Frunza zangane printre zoaiele de aur ,
Zlatna noua cu zimbrii ziditi in zale zornaitoare
jos pe rau,
copiii zambesc soarelui crezandu-l un zmeu de staniol – e inceputul unei alte dimineti
cand te trezesti ca altadata la tara de talangile cirezilor;
te ghemuiesti in spatele copacilor – curand schelele iernii de maine si te mai bucuri de umbletul diminetii, mult prea repede pentru ochii imbatranind si mainile tremurande,
brazii pe coline isi fac loc acum,
copiii rad fuagarind dimineata ca pe-un mustang alb
mai sus de rau,
dimineata cu solduri feline ce isi sterge in graba fardul de bruma.