. C’est votre droit. Mais dans ce cas, vous avez juridiquement tort, puisque vous êtes politiquement minoritaires.”
Stephane,
In primul rand salutari si ganduri bune.
Spune-mi te rog, unde gasim regula ortografica a scrierii cu D mare?
Multumiri!
Domnule Clej,
Am remarcat numei tonul, mai puţin incisiv, cu care explica d-l Constantinescu „sărbatorile de iarnă”.
Nici ateismul, nici teismul nu se pot impune, cu atât mai puţin sugera. Ambele sunt convingeri relativ profunde şi pot exista în deplină independenţă şi, dacă ar fi posibil, într-o minimă curtoazie.
Prozelitismul nu-i o soluţie din nici o direcţie, cu toate că i se tentează deseori practica.
Domnule Ionesco,
De lipsă de curtoazie și prozelitism agresiv au dat dovadă aceia care l-au atacat, uneori imund, pe Anton Constantinescu atunci când a început să publice seriile sale (excelente, de altfel și aproape fără precedent în presa de limbă română pe internet), n-am să încetez niciodată să pomenesc de gogomănia memorabilă: „Unde începe blasfemia, se termină știința.”.
Așa încât, domnule Ionesco, „respectă și vei fi respectat”. În momentul în care Anton nu a mai fost supus unor atacuri infecte, nu a mai avut de ce să replice agresiv. Nu vi se pare normal?
Caut asiduu regula scrierii cuvantului dumnezeu cu D mare si n-o gasesc…
Mi se pare o limpezire importanta, Stephane. Te rog sa nu-mi ignori rugamintea de clarificare si ajutor.
„Semn bun! V-aţi edulcorat, întrucâtva, poziţia pro-atee, ceea ce s-ar traduce printr-o disponibilitate faţă de gândirea majoritară (teistă).”
Domnule Stephane Ionesco: un stangist incorigibil, pe numele lui Herbert Marcuse, care nu este azi un model pentru nimeni, a povestit cum a asistat la proiectarea unui film educativ in Africa. Acel film era despre modul cum construirea canalelor de irigatie poate duce la cresterea recoltelor de cereale.
Dupa proiectie, localnicii au fost intrebati: „ce ati inteles din acest film?”
La care majoritatea lor a raspuns: „Am inteles ca daca fugi bine de masina, masina nu te va calca!” Total nedumeriti, prezentatorii filmului au intrebat iar: „de unde ati inteles asta?”” „pai am vazut un pui de gaina care a scapat cu viata fugind de masina!”
Intrigati de raspuns, cei care au proiectat filmul au reluat de la inceput proiectia. Spre surprinderea lor ei au vazut intr-adevar, timp de o secunda un pui de gaina zburatacit, alergand speriat in fata masinii folosite pentru transportul realizatorilor filmului!
Bietii oameni nu erau educati sa vada esentialul!
Asa si dvs: in acest articol, in loc sa vedeti esentialul, faptul ca sarbatoarea craciunului nu este de fapt o sarbatoare crestina, ati vazut cu totul altceva.
Sa va lamuresc totusi: faptul ca majoritatea oamenilor aflati sub influenta bisericii catolice dominatoare, credea pe vremea lui Galilei si Copernic ca pamantul este centrul Universului nu a facut ca aceasta prostie bisericeasca (mostenita de la Aristotel de fapt) sa fie adevarata. Cu mai mult de un mileniu in urma Eratostene, un alt grec, nu numai ca stia ca pamantul se invarteste in jurul soarelul, dar a si masurat cu precizie, bazandu-se pe acest model heliocentric, raza pamantului!!
Daca ar fi fost ghidata de vreun dumnezeu „atotstiutor” biserica ar fi trebuit sa aleaga varianta corecta, nu pe cea falsa!
Deci ramaneti pe pace: nu am nici un fel de „disponibilitate” pentru gandirea falsa a majoritatii!
In plus, sa nu aveti speranta desarta ca ma voi simti in viitor „timorat” de gandirea falsa, chiar daca este majoritara. Voi aborda in curand, cu spirit de impartialitate, si problema raului social adus de religie.
Si chiar va invit sa participati si in viitor la discutii!
Ştefan,
Gândurile tale bune sunt în acelaşi timp călduroase. În afara reciprocităţii sentimentelor, ţin să-ţi mulţumesc!
Te-am făcut să aştepţi (neintenţionat câteva ore) în privinţa apelaţiei de care era vorba: „Dumnezeu”. Reţinusem această regulă din şcoală, figurând de alminteri în diverse dicţionare spre ex., „Dicţionarul explicativ al limbii române”(DEX), editat de Academia Republicii Socialiste România în 1975, pag. 225, când credinţa era pusă in stanby, nu totalmente interzisă, ca şi în DEX-ul reactualizat de puţină vreme:
ATEÍSM s.n. Negare a existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi; concepţie care se bazează pe această negare. – Din fr. athéisme.
Sursa: DEX ’98 | Trimisă de ana_zecheru, 2 Feb 2004 | Greşeală de tipar
ATEÍSM s. necredinţă.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar
Ateism ≠ deism
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greşeală de tipar
ateísm s. n.
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar
ATEÍSM n. Concepţie care respinge religia şi existenţa oricărei divinităţi. /
Stephane, exemplul dat de tine nu este concludent. Pe mine ma intereseaza regula gramaticala specifica limbii romane potrivit careia dumnezeu se scrie cu D mare. Nu chestiunile de gust. Ca daca era „de gustibus” si in opinia ta, nu-l mai atentionai pe Anton – ce sens ar fi avut?
Cred ca ma fac destul de bine inteles.
Iti spun sincer si ce urmaresc sa demonstrez: ca de fapt desi nu exista o astfel de regula, ea este invocata de o persoana credincioasa ca tine (a carei credinta o respect) pentru a-i obliga pe altii (care nu impartasesc aceeasi latura identitara) sa se conformeze cu un aspect ce tine mai degraba de un ritual religios decat de o regula gramaticala. Cu alte cuvinte, inclinatia religioasa face ca unele persoane nu doar sa se multumeasca cu propria identitate, dar vor sa-i faca si pe altii sa fie ca ei, sa se comporte ca ei.
Cred ca aceasta observatie puncteaza exact locul din care se distruge dialogul intre religiosi si ne-religiosi. Pe aceleasi baze unii folosesc atat de frecvent la incheierea frazelor lor „Doamne-ajuta” sau preotii crestin ortodocsi intind mana spre a le fi pupata.
Vremurile s-au schimbat, oamenii au dreptul la propria identitate si nu e cazul sa le reprosam ca nu au aceleasi gusturi cu noi. Iar cand vine vorba de religie, amestecul ei in politica duce exclusiv la dezastre!
Ştefan,
O convingere adâncă, în speţă cea religioasă, poate fi susţinută în mod energic (potrivit temperamentului), detaşat şi calm, sau, nici mai mult, nici mai puţin, irascibil şi violent.
E foarte posibil ca, în elanul unui argumentări să devenim pasionali şi să creăm momente de tensiune inutilă, la limita corectitudinii. În acest caz replicile iau forma unui spectacol dezolant cu care nimeni nu se poate făli. A-şi recunoaşte derapările, ţinând la distanţă incitaţiile orgoliului, iată, după mine, o cale ce se poate pretinde înţeleaptă.
Trebuie să recunosc că de multe ori am intervenit abrupt în schimbul cu d-l Constantinescu, ceea ce nu poate fi decât regretabil, indiferent de replica interlocutorului.
Nimeni nu-şi poate aroga „privilegiul” violenţei verbale, ignorând inevitabilele-i consecinţe, mai întâi faţă de sine însăşi. Evident, aceasta în cazul când gradul de conştiinţă de sine capătă o traiectorie ascendentă.
Deci, ca sa concluzionam: are dreptul Anton si altii sa scrie dumnezeu cu d mic, iar tu sa scrii Dumnezeu cu D mare, fara se se invoce sau sa se forteze de catre vreuna dintre parti o regula gramaticala in acest sens?
Daca da, eu personal voi consemna o mare victorie in paginile acestei reviste!
Ar fi de o totală incoerenţă din partea-mi să-ţi răspund nu. Nu crezi?
Fiecare îşi poate răspunde singur la întrebarea ta.
Doamne-ajută !…
Ceea ce ma deranjeaza pe mine nu ete litera cu care scrie lumea numele unei divinitati sau al altei divinitati, ci faptul ca acei care de obicei scriu cu majuscula un astfel de nume nici macar nu sunt interesati daca ceea ce afirma are sau nu sens.
Cred ca acel om care la inceput pretinde ca divinitatea lui personala „a facut lumea” dupa care pretinde ca el se refera la doar la „organizarea” universului, pur si simplu nu este sincer.
Ceea ce incerc sa combat aici este neadevarul, sau altfel spus minciunile, oricare ar fi orientarea lor.
Oameni buni,
Eu stiam ca in limba romana, ca si in alte limbi, de fapt, numele proprii se scriu cu majuscula. Asadar, cei ce cred ca o asemenea persoana, Dumnezeu, exista, il scriu cu precum ati citit: cu litera mare. Cei ce nu cred ca o asemenea fiinta poate exista, ca mine, de exemplu, sau cei ce se limiteaza doar a constata ca pina in prezent nimeni nu l-a intilnit pe strada, il scriu cu litera mica, ca pe orice idee, lucru, etc, reprezentind un nume propriu. Disputa mi se pare neesentiala, imi aduce aminte de perioada in care se scria ceausescu cu litera mica. Somajul e in crestere si noi ne zbatem in discutii sterile, in loc sa ne hotarim odata daca Adam avea buric sau nu, nevenind pe lume pe cai batute de tot poporul! Asta da tema de cercetare, cher Monsieur Ionesco, cu tot respectul cuvenit, de unde si majuscula de rigoare la un cuvint care, in mod normal, n-ar trebui sa beneficieze de o asemenea onoare. Ce mai teze de doctorat s-or fi scris pe tema Buricului Asta!
Daca domnul anton constantinescu v-a parut mai putin incisiv de data asta, eu ramin la fel de nelamurit asupra operatiunii „du Saint Esprit” care ne-a lasat pe cap Pruncul, precum si a reaparitiei Lui tot atit de Nestandard, care ne chinuie de atita amar de vreme (Inteligenta). Poate ne lamuriti Dvs., ca sa pot spune si eu, ca altii, mai bine crescuti, ca respect asemenea credinte. Sincer sa fiu, nu le respect deloc. Dar deloc, pentru ca mi se par smintite! In schimb, respect dreptul respectivilor de a le avea, exprima, si, cu anumite limite, chiar raspindi. Una e sa respecti OMUL (numai cu majuscule), si alta smintelile lui!
In ceea ce priveste opinia domnului Constantinescu, pe care-l salut si de asta data, da, si eu cred ca „sarbatorile de iarna” e o Expresie care ne poate „apartine” tuturor, indiferent de sminteala intima.
Cu Stima,
Coupe la Tête (o traducere foarte neinspirata a numelui meu romanesc Taie Capul, mult mai putin agreabila ca Stéphane Ionesco).
PS: Folosirea cuvintului „apartine” in contextul respectiv a fost deliberata. Imi aminteste de jargonul de pe trenul in care mi-am petrecut juma’ de viata, venind catre casa. Asa ne mai amintim si noi de casa. Numai bine!
Dle Maier,
Cred ca fiecare are dreptul sa scie dumnezeu cum vrea el.
Eu de regula il scriu cu D , dar arat acum ca e posibil, ca daca gresesc fata de credita mea nu e un capat de tara, este numai problema mea si daca unii scriu asa intentionat e problema lor, adica pe scurt in chestiile de credinta nu poate interveni edictul si fiecare scrie cum vrea dar exact la fel se judeca si propunerea cu sarbatorile de iarna nu credeti?
Desigur cei care nu asteptau cu emotie venirea lui Mos Craciun in copilaria lor si asta chiar contra politicii oficiale din acei azi dar azi fiind ei liberi si maturi, nu cred ca ar avea ceva impotriva sa numeasca sarbatoare de Craciun ca fiind Sarbatori de iarna si desigur neputand noi lua copiilor niste placeri si parintilor ocazia de a-si goli portofelui, vom propune si o noua -veche denumire si ce denumire mai buna deact cea de Mos Gerila in perfect acord cu sarbatorile de iarna.
Ce spuneti de propunerea mea dle Constantinescu?
Salut progresul înregistrat pe calea toleranței de domnul Ion Adrian, de la „unde începe blasfemia, se termină știința”, la „fiecare scrie D(d)umnezeu cum dorește”.
Interesant ar fi dacă v-ați adresa nu numai celor ca Anton Constantinescu și alții ca el, care chipurile scriu cu literă mică, ci și celor ca Stephane Ionesco, care, tot intenționat, pun problema pe tapet.
Domnule Ion Adrian,
Dv. si altii ori va faceti ca nu intelegeti, ori chiar trebuie sa mai explic o data. Problema mea nu este ca „fiecare scrie cum doreste” – cu D sau d. Problema mea este ca aceia care scriu cu D se refera la o regula gramaticala inexistenta pentru a-i intimida pe cei care scriu cu d, sa scrie si ei la fel.
Dezvoltand, cei care scriu cu D dezvolta un fel de intoleranta fata de cei care scriu cu d iar pentru asta inventeaza si o regula inexistenta. Pe cand cei care scriu cu d trebuie sa se justifice, cei care scriu cu D nu doar nu considera acest lucru necesar, dar se mai considera si exemple de urmat.
Intelegeti diferenta?
Dle Maier,
De acord aveti dreptate si eu nici nu am spus altceva. Asadar regula aceea gramaticala este o inutilitate ce nu are a fi respectata sau a se pretinde de careva respectarea ei, trebuie anulata daca ea exista pe undeva, de fapt am si spus ca nu poti da edicte in probleme de acest timp si e bine ca s-a pus aici, poate intamplator aceasta problema lingvistica, valabila in mod similar cu referire la edicte, si la denumirile sarbatorilor mai mult sau mai putin religiase mai mult sau mai putin crestinesti sau iudaice din acesta luna decembrie.
Legat de mos Gerila: acest individ este legat prin istoria acestui nume de un fals. Mie imi trezeste scarba. In schimb Mos Craciun cu plete dalbe/A sosit de prin nameti/Si aduce daruri multe/La fetitze si baieti….sta in picioare!
El nu este nici „Copilu’Isus/Care-i foarte sus” cum canta neoprotestantii, nici Zeul Odin cu darurile lui pentru copii, ci este un basm frumos al copilariei, de care mai tarziu va trebui sa ne descotorosim si sa reinvatam adevarul, ca „dumnezeu te ajuta numai daca te ajuti singur”, cum spunea Thomas Jefferson.
Cat despre orele de religie in scoli si lectia despre Adam si Eva lui, nu pot decat sa observ ca are si consecinte comice. De curand un baietel din Bucuresti, care isi impartea camera cu fratele lui, a raspuns la scoala astfel la intrebarea „profesorului de religie” despre uciderea lui Abel de catre fratele sau, Cain: „Daca Abel si Cain ar fi avut camere separate, Cain nu l-ar fi ucis pe Abel”.
Din pacate pentru el tatal lui s-a prefacut ca nu a priceput apropoul!
Domnule Ionesco,
Va multumesc pentru raspuns, desi, sincer sa fiu (iar), m-ati cam trimis la dictionar, eu nemaifiind demult un practicant al limbii stramosesti. Data viitoare lasati-l si pe domnul Ion Adrian sa inteleaga putin despre ce se vorbeste, ca altfel iar il ia pe domnul Maier la intrebari obositoare!
Oricum, va rog sa nu-mi luati in nume de rau interventia, nu am vrut sa va sifonez, si abia azi, citindu-va (ma rog, cit am putut si eu pina acum, la 16.15!) mi-am dat seama ca taxind totul drept „sminteala”, mi-am calcat propriile convingeri. Nici macar eu nu cred asta, la modul general. Nu TOTUL e sminteala, o mai fi si ceva innascut. O ruda foarte apropiata imi vorbeste de aceeasi sensibilitate la Lucruri Inalte, confirmata de altfel si de stiinta, desi in alt sens, ceea ce ma face sa cred ca o fi si ceva cumsecade in sentimentele astea religioase, care dau vibratii atit de deosebite. Sminteala de care vorbeam mi se pare insa certa de indata ce treci pragul vreunei organizatii salvatoare si te apuci sa crezi de-a binelea in ideologia ei. La asta ma gindeam eu cind am comis ireparabilul. Iertare, daca am pus picioarele in farfurie!
Cu stima,
Taie Capul
PS: neintelegerea asta cu capul ce se pleaca, sabia il taie totusi, vine de la traducerea mea nenorocita de ieri noapte. De fapt ma chema Doare Capul la inceput. Abia apoi m-am hotarit sa intru si eu in rindul lumii si sa iau un nume mai potabil. Problema e ca la traducere, daca nu te taie, ca pe mine, ieri, poti cadea in varianta cealalta, cu securea! Va asigur ca, desi imi joaca feste serioase uneori, ma mai ajuta inca. Sanatate.
Domnule…”Taie Capul”,
Mă simt un pic stingherit de pseudonimul pe care-l afişaţi dar îl bănuiesc inspirat din daoism unde, expresia de tip alegoric, are un sens mult mai profund, ceea ce s-ar traduce prin : „desprinde-te de această fabrică de idei care-ţi parazitează existenţa”.
Cu toate că pe anumite parcele ale planetei capetele continuă să cadă chiar când n-au nimic înăuntru…
Revenind la obiectul discuţiei noastre, putem admite că un concept de această dimensiune ca Dumnezeu, n-are absolută trebuinţă de un aspect estetico-ortografic, mai cu seamă când îl socotim expresie comună.
Când însă îi acordăm importanţa(fundamentală) pe care eu i-o acord fără nici o ezitare, de pildă, se creează o formă de vibraţie particulară, cu resorturi interioare profunde. E vorba, probabil, de o sensibilitate (pentru mine un privilegiu) mai mult sau mai puţin asemănătoare cu a celorlalţi.
Să-mi fie cu iertare, dar eu nu mi-am condiţionat niciodată credinţa în „conştiinţa universală”, filtrând-o, absolut, prin lăcaşele de cult şi nici lăsând „intermediarii” să-mi inculce legende puerile.
Nu vreau să spun că acest angrenaj de persuasiune al religiilor este lipsit de sens pentru un anumit nivel de percepere; aş zice chiar că, atunci când merită, i se poate atribui un rol bazic în trezirea moralităţii şi a conştiinţei, în momente de alienare, când acestea se pierd sau se fac înlocuite de alte forme ideologice.
Dar, domnule „Taie Capul”, în afara aspectelor superficiale, cum ar fi majuscula sau minuscula…, pe care mai toţi suntem tentaţi să le dezbatem, lucrul este mult mai complex şi, evident, şansele de conciliere ale gândirilor tot mai iluzorii.
Acesta, d-le Ion Adrian, este ultimul meu efort de a va arata unde este gresita fundamental retorica dv.
Spuneti:
Dle Maier,
De acord aveti dreptate si eu nici nu am spus altceva.
Incorect:
Eu spun ca aceia care scriu cu D incearca sa-i intimideze pe cei care scriu cu d, pentru a-i face sa scrie cu D.
Dv. afirmati ca fiecare are dreptul sa scrie cum doreste. Deci spunem lucruri diferite. In timp ce eu iau drept un truism cele spuse de dv., dv. distorsionati sau va faceti ca nu intelegeti sensul celor spuse de mine.
Spuneti:
Asadar regula aceea gramaticala este o inutilitate ce nu are a fi respectata sau a se pretinde de careva respectarea ei, trebuie anulata daca ea exista pe undeva,
Incorect:
Dv. va referiti la o asa-numita regula gramaticala ca si cand ar fi sau n-ar fi, introducand si aici un liber arbitru.
Eu spun ca o astfel de regula NU EXISTA – si aici discutia ar trebui sa se incheie, cata vreme nu ma puteti contrazice.
La fel procedati si pe tema Holocaustului, din pacate. Vine cineva si va spune adevarul, dv. incepeti o discutie despre „o fi si-o pati”, punand sub semnul intrebarii chestiuni foarte precis documentate. Acesta este un comportament de TROLL – o persoana care nu face decat sa intinda discutiile la nesfarsit, diluand si introducand dubii false acolo unde nu este decat simpla lipsa de cunoastere, de educatie.
Spuneti:
de fapt am si spus ca nu poti da edicte in probleme de acest timp [tip, n.m.]
Incorect:
Nu e vorba de edicte sau de bule papale este vorba de o regula de scriere, asa cum exista regula de scriere a numelor proprii cu majuscula. Regula exista sau nu, nu tine de opinia dv. daca se pot sau nu da edicte.
Spuneti:
si e bine ca s-a pus aici, poate intamplator aceasta problema lingvistica,
Incorect:
Ar fi trebuit sa va dati seama de atat timp de cand frecventati acest sit ca o parte dintre noi nu avem o „functionare aleatoare”. Nu punem probleme intamplator, nu scriem la intamplare, iar cand gandim intamplator avem bunul simt de a pune disclaimerele de rigoare (in cazul in care exprimam public aceste ganduri). Astfel ca, inca o data, asumati, cu privirea intoarsa spre sine, ca si eu as fi un troll. Ei bine, nu sunt.
Spuneti:
valabila in mod similar cu referire la edicte, si la denumirile sarbatorilor mai mult sau mai putin religiase mai mult sau mai putin crestinesti sau iudaice din acesta luna decembrie.
Aceasta este singura fraza careia nu-i pot pune calificativul de INCORECT. Fiind o fraza ed tip „bula papala”, deci incarcata de un adanc „papalism”, nu pot decat sa adaug: „in vecii vecilor, Amin”
A fost ultimul meu efort de a va indica diferentele profunde, de substanta, intre modul dv. de gandire si comunicare si ceea ce ne uneste la ACUM in incercarea de a avea o activitate socialmente utila.
Domnule „Taie Capul”, cred ca in raspunsul dvs s-a strecurat o greseala. Ati scris: „Data viitoare lasati-l si pe domnul Ion Adrian sa inteleaga putin despre ce se vorbeste”.
Cred ca ar fi fost mai corect sa scrieti acea fraza fara particula „se”.
Domnule Stéphane Ionesco,
Cand scrieti „ceea ce s-ar traduce printr-o disponibilitate faţă de gândirea majoritară (teistă)” este ca si cum ati scrie: „ceea ce s-ar traduce printr-o disponibilitate faţă de gândirea majoritară comunista (ateistă).
Este vorba de aceeasi Marie cu alta palarie!
M-am straduit tot timpul sa arat ca nu despre „disponibilitati” de genul acesta este vorba aici!
La fel, cand spuneti: „În nici un caz ostilitatea nu poate constitui panaceul dezbaterilor unei teme atât de sensibile, unde suita ipotezelor, cât ar fi ea de ştiinţifică, nu înlocuieşte toleranţa faţă de mileniile de credinţă în supranatural”, ma umfla rasul.
Daca ati fi adaugat ca aceasta „toleranţa faţă de mileniile de credinţă în supranatural” include respectul faţă de ghicitul in maruntaie de gaina la latini precum si respectul faţă de ghicitul in stele sau carti, poate ca ati fi inteles ca respectul faţă de aceste bazaconii trebuie totusi sa fie cat mai apropiat de zero!
In continuare scrieti „aceasta ne fiind decât o regulă ortografică care nu-şi merită ignorarea”.
Eu as adauga o lamurire: oricat ma straduiesc sa fiu serios si sa nu rad cand citesc cate ceva spus in limbajul dvs plin de pompozitati gen furculision si lingurision, tot nu reusesc sa ma abtin. Ma faceti sa rad, sau cum v-ati exprima dvs, „exprimarea dvs imi produce o senzatie ineluctabila de Bonne Humeur, datorata ilaritatii inerente proprie scrisului dvs.”.
D-le Constantinescu,
Dacă râsul vă este favorabil sănătăţii, puteţi chiar abuza, mai ales când niciun obstacol nu vă stă în cale.
Am observat, de altfel, că nimeni nu se mai sinchiseşte când de pildă „pufnirea în râs” de care vorbiţi, aduce, mai degrabă, cu un afront la persoană…
Un dozaj al ironiei şi sarcasmului nu este câtuşi de puţin simplu. Manipulându-le însă cu stângăcie, devin bumerang.
Nu vă dau sfaturi, chiar dacă ele s-ar revela necesare uneori, cred însă că o revedere o manierei cu care replicaţi, ar completa dezideratele revistei Acum şi a celor care veghează asupra acestui capitol.
Sper să nu mă bănuiţi de vreo formulă de „gudurare”, aceasta ar fi lipsită de orice sens, chiar insistând să-i găsim unul.
Vă doresc, sincer, „numai bine!”
ps. În ceea ce priveşte chestiunea religiei, n-o voi mai aduce pe tapet, pentru a-i satisface dorinţa unora ca Petru Clej; pentru mine „plus claire que ça, tu meurs”, cum spune francezul.
Sunt de parere ca Domnul Constantinescu nu face decat sa reitereze ideea ca practicile de iarna, traditiile si chiar Mos Craciun nu sunt inventate de crestinims si ca acestea pre exista crestinimsului.
Ceea ce spune Domnul Constantinescu despre similitudini cu sarbatorirea evreilor in timp de iarna transcrie o nota inedita, o varianta demna de interes.
Nu se pune problema exterminarii a unui principiu divin ori crestin, trebuie recunoscute insa elementele de paganism interpatrunse cu religia crestina.
Exista elemente iudaice,celtice si de alta origine de la regiune la regiune. Un studiu mai la obiect ar aduce noi dovezi chiar in zona dacica unde legiunea Iudaica a fost incartiruita.Legionarii nu cred ca erau romani pur sange, dupa cum si numele il spune.
Traind printre evrei gasesc multe elemente comune (ex. obieciul unei mese post mortem, un fel de cina-pomana in numele defunctului(ei).
Eu zic ca tonul articolului nu este incisiv, ci unul direct, clar si cu multe informatii.
O re citire a operei lui Mircea Eliade poate ne da raspunsuri la interferenta sacrului cu profanul.
Eu as invita un ortodox crestin specializat in domeniu si sa ne expuna intr-un articol de referinta, imaginea lui Mos Craciun, in perspectiva acestuia.
Obiceiuri similare se intalnesc si in Japonia, mai ales a bradului…
Cat despre scrierea cu majuscule ori nu, nu sporeste si nu scade „corola de minuni a lumii”.
De fapt eu asteptam un raspuns la propunerea mea facuta pentru Mos Gerila si din greseala m-am bagat intr-o discutie care ma depaseste cu care l-am suparat spre regretul meu pe dl Maier care vrea ca eiu sa inteleg tot, despre D si d, la care mult mai priceput este „taie capul”.
Deci cu dl Constantinescu : Sunteti pentru Mos Gerila?
Dle Maier, De acord nu am priceput nimic din ce ati spus dvs si am gresit implicandu-ma intr-o discutie care ma depaseste, dar de ce nu-mi raspunde Dl Constantinescu la intrebare cu Mos Gerila, caci eu i-am raspuns la cea cu Sarbatorile de iarna si fiind eu de acord cu dlui, vreau sa stiu cum sa-i zicem lui Mos Craciun?
Mos Craciun exista!
Acum un secol si ceva, pentru ca a vrut sa afle adevarul gol-golut despre Mos Craciun, o fetita din New York, Virginia O`Hanlon, a trimis o scrisoare ziarului „The Sun”: „Am opt ani si unii dintre prietenii mei spun ca Mos Craciun nu exista. Tata zice ca tot ce se scrie in „The Sun” este adevarat. Spuneti-mi, va rog, exista Mos Craciun?”.
Fericite vremurile de altadata, cand parintii si copiii mai credeau in cele scrise la ziar! Scrisoarea i s-a parut redactorului sef atat de importanta, incat i-a cerut unui editorialist cu experienta, Francis P. Church, sa raspunda chiar pe prima pagina.
„Virginia, micii tai prieteni de joaca nu au dreptate. Multi copii cred numai ceea ce vad. Ei cred ca exista numai ceea ce pot pricepe cu spiritul lor de copil. Ca apartine unui om mare sau unui copil, spiritul uman, in general, e mic. In cosmos s-ar pierde ca o insecta marunta. O minte de furnica nu e de ajuns pentru a cuprinde si a intelege tot adevarul.
Virginia, Mos Craciun exista asa cum exista iubirea, daruirea, cinstea, credinta, sinceritatea, respectarea cuvantului dat. Si numai pentru ca toate acestea exista viata noastra este frumoasa si senina. Fara Mos Craciun lumea ar fi atat de trista! Fara el n-ar mai exista nici o fetita ca Virginia, nici credinta, nici poezia! N-ar exista nimic din ceea ce ne face viata atat de frumoasa. Abia daca s-ar mai distinge un licar de frumusete. Chiar si lumina copilariei, cea care face lumea sa straluceasca, ar pali.
Mos Craciun exista! Altfel n-am putea crede in basme. Sigur, in Ajun, ai putea cere tatalui tau sa puna oameni sa-l caute si sa-l prinda. Probabil ca n-ar reusi sa-i dea de urma. Si? Ce-ar dovedi asta? Nici un om nu-l poate vedea asa de usor. Asta nu dovedeste nimic. Lucrurile cele importante si mai frumoase sunt adeseori invizibile. Cati oameni au avut norocul sa vada zanele dansand in luminisuri sub razele lunii? Si totusi, ele exista! A-ti imagina toate minunile si a le mai si vedea, asta nu poate nici cel mai intelept om din lume. Indiferent cat vezi, nu vezi niciodata totul. Ai putea sa desfaci un caleidoscop si sa cauti minunatele figuri ascunse acolo. Vei gasi doar cioburi colorate. De ce? Exista mereu un val care acopera lumea adevarata si pe care nu-l poate destrama nici cea mai mare putere din lume. Numai credinta, poezia si iubirea il pot ridica putin, atat cat sa vedem frumusetea si splendoarea de dincolo. Ai putea sa intrebi: „Acesta este adevarul gol-golut despre Mos Craciun?”.Virginia, nimic pe lumea asta nu este mai adevarat si mai trainic!
Mos Craciun traieste si va trai vesnic! Va exista peste zece ani si peste zece mii de ani, pentru a umple de bucurie inimile copiilor ca tine si fiecare inima primitoare.
Craciun Fericit, Virginia, al tau Francis Church.”
Schimbul de scrisori dintre Virginia si Francis Church dateaza din anul 1897. Pana la incetarea aparitiei ziarului „The Sun”, in 1950, a fost reprodus in fiecare an, de Craciun, pe prima pagina a ziarului. Apoi stafeta a fost preluata de ziarul german „Welt am Sontag”, iar acum si de „Formula As”.
Eram gata cu articolul cand am aflat ca in discutie au intervenit si oamenii de stiinta. Ei zic ca daca Mos Craciun n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Mos Craciun induce copiilor notiunile de „bine” si de „rau”. Ajuta la dezvoltarea morala a celor mici si este un ajutor pretios pentru parinti. Pacat ca oamenii de stiinta, care au mania exactitatii, sunt mereu gata sa sfasie valul de pe minunile si misterele lumii. „Pacat” de care sunt constienti. Ei regreta ca mitul, magia, legenda lui Mos Craciun s-au destramat de cand lumea pune pe primul plan rationalul. Aflat pe partea cealalta a muntelui, abia mai murmurand „unde esti copilarie”, cred cu tarie in explicatia ziaristului de la „The Sun”. Mos Craciun exista! Exista pur si simplu! Si va exista atata vreme cat pe lumea asta vor exista copii!
Sarbatori fericite!
(O veste buna! Incepand cu numarul acesta, mult indragitul colaborator al revistei noastre va fi din nou prezent in paginile „Formulei As”.)
N. C. Munteanu
Eu, unul, nu am ce sa comentez. Va trimit copia unui articol semnat (dupa cum se vede) de Nicolae Constatin Munteanu. Numai de bine!
Domnule Stéphane Ionesco,
Ati scris:
„Să-mi fie cu iertare, dar eu nu mi-am condiţionat niciodată credinţa în „conştiinţa universală”, filtrând-o, absolut, prin lăcaşele de cult şi nici lăsând „intermediarii” să-mi inculce legende puerile. Nu vreau să spun că acest angrenaj de persuasiune al religiilor este lipsit de sens pentru un anumit nivel de percepere; aş zice chiar că, atunci când merită, i se poate atribui un rol bazic în trezirea moralităţii şi a conştiinţei, în momente de alienare, când acestea se pierd sau se fac înlocuite de alte forme ideologice.”
Foarte bine ca nu ati votat pentru o sminteala sau alta, cum am eu obiceiul sa le zic, dar ce facem cu sensul ala de care vorbiti, care o fi avind vreo noima, nu zic, insa mai mult rau ne face, cred. Nu mai iau istoria la mina acum, sau dau exemple, va invit doar sa luati presa de alaltaieri si ieri la mina, si sa cititi despre strania criza constitutionala dintr-o tara oarecare, altfel excelent cotata, din cauza tocmai de… Adam si Eva! Nu de-a dreptul, dar indirect asta era subtextul: Biblia! Povestile astea cu sens util, dupa Dvs., la care faceti referinta, continua sa ne dea la oase (daca-mi permiteti licenta, incerc sa va contrabalansez stilul!) intr-un mod incredibil. Pai, da, ca daca s-ar fi clatinat Adam, sau poate Eva lui, alaltaieri, s-ar fi dus dracu’ constitutia acolo. Si odata cu ea, atitea si atitea institutii, pacea sociala, slujbele, papica, aia micii si tot asa. Tara piere si baba isi bazeaza existenta, cel putin acolo unde ziceam, pe…Adam si Eva, la modul indirect, repet. Si cite astfel de situatii nu sint pe lumea asta. E adevarat ca mai cad capete fara prea mult continut, cum spuneati, dar nu alea care trebuie!
Cu stima,
Taie Capul
Domnule Ionesco,
Nu știu cât de mult înțelegeți dumneavoastră politica editorială a revistei ACUM, dar știu că vă ascundeți foarte greu resentimentele. Sunt curios dacă sunteți satisfăcut de intervenția dumneavoastră pe marginea acestui articol, ați realizat ceva?
Domnule Stephane Ionesco, va raspund:
Nu, in nici un caz nu este vorba de „un atac la persoana” cum ziceti. Sper nici macar dvs nu va confundati identitatea proprie cu bufoneria stilului dvs. Eu in nici un caz!
Nu trebuie sa fiu literat ca sa-mi dau seama ca a folosi o suta de neologisme acolo unde de fapt trei sau patru ar fi destule, pentru ca restul de 96-97 au corespondent romanesc foarte potrivit este de fapt un afront la adresa limbii romane. As putea face o culegere de frantzuzisme inutile din jargonul dvs.
Eu chiar sper sa parasiti acest limbaj pasaresc pe care il folositi si sa reveniti la o exprimare simpla, romaneasca, ce nu produce ilaritate. In plus, sa stiti ca stilul verbos, alambicat, foarte popular in presa romaneasca din tara, produce si el ilaritate. Stiti cum spun italienii: „Le cose tropo lunghe diventano serpi”. Adica „chestiile prea lungi ajung sa devina serpi”.
Cand va spuneti parerea in mod simplu, pe romaneste, aveti mult mai multe sanse sa fiti inteles!~
Succes!
Domnule Clej,
Vă mărturisesc, cu toată sinceritatea, că singurul scop pe care l-am urmărit a fost elucidarea unor neînţelegeri între mine şi domnul Constantinescu. Din păcate d-lui rămâne pe aceeaşi poziţie „superior” ironică şi abundentă în sfaturi „preţioase”… Într-o revistă de nivelul celei pe care aveţi onoarea s-o redactaţi, bănuiesc că ne putem permite şi unele neologisme sau „franţuzisme” cum se complace d-lui să le numească, chiar atunci când îşi îngădiue să le poreclească „bufonadă”. Nu cred că v-a scăpat nici d-vs tenta, înalta polemică, cu care sunt zgândărit (n-am spus agresat).
În realitate mi-am promis, mie însămi, să nu dau curs acestor insignifiante atacuri, provenite dintr-o proastă dispoziţie sau din cauza altor lacune mai triste.
Ţin să-i semnalez d-lui Constantinescu că în afara abecedarului şi cărţilor de „artimetică”, mi-am vârât nasul şi în alte forme literare, unde limba românească mi-a apărut mult mai şlefuită, prezentând, pentru mine, un interes deosebit.
Chiar dacă „ştiinţificii” preferă limbajul cioplit cu tesla, există şi cei pentru care subtilitatea stimulează cugetul. Bineînţeles acolo unde acesta.
Domnule Ionesco,
Hai să nu ne mai ascundem după degete și după acest limbaj prețios pe care-l folosiți fără încetare.
Vă spun și dumneavoastră cum le-am spus și altora: hai să lăsăm aceste manierisme tipic românești, care privilegiază forma în detrimentul fondului și să purtăm discuții de substanță.
Din acest punct de vedere, Anton are dreptate, iar articolele și intervențiile sale au întotdeauna miez, chiar dacă uneori (adeseori) introduc opinii care provoacă discuții în contradictoriu.
Asta e important, nu această manieră de a bate a apa în piuă, presupus cu eleganță. Nu asta urmărim la revista ACUM. E ceva ce se practică cu spor în alte publicații românești.
Și vă mai rog o dată: abandonați resentimentele.
Domnule Mircea Munteanu,
Haideti sa va arat si eu un text despre Mos Craciun, de o sa vi se faca parul tocmai bun de dus la frizer, ca in bancul cu Congresul al nu stiu citelea, din Romania socialista. Vi-l expun asa cum l-am gasit si eu pe Net, in franceza. Stiu ca nu toti cititorii inteleg franceza, dar, cu regret, n-am vreme de traduceri, acum. Am timp totusi de doua vorbe: da, aveti dreptate, visul e o componenta esentiala a vietii omului. Fara el am fi pierduti. Pe unii numai asta ne mai tine in viata. Pe altii doar ne mai amuza, din cind in cind. Pe foarte multi ne atrage in abisul cosmarului, de unde cu greu se mai iese. Despre asta era vorba in sminteala de care tot vorbeam pe situl acesta. Despre cosmar. Cum sa faci sa visezi, totusi, ca sa poti trai, sau pur si simplu amuza nitel, dar sa nu aluneci in cosmar. Asta e problema! Ii las pe altii sa se pronunte asupra ei, ca eu nu ma pricep. Ma limitez doar la a denunta sminteala de un anume gen. Cit despre vis, numai de bine. Chiar ma pregatesc in noaptea asta sa dau si eu o tura. Lectura placuta tuturor si scuze ca n-am tradus in casti (lumea mai are si slujbe, printre altele)!
Cu stima,
Taie Capul
Iata textul:
Père Noël: pas de sanction pour l’instit trop franche
CORAL SPRINGS, Floride (AP) – Il n’y aura finalement pas de sanction pour l’institutrice qui avait enseigné à ses élèves ce qu’elle aurait dû leur cacher: le Père Noël n’existe pas.
Contrairement à ce qu’exigeaient certains parents d’élèves de l’école Forest Hill de Coral Springs, en Floride, l’institutrice de maternelle ne sera pas renvoyée.
Fabiola Mehu-Pelissier assure actuellement un remplacement à l’école. Mardi, elle lisait une histoire aux élèves lorsqu’ils ont commencé à débattre de l’existence du père Noël, a expliqué Kirk Engelhard, le porte-parole du conseil d’administration de l’école. Et c’est à cette occasion que la maîtresse a laissé entendre aux enfants l’horrible vérité sur la non-existence du Père Noël.
L’établissement a cependant décidé de ne pas sanctionner cette institutrice anticonformiste, ou trop maladroite. „Aucune règle n’a été violée, même si elle a de toute évidence manqué cruellement de jugement”, a noté Kirk Engelhard.
Certains parents avaient demandé à ce que Fabiola Mehu-Pelissier ne puisse plus faire cours. Melissa Shea, dont la fille de cinq ans Hayley est dans cette classe concernée, a déploré le refus de l’école. „J’ai l’impression que, quoi que je fasse maintenant, la graine du doute a été plantée dans l’esprit de Hayley”, a-t-elle confié. „Je ne suis pas sure de pouvoir rattraper ça. Et Noël, c’est très important dans ma famille”.
Les responsables de l’école ont promis d’envoyer vendredi dans la classe un Père Noël, avec une barbe blanche naturelle, pour réparer le traumatisme qu’ont subi les enfants.
Domnule Clej,
Nu ştiu şi nici nu sunt curios privind natura obligaţiilor d-vs faţă de d-l Constantinescu.
Ceea ce şochează la d-vs este însă subscrierea sistematică la toate afirmaţiile d-lui, chiar când acestea sunt, în mod flagrant, alături de plită. Îmi vorbiţi de abandonarea resentimentelor, ca şi când aş fi obsedat de ele. Când mi se întâmplă să am resentimente, la drept vorbind rareori, vă asigur că li se pot găsi justificari mult mai serioase, ceea ce nu este cazul faţă de d-l Constantinescu.
Răspunsurile mele la „inimitabilele” d-lui ironii (ranchiune travestite), sunt fireşti, mai cu seamă în ultima vreme când insistă supărător cu aceleaşi leit motive… greoaie, greoaie.
Anticipându-vă răspunsul, nu ştiu dacă mai merită osteneala. Un singur lucru aş vrea să subliniez, acela că printre virtuţile unui onorabil red. şef ca d-vs., imparţialitatea ţine loc de cinste. Mă voi restrânge la această scurtă reflecţie, sper ne vexatorie, capabilă, probabil, să vă dea cât de cât de gândit.
Domnule Constantinescu,
In articoul Dvs. ati scris:
„Dl Predescu este corect cand spune ca acest cuvant (craciun) vine de la Creation. De fapt se pare ca vine de la sintagma „dies creationis” care era folosita si pentru sarbatorirea nasterii lui Mithra. De aceea nu vad nici un sens in miscarea de „desfiintare” a sarbatorii Craciunului!”
Pai, cine vorbeste toata ziua de Creatie, nu religiile? Iar Mithra asta, sarbatoritul de dinainte, nu era si el vreun zeu? Atunci, daca Craciun tot vine din zona asta VIP, cum sa nu vedem un sens in desfiintarea lor, macar in vorbe, la revista ACUM? Jos cu zeii, deci jos si cu Craciunul lor mithresc sau numai creationesc! Glumesc. Creatia poate fi conceputa si in afara religiilor, desigur, dar deocamdata nu stim daca am fost creati altcumva sau sintem pe aici fara sa fi fost creati de nimeni. Uite asa, dintotdeauna.
Dvs. spuneti ca Mos Gerila va face greata, (si) pentru ca e legat de un fals. O fi, daca ziceti Dvs. Nu te pune cu gustul omului! Eu n-am nimic sa-i reprosez, ca nu-mi inspira decit gerul. Daca e sa vina de la ceva, apoi numai de la frig poate veni. Da, prin filiere obscure, poate si rusesti, poate si leniniste, nu stiu, dar hai sa fim seriosi: gerul nu e nici de stinga, nici de dreapta, nici stalinist, nici de alte naturi jenante. E ger! Sa nu ne apucam acum sa demontam sinele de tren in tara (aia uriasa), ca pe vremea lui Lenin, sub pretext ca sint…burghezo-mosieresti! Trenul e tren, oricum l-ai pune, iar gerul e ger, tot asa. Ca lui Stalin ii placea gerul la nebunie n-o sa ma faca pe mine acum sa-l detest. Gerul, vreau sa zic. In plus, e neutru, gerul asta, mai putin in zonele calde ale globului, unde n-a calcat. Ei, acolo o sa-i zicem Mos Arsita, daca or vrea aia sa adopte cuvinte romanesti. Daca nu, atunci ramine ca ieri!
Cu stima,
Taie Capul
Domnule „Taie Capul”.
Cred că vă obosiţi pe gratis. Cand capetele sunt pătrate, nu merită nici măcat tăiate. Mai devereme sau mai tărziu cad singure în uitare, daca nu în ridicol. Un proverb francez spune că „numai imbecilii nu-şi schimba ideile”; e vorba de un proverb ci nu de atac la persoană, cum, eventual, s-ar putea crede.
Textul d-vs e haios şi plăcut la citit, independent de existenţa sau absenţa lui Dumnezeu în spiritele noastre.
Eu aş zice, mai degrabă, tonton Arşiţă. Moş…, riscă să devină prea „aluziv”, dacă-mi permiteţi acest barbarism inacceptabil, cert, de puriştii autohtoni.
Dle Clej,
Un drept la replica pe care va rog sa mi-l acordati.
Fiind multumit, ca s-a transat cu bine problema Mos Craciun/ Mos Gerila, am mai recitit cele scrise pe aici si am observat ca neobosit ma citati mereu, dar va rog ca in viitor sa indicati si sursa, si deci citati ceva ce dvs spuneti ca este o gogomanie, dar prin repetarea ei de catre dvs contribuiti la a o transforma intr-un dicton, slogan. Consider ca prin dvs a devenit un brand pe care mi-l asum cu placere. Asa ca nu pot decat sa va multumesc pentru asta, fiecare dintre cititori, ramanand sa evalueze cand si in ce context dictonul propus de mine merita folosit, caci evident suntem intr-un domeniu al relativului.
Domnule Taie Capul, tinta atacurilor mele nu este fenomenul religios, oricat de alaturea cu drumul ar fi religia respectiva. Numai religiile care fac politica (adica participa la distributia puterii in societate) sunt vizate. Religia lui Mithra este o religie moarta!
Bietul zeu, care era reprezentat ca un tanar frumos cu un taur pe umeri, nu are pe constiinta victime. Singura lui jertfa a fost taurul respectiv. In schimb crestinismul, ca religie organizata, participa si acum atat la jocul politic cat si la blamarea unor categorii de oameni care nu au nici o vina ca sunt cum sunt.
De exemplu „malakoi”, adica barbatii efeminati, au oare vreo vina ca s-au nascut asa? Sunt ei responsabili pe natura lor? De ce sunt condamnati de catre psihopatul Shaul din Tars? Vreau sa precizez ca a fi efeminat nici macar nu are legatura directa cu orientarea lor sexuala.
Este ca in povestile lui Creanga. Creanga spunea in Harap Alb: „sa te feresti de omul spân”. De ce? Numai ca „religiile cartii” produc si azi victime.
Ultima incercare de ucidere cu pietre a unei femei a avut loc in Nigeria, in numele aceluiasi pasaj din Biblie, Coran si Torah. De ce sa dam respectabilitate acestor religii?
Domnule Constantinescu,
De acord cu Dvs., numai ca intoleranta de care vorbiti in raspuns tine mai degraba de sminteala pe care o denunt eu decit de religiile care fac politica, vizate de Dvs. Daca o religie e alaturea cu drumul rau de tot, cum spuneti, atunci riscul sa dam de dracu’ cu ea in sfera privata e mare, poate chiar mai mare decit la religiile mai „cumsecade”, dar care fac ceva politica in sfera publica. Sigur, religiile „politice” trebuie tintite bine, dar a lasa in pace pe celelalte, sub motiv ca nu se baga in fata, la caltabosi, mi se pare o eroare. Pai, haideti sa luam in discutia pozitia unora dintre fata de sexualitate. Veti fi de acord cu mine ca sexul, in sfera privata vreau sa zic, nu tine de politica. Si vine popa si-mi spune ca daca nu-s insurat, e pacat! Adica, mai pe intelesul tuturor, rusinea cartierului. E politica asta? Nu. E sminteala? Sigur! Sa-l lasam in pace pe popa, cu asemenea apucaturi? N-as zice.
Drept sa spun, nici eu nu sint impotriva religiilor, in sine. Sint numai contra smintelilor lor, pe o arie mai larga decit acoperita de politic. Daca zeul respectiv sta in banca lui si nu incepe sa „vrea” una si alta de la noi, n-am nici o treaba cu el. Sa le fie de bine daca pot crede in asa ceva, doar nu i-oi destepta eu. Dar daca zeul cu pricina se apuca sa ne salveze, si nu numai in politica, atunci trebuie intrat in Rezistenta, ca mai devreme sau mai tirziu tot acolo ajungem, dar mai obositi! Asa, mai din timp, cu ceva forte in plus, avem mai multe sanse sa scapam.
Si ca sa distrez putin galeria, dati-mi voie sa adaug doua exemple strasnice la ceea ce spuneati despre intoleranta. Ascultam acum ceva timp la radio o emisiune despre intoleranta fiarei la roscati, la oamenii cu parul rosu. (Nu va mai spun, ca un amic din Romania, inginer de felul lui, deci nu chiar orice dobitoc, imi zicea nu demult ca roscatii sint oameni nesinceri, perfizi !) Altadata, tot la radio, ascultam sinistra istorie a intolerantei fata de stingaci, de-a lungul timpurilor. Infiorator, la propriu. Nu stiam ca fiara poate semana asa bine cu omul. Cu asemenea radio in casa, nu-ti mai faci copii, nene!
Cu stima,
Taie Capul
Mi se pare ca lucrurile se leaga: discutiile despre troll, religie, vaccinare au de fapt multe lucruri in comun.
Dupa Wikipedia, un „troll” este cineva care posteaza mesaje incendiare, irelevante, ce creaza controverse sau sint pe linga subiect pe chat, forum sau blog cu scop de a provoca celorlalti raspunsuri emotionale sau de a intrerupe cursul normal, la subiect, al discutiei. Enciclopedia mai specifica ca termenul vine de la fraza „trolling for suckers”, in traducere libera pescuit de fraieri.
„Pescarul” incearca sa treaca ca un participant onest la discutie, unul care are aceleasi interese si preocupari cu ceilalti, amestecind interventiile corecte cu cele inflamatorii, incercind sa-i faca pe cei care nu sint de acord cu el sa paraseasca grupul.
O astfel de persoana provoaca comunitatii multe neajunsuri: de la pierderea increderii unor membrii, si implicit la o participare mai redusa a la discutii, pina la raspindirea de catre acesta a unor informatii false ce nu vor fi contrazise de frica reputatiei sale de individ care raspunde violent, acuza, iti strica reputatia si voia buna.
Toti am intilnit astfel de persoane si poate ne-am dat batuti in fata lor, apreciind ca efortul e prea mare si cistigul incert, un troll va ramane un troll orice i-ai face.
Dar oare sa te dai bagubas e atitudinea corecta?
Desi termenul a fost inventat abia in anii ’90 aceasta atitudine de a profita de raspunsurile emotionale ale oamenilor nu e deloc nou: ati ghicit religia este un „troll”.
Lumea ar progresa cu o viteza incomparabil mai mare fara religie. Ea e numai un „troll” care incearca sa incetineasca asta cum poate si cum o lasam. Aveam sarbatori de iarna si fara religie, ne bucuram de nasterea unui copil sau ne intristam de moartea unui semen si fara religie.
Viitorul nostru, al tuturor, e asigurat numai daca ne ferim de troll-i de orice fel.
Progresul stiintific e o amenintare permanenta pentru religie: daca stii cum se face focul nu-i mai aduci ofranda vitelul cel gras, daca te vaccinezi o sa fie mai putine persoane la nevoie pe patul de spital, daca stii ca boala nu e o pedeapsa divina o sa iei medicamente in loc sa construiesti biserici…
Lumea ar progresa cu o viteza incomparabil mai mare fara religie. Ea e numai un „troll” care incearca sa incetineasca asta cum poate si cum o lasam.
Citez din Taie Capul:
„Si vine popa si-mi spune ca daca nu-s insurat, e pacat! ”
Sa-i spuneti preotului respectiv ca-i recomand sa citeasca nu numai Evenimentul Zilei sau Sportul, ci si Biblia.
Sf Pavel spune clar de mai multe ori ca lucrul cel mai bun este ca barbatii sa nu aiba sex deloc, pentru ca oricum vine Isus a doua oara acusi-acusi. Numai celor care nu se pot abtine, dumnezeu le permite sa „foloseasca” femei (ca pe nite batiste, nu?) ca sa „nu arda”.
Pentru barbatii care nu se pot abtine dar sunt homosexuali, dumnezeu nu permite nimic, ca oricum ii ia dracul in iad!
Isus Cristos este si mai strasnic, el spunand ca „daca un madular te sminteste, mai bine taie-l ca sa nu intri in pacat”! Si el citeaza cateva madulare care pot sa bage un barbat in pacat! De aceea si azi unii credinciosi isi taie mai ales madularul cu pricina!
Taie Capul, pe cuvant de onoare ca stati de vorba cu preoti?