Era o vreme pe cand raul Cibin intra in Sibiu cu bolboroseli cristaline, ca un amestec astral de muzici aduse din munti printre caii albi, treceau harjonindu-se alaturi de copii dansand si chicotind cum numai zilele copilariei stiu sa o faca in deplina libertate. Ne adunam dincolo de podul dintre cartierul Turnisor, pe atunci un sat transilvan cu porti zidite, un fel de cetate mai mica preintampinand burgul cel mare, Civitas Cibinensis. Unii pescuiau scobari si carasi cu undite din trestie , altii jucau fotbal cu mingii jerpelite, copiii rromi calareau ori tesalau caii de vis pana cand soarele varatec suradea multimii de copii cu indulegenta, incalzindu-i deopotriva pe toti, fara rezerve.
Eram prieteni cu totii, copii sasi, rromi si romani in jocuri la rau si langa lacurile din acea vreme.
Industrializarea masiva din anii ’70 avea sa distruga microdelta de la intrarea in Sibiu, dinspre Cristian, Turnisor asanand zilele frumoase sip si o parte din copilaria sibienilor de atunci.
Familia Cioaba sosise de undeva din apropeirea orasului Targu Jiu. Am cunoscut familia de trei generatii de la inteleptul Pitul si sotia sa, pana la stranepotii de astazi, copii minunati si frumosi, in caror zburdalnicie ma regasesc cu zeci de ani in urma.
Poate voi reveni cu alt articol pe tema acestei familii, acum oprindu-ma doar la a portretiza o poeta singulara a carei voce se identifica in mare masura cu traditia rromilor, indeosebi a unui alt tip de cantos, boemian si trist, dar interiorizant ca si accentele iberice ale lui Lorca.
Este vorba de Luminita Cioaba, o poeta deja consacrata, recunoscuta si autoare a catorva carti izbutite.
Ne-am regasit dupa ani in sala bibliotecii Casei de Cultura a Sindicatelor unde aveam sa fiintam un cenaclu numit Lumina in care citeam incercarile noastre literare, relatam impresii, comentam productiile lietrare asa cum ne pricepeam noi. Tin sa precizez ca nu ne sponzoriza nici Consiluliul Judetean si nici vreo revista autorizata. Stiam ca nu ne publica nimeni, dar noi ne straduiam si persistam in a scrie, in a ne intalni cu regularitate in acea biblioetca cu banci incomode ca intr-o sala de sport.
Ne bucuram de cate o apa minerala ori de cate un surogat de cafea. Pe cand ieseam de la cenaclu restaurantele se inchideau devreme. Continuam sedintele in parc, sub castanii batrani ai cetatii…
Luminita era sufletul cenaclului. As numi-o regina acelor seri de poezie, intrucat tinea mult la coeziunea membrilor, nu-i placeau iesirile unor asa zisi critici voit distructivi, negativisiti. M-a impresionat entuziasmul si dragostea ei fata de poezie. Admiratia fata de opera lui Rilke, a lui Nichita Stanescu, a lui Mircea Ivanescu ne unea si ne da speranta ca vom reusi candva.
Nu ne deranja faptul ca Luminita, venea la cenaclu in portul rrom, cu fustele-i in falduri multicolore, era de a noastra si noi eram de-ai ei.
Repet ca Luminita era spiritual serilor noastre si prin faptul ca nu ezita sa puna bani in bugetul cenaclului nostru, contributie cu care reuseam sa mai organizam cate o actiune deosebita invitand nume de onoare ale literaturii si presei romane de astazi. As enumera cativa invitati de neuitat ca: Mihai Sora, Stelian Tanase, Mircea Ivanescu, Ioan Grosan, Ioan Radu Vacarescu, Andrei Ileni, Dan Danila, Mihai Posada, Dumitru Chioaru, mult regretatul prozator Vladimir Munteanu sa.
Membrii fondatori ai acestui cenaclu sunt: Mimi Barbu, Traian Suciu, Octavian Hoandra, Victoria Muntean, Artemiza Ene, Emil Stratulat, Didi Cenuser. Pentru unii pare ridicol sa enumar aceste nume. Eu consider ca a trece prin viata incercand sa scrii si sa exprimi ceea ce este in sufletul tau, sa comunici cu celalalt intr-o vreme cand curentul electric deconectat iti facea lectura mai dificila, cand a te apropia de breasla scrisului te punea in pericol – reprezinta intotdeauna o celebrare superioara a fiintei umane.
Luminita s-a distins ca poeta de talent, ca autor de teatru, dar si ca actor. Concomitent cu participarile sale la cenaclu, urma cursurile de actorie ale Scolii Populare de Arta Teatrala si Cursurile Facultatii de Filologie din localitatea sibiana.
Intr-o seara tarzie de iunie in parcul mirosind a tei, in iarba deja ninsa cu florile de castani recitam poezii, degustam toti din aceeasi sticla de vinul de casa al Luminitei, vin gustos, racoritor numit braghina, preparat anume in Oltenia si destupat in mai, vin pelin si cu gust de gutuie. Picnicul nostru nocturn adolescentin a la belle etoile nu cred ca mai figureaza decat in amintirile noastre In acea seara avea sa piarda un cercel sau inel in iarba. L-am cautat in noapte cu totii. Nu l-am gasit. Pentru ea a fost semn magic
Luminita a scris un poem pe aceasta tema. Dupa zeci de ani imi spune ca pierzand o infima bijuterie, a castigat in schimb o comoara- poezia.
Luminita Cioaba ca scriitor s-a situat intre doua lumi : lumea dinafara comunitatii rromilor neprimitoare in acea vreme refuzandu-i publicarea poeziei si lumea dinauntrul familiei cu rigori morale de traditie ce nu permitea unei tinere rrome sa frecventeze cercurile boemei, sa iasa la ore tarzii, cu atat mai mult pentru fiica regelui Ion Cioaba. A scrie poezii insemna si pentru multi dintre apropiatii ei o indeletnicire fara viitor.
In timp Luminita Cioaba a demonstrat ca salba ei cu galbeni din cei mari, numara poeme, prezente nationale si internationale dedicate lumii din care face parte cinstind-o si luptand impotriva stigmatului social-politic ce o intristeaza si o nemultumeste in egala masura.
In devotiune si ca intr-un recviem permanent Luminita continua activitatea tatalui ei Ion Cioaba in afirmarea eteniei rrome si in emanciparea acesteia.
Luminita se distinge prin suite de culegeri de folclor rrom, de scrieri istorice si prin recentul film Lacrimi Rome despre care vom vorbi intr-un interviu cu Luminita Cioaba acordat saptamanalului nostru Acum, intr-un numar viitor.
Poezia de inspiratie rroma reda magicul vietii de nomad, al calatorului considerat apatrid si uitat. Registrul poetic se amplifica prin frecventa muzicalitatii versurilor, prin elementele esoterice si magice de intiere la sarbatorirea norocului, a surprizei, si a inexprimabilului prin cuvinte. Un poem antologic „De unde vin fluturii” se intretaie cu credinta autohtonilor din Porto Rico pentru care fluturii sunt mesagerii norocului, al bunului destin si ei rasadesc flori alese in inatmpinarea fluturilor in a-i momi, a atrage o mai buna vestiri in sufletul lor.
Poezia Luminitei Cioaba te cucereste asemenea printesei, fiica de rege rrom. Cu ani in urma, la o masa in superbul salon al restaurantului Imparatul Romanilor, alaturi de alti confrati literati si prieteni am fost rasfatati de o interpretare magistrala a unei orchestre de café concert conduse de un mare violinist numit Hontiu, de origine rroma, disparut dintre noi. La intrarea Luminitei in restaurant maestrul a schimbat repertoriul cantand numai in cinstea ei, transformand restaurantul intr-un succes inimaginabil. Hora Staccato a ridicat mesenii in picioare si in repetate aplauze.
Incerc sa definesc opera ei poetica intr-un cantec sacru initiator al lumii rromilor.
Cu acceptul autoarei va reproduc cateva poeme dispuse in patru limbi (romana, rroma, engleza si germana) :
Nu-ţi Uita Numele Copil de Ţigan
Nu-ţi uita numele copil de ţigan
prin ochii tăi se vede
inima
poporului risipit ca firul nisipului
la marginea mării.
Nu-ţi uita numele copil de ţigan
Raza – Soarelui – Răsare se odihneşte
pe faţa ta
în taina
focului
încât
mirosul pământului proaspăt
locuieşte în pieptul tău.
Nu-ţi uita numele copil de ţigan
căci numai în părul tău luna
îşi aruncă strălucirea stelelor
învăţându-te
Iubirea Începutului
de
Dincolo de Cer.
Nu-ţi uita numele copil de ţigan
lacrimile tale
sunt
ploaia cerului
din
Rădăcina Pământului
încât
Cântul Libertăţii
va fi
Drumul
Numelui vostru acolo.
Na Bîstăr Teo Anau Şaorea Romehko
Na bîstăr teo anau şaorea romehko
ande te iakha diciol
o illo
le manuşengo hasarde sar o thaw la tişaiako
kata o gor le barăpaiehko.
Na bîstăr teo anau şaorea romehko
E Duda-Le Khamesti-Anklel atărdeol
pe tiro mui
ando garadimos
la iagako
ta
o sungaimos iwando la phuweako
beşel ande teo kolin.
Na bîstăr teo anau şaorea romehko
kă numa ande te ball o şonuto
şudel o străfeaimos le ceraiengo
sîkaindoi tu
O Kamblimos Anglal
dă
Înteal o Cerii.
Na bîstăr teo anau şaorea romehko
te iasfa
sî
o brîşind le cerehko
anda
O Angluno la Phuweako
ta
E Dilli le Slobozimasti
sî te avel
O Drom
Tumară anavehkă oce.
Don’t Forget Your Name Gypsy Child
Don’t forget your name gypsy child
in your eyes can be seen
the heart
of your people scattered like grains of sand
along the shore of the sea.
Don’t forget your name gypsy child
at dawn a sun ray dwells
on your face
with the mystery
of fire
that the scent of fresh earth
may live deep in your breast.
Don’t forget your name gypsy child
because only in your hair does the moon
sprinkle the brilliance of stars
to teach you
of the beginning
the love from far beyond
the sky.
Don’t forget your name gypsy child
your tears
are rain
from the sky
watering
the earth’s root
that
the song of freedom
may grow into a road
all the way to the beyond
for your name.
translated by
Adam J. Sorkin and Cristina Cîrstea
Zigeunerkind
Vergiß deinen Namen nicht Zigeunerkind
durch deine Augen sieht man
das Herz
des wie Sand am Meeresufer
verstreuten Volkes.
Vergiß deinen Namen nicht Zigeunerkind
der erwachende Sonnenstrahl ruht
auf deinem Antlitz
im Geheimnis
des Feuers
in deiner Brust wohnt
frischer Erde Duft.
Vergiß deinen Namen nicht Zigeunerkind
denn nur in deinem Haar läßt der Mond
die Sterne glänzen
und lehrt dich
des Anfangs Liebe
von
Jenseits des Himmels.
Vergiß deinen Namen nicht Zigeunerkind
deine Tränen
sind
des Himmels Regen
aus der
Wurzel der Erde
der Freiheit Lied
wird dort
Weg
sein
unserem Namen.
Deutsche Fassung: Beatrice Ungar
Crini Regali
Pe aripa timpului
din a sufletului durere
din lacrimile
mult mai albe ca ziua
Crinii Regali
s-au născut
şi
au rămas
cele mai frumoase flori
de aducere- aminte.
Lângă lespedea albă
pe marmura rece
lacrimi şi flori
flori şi lacrimi
îţi aştern peste vreme.
Crinii Regali
ce eu în cuvinte
nu pot să rostesc
îţi vor spune
Crinul Meu – Tată Regal.
Mult trecut de miezul nopţii
este acum
şi e târziu
de al meu plâns
se îndură
o angelică fiinţă
iar pe umăru-i de înger
ţine o candelă aprinsă
să pot scrie
cu viu grai
Dincolo de Cer
printre Florile de Crini
născându-se pe pământ
dăruind iubire-n moarte
şi
parfum sufletului
şi
Lumină-n
noaptea vieţii.
Dintre toate florile
numai
Crinii Regali
pot vorbi până
Dincolo de Cer
unde ştiu
că exişti
Crin Regal – Tată Regal .
Îţi mai aduci aminte
eram
într-un oraş din Ardeal
şi-n dimineaţa aceea
se umpluse aerul cu
parfumul de crini
îţi mai aduci aminte
nu demult
parcă a fost ieri
ce negru era vânzătorul
iar crinii atât de albi
un braţ întreg
mi-ai dăruit spunându-mi…
Aceste flori din rai au fost furate
ca oamenii să guste un pic
ce frumuseţe înseamnă
Dincolo de moarte.
Crinul Meu – Tată Regal
Regal Tată – Crinul Meu
peste timp
îţi sunt datoare
O Lacrimă şi O Floare .
Tagarine Lulludea
Pe phakh le cirosti
anda le illesti dukh
anda le iasfa
but mai parne sar o des
Le Tagarine Luludea
barile
thai
aşile
le mai şukhar lulludea
kai anes tukă godi.
Paşa o than o parno
poa barr o şudro
iasfa thai lulludea
lulludea thai iasfa
mekau tukă poa ciro.
Le Tagarine Lulludea
so me te dau duma
naşti te phenau
phenena tukă on
Mîrî Lulludi – Dadd Thagar.
But nakhlo kata o maşkhar la reateako
sî akana
thai sî dur
mîră iasfăndar
fal nasul
khă manuşes devllikano
thai pe lehko dumo îngerisko
nikrăl khă ambral astardo
te daşti me te ramo
uşteade divanosa
Înteal o Cerii
maşkar le Tagarine Lulludea
kai pe sai phuw barile
ta andine kamblimos anda o mullimos
thai
le illehkă parfumo
thai
Duda ande
reat la civavati.
Anda sa le lulludea
numa
Le Tagarine Lulludea
daşti den duma ji
Înteal o Cerii
kai jeanau
kă san
LulludiThagar – Dadd Thagar.
Mai anes tukă godi
samas
Aandekh foro andoa Ardealo
thai ande kodoa droboimos
pherdilosas o aero le
tagarinengo parfumosa
mai anes tukă godi
na dăbut
fal kă samas arati
o bitinditori sas kaditi dă kallo
ta le tagarine kaditi dă parne
khă angali dean ma phendindoi mangă.
Kadala lulludea andoa Raio sas ciordine
ka le manuşi te zumaven ăkhcîra
so mândrimos avela
Înteal o mullimos.
Lulludi Mîrî – Dadd Thagar
Thagar Dadd – Mîrî Lulludi
poa ciro
sîm thkă unjile
Ăkh iasf thai Ăkh Lulludi.
an
d in
Royal Lilies
On time’s wings
from the soul’s grief
from the tears
much whiter than the day
the royal lily
was born
and
it has remained
the most beautiful flower
of remembrance.
Beside the white slab
on the cold marble
I spread tears and flowers
across time.
Royal lilies
I cannot say it
in words
they will name you
my lily—Royal Father.
Now it’s after midnight
long after midnight answer to my tears
an angelic persence
takes pity on me
and on its angel shoulder
bears a lighted candle
that I might write
by means of a voice living
beyond the sky
through lily flowers
born here on the earth
offering love
in death
the soul’s
perfume
light
in life’s night.
Among all the flowers
only
the royal lily
can speak as far as
the other side of the sky
where I know
you are alive
my Royal Lily—Royal Father.
Do you still remember
we were together
in a town in Ardeal
and that morning
the air was rich
with the fragrance of lilies
do you still remember
it wasn’t so long ago
only yesterday it seems
how black the flower seller
how white the lilies
oh, a whole armful you gave me
telling me…
These flowers were stolen from Heaven
that people might taste
the beauty that exists
on the far side of death.
My lily—Royal Father
Royal Father—my lily
beyond time
I owe you
this tear and this flower.
translated by
Adam J. Sorkin and Cristina Cîrstea
Königslilien
Auf dem Flügel der Zeit
aus Seelenschmerz
aus den Tränen
viel weißer als der Tag
sprossen die
Königslilien
sie sind
die schönsten
Blumen zum Gedenken.
Neben den weißen Stein
auf kalten Marmor
lege ich dir
Tränen und Blumen
Blumen und Tränen.
Die Königslilien
sagen dir
was ich nicht
in Worte fassen kann
Meine Lilie – mein Königsvater.
Spät nach Mitternacht
ist es jetzt
es ist spat
ein engelhaftes Wesen
erbarmt sich
meiner Tränen
es halt auf Engelsschulter
eine brennende Kerze
auf dass ich schreibe
in lebendiger Sprache
Jenseits des Himmels
zwischen den Königslilien
die der Erde entwachsen
Liebe im Tod schenkend
und
der Seele Duft
und
Licht
in der Nacht des Lebens.
Von allen Blumen
reicht nur die Stimme
der Königslilien
jenseits des Himmels
wo ich weiss
dass du bist
Königslilie – Königsvater.
Erinnerst du dich
wir waren
in einer siebenbürgischen Stadt
an jenem Morgen
war die Luft
voller Lilienduft
erinnerst du dich
vor nicht allzu langer Zeit
als sei es gestern gewesen
Schwarz war der Verkäufer
die Lilien so weiß
du schenktest mir
einen Arm voll und sagtest…
Diese Blumen wurden dem Himmel geraubt
die Menschen schmecken zu lassen
wie schön es ist
Jenseits des Todes.
Meine Lilie – Königsvater
Königsvater – Meine Lilie
jenseits der Zeit
schulde ich dir
eine Träne und diese Blume.
Deutsche Fassung: Beatrice Ungar
Sinucidere
Suntem pod din nuferi albi
peste aripă de timp
tu n-ai cum să te îneci
suntem pod de milioane
pământul e casa noastră
cerul ne este acoperiş
iar drumul ne e viaţa
suntem mulţi suntem puternici
risipiţi în lumea toată
soarele ne încălzeşte
luna ne spune povestea
inima ne este cântec
arzând noaptea cu descântec
dă-ţi iubirea nouă toată
podul inima ţi-o da
chiar şi atunci în gerul iernii
nuferi albi vor fi în ea
treci pe pod plată nu-ţi cerem
eşti Prea-Sfântă si Albastră
peste aripă de timp
treci şi astăzi treci şi mâine
Noi
Suntem
Iubirea Ta.
Mudardimos
Sam phurt andal lulludea parnea
pa e phakh le cirosti
tu nai sar kaste tasos
sam ăkh phurt milioanendi
e phuw sa sî amaro khăr
o cerii same opral
amari civava o drom sî
sam but sam zurale
pharade ande lumea sa
o kham tatearăl ame
o şonuto phenel amari paramici
o illo same kaste dillabal
phabarindoi e reat le drabarimasa
deame amen teo kamblimos
e phurt o illo dela tu
i ando şill le iwendehko
ludearăn la parnea lulludea
nakh pai phurt ci mangas love
san but Blagoslovime thai Maviso
pa sai phakh le cirosti
nakh I ades nakh I tehara
Ame
Sam
Teo Kamblimos.
Annihilating Self
We are a bridge of white water lilies
over time’s wings
no, you cannot drown
we are a bridge of millions
the earth is our house
the sky our only roof
the road our life
we are many we are strong
scattered across the entire world
the sun warms us
the moon tells our story
the heart sings our song
fiery night with incantation
give us all your love
this bridge offers you its heart
even in the frost of winter
the water lilies will still exist
cross the bridge we won’t charge you a toll
you are most holy and blue
spanning time’s wings
cross today cross again tomorrow
we
are
your
love.
translated by
Adam J. Sorkin and Cristina Cîrstea
Selbstmord
Wir sind eine Brücke weißer Seerosen
auf dem Flügel der Zeit
du kannst nicht ertrinken
wir sind eine Brücke von Millionen
die Erde ist unser Haus
der Himmel das Dach
der Weg das Leben
wir sind viele wir sind stark
in der ganzen Welt zerstreut
die Sonne wärmt uns
der Mond erzählt uns
Lied ist unser Herz
es verbrennt die Nacht mit einem Zauberspruch:
schenk uns deine Liebe ganz
die Brücke schenkt dir das Herz
auch im Winterfrost
werden weiße Seerosen sie tragen
überquere
die Brücke
wir fordern kein Geld
du bist Heilig und Blau
auf dem Flügel der Zeit
überquere sie heute und morgen
wir
sind
deine
Liebe.
Deutsche Fassung: Beatrice Ungar
Ingerii Ţigani
La început cerul
era foarte aproape de pământ
încât
îl puteai atinge cu mâna
de multele noastre păcate
s-a îndepărtat
şi
azi
pământul rămâne
departe de cer.
Din întunericul Universului
şi
al pământului
la prima rază străluce a soarelui
demult
la marginea mării
precum
firul nisipului
risipit de vânt
în zările lumii
Dumnezeu a binecuvântat
Îngerii Ţigani
cu aripi larg deschise-n lumea toată.
Când
Destinul
se joacă cu tine trântindu-te
în mocirla vieţii
numai
Îngerii Ţigani
îţi întind aripa
ştergându-ţi lacrima
în coarda viorii
ei sufletu-şi pun
şi muzica lor
cheia cerului învârte
deschizând
tot Universul
şi stele şi luna
în vrajă-i se prind
copacii dansează
renaşte pământul
destinul ţi-l schimbă
şi totu-i frumos
e numai
Lumină.
Îngerii Ţigani
n-au venit cu aripile goale în lume
ei au luat cât au putut duce
de
Dincolo de Cer
aşa încât
aripile lor ajunseseră grele
şi păsările cerului
văzându-le aripile atât de îmbelşugate
s-au rugat
de
Îngerii Ţigani
să le dea un pic din aripă
să poată zbura
pe toată faţa pământului
precum
firul de iarbă înverzit
cu drumul în faţă
şi ochii înspre soare
pe aripi mereu purtând libertate
precum
pădăcina pământului în Primăvară
atunci
un roi de fluturi
tânjind la aripile lor atât de frumoase
i-au implorat să le dea
o picătură din aripă
şi au promis
că întotdeauna
în zborul lor
vor fi asemeni
Sufletului Ţigănesc
liberi
dăruind pe oriunde trec
Dragoste de Viaţă.
Îngerii Ţigani
au furat poruncile Domnului
dându-şi inima oamenilor
însă
oamenii
n-au înţeles niciodată
şi mereu le-a fost frică
de-a intra în vorbă
cu
Îngerii Ţigani
aşa că s-au îndepărtat din neam în neam
precum
cerul de pământ
pe când
Îngerii Ţigani
au fost şi au rămas
lângă
Dumnezeu.
Romane Îngerea
Mai anglal o cerii
sas but paşe la phuweatar
ta
daşti thosas o vast pe leste
anda le but amară bezeha
durilo
thai
ades
e phuw aşel
dur le cerestar.
Andoa kallimos le Universohko
thai
la phuweako
kai mai anglal duda le khamesti kai străfeal
dăbut
koa gor le barăpaiehko
sar
o thaw la tişaiako
phurdino la bravalleatar
ande sal riga la lumeakă
O Dell blagoslovisardea
Le Romane Îngeren
bufle phakănca ande sai lumea.
Kana
O Destino
khălel pehkă tusa şudindoi tu
ande cikh la civavati
numa
Le Romane Îngerea
tinzon tukă e phakh
khoslindoi ti iasf
ande la şetrati koarda
pehko illo on thon
thai lengo dillabaimos
e cheia le ceresti ambpldel
pîtărindoi
sa o Universo
i ceraia thai şonuto
ando drabarimos astardeon
khălen le kaşt
luludearăl e phuw
teo destino parugleol
thai sa sî şukhar
sî numa
Duda.
Le Romane Îngerea
ci avile le phakănca nangă ande lumea
on line sode daştisarde te anen
dă
Înteal o Cerii
kadea ta
lengă phaka arăslesas phară
thai le ciriklea le cerehkă
dikhlindoi lengă phaka kaditi dă mandinale
rudisai le
kal
Romane Îngerea
te del le hancî anda e phakh
te daşti hurean
pe soa mui la phuweako
sar
o thaw la ceareako zălenindoi
le dromesa anglal
le iakhănca karing o kham
sar
o angluno la phuweako ando Angloamillai
pel phaka avindoi le slobozimos
thai atunceara
khă kîrdo păpărujengo
dikhlindoi lengă phaka kaditi dă şukhar
rudisaile te den le
khă piteaimos andai phakh
thai phendine
kă orkana
ande lengo hureaimos
sî te aven sar
O Illo o Romano
uje
dindoi orkatar nakhăna
Kamblimos Civavako.
Le Romane Îngerea
ciordine le divanuri Le Devllehkă
dindoi pehko illo le manuşengă
ta
le manuşi
ci atearde le ciăkhdata
thai orkana sas lengă dar
te den duma le
Romane Îngerenca
kadea kă durile vica vicatar
sar
o cerii la phuweatar
thai le
Romane Îngerea
dăorkana
sas thai aşile
paşa
O Dell.
The Gypsy-Angels
In the beginning the sky
was so close to the earth
people could reach out
touch it with their hands
but because of our many sins
it withdrew far away
and
today
the earth is far
from the sky.
From the darkness of the Universe
and
the earth
to the first gleaming ray of the sun
once upon a time
on the shore of the sea
like
a grain of sand
blown by the wind
between the world’s horizons
God blessed
the gypsy-angels
his wings enfolding the world.
When
Fortune
toys with you and drags you
into life’s marshes
only
the gypsy-angels
offer you their wing
wiping away your tear
with a violin’s string
they sing with all their soul
and their music
turns the key to the sky
opening
the expanse of the universe
both stars and moon
get snared in its magic spell
trees dance
earth is renewed
your own fortune changes
and everything becomes beautiful
becomes only
light.
The gypsy-angels
didn’t come to the world with empty wings
from the far side of the sky
they carried as much as they could bring
so much that
their wings became heavy
and the birds of the air
seeing in their wings such abundance
prayed to
the gypsy-angels
to give them a little bit
of what their wings held
so they might glide
over the face of the earth
like
a blade of green grass
their road a sky-road before them
their eyes toward the sun
roaming from ancient ages as today
sunlight before them
freedom in their eyes
in the middle of the field
at the edge of the forest
where it’s lovely for the gypsy to live
at the mountain spring
along the water’s bank
they never stop and stay
like
the earth’s root in springtime
And then
a swarm of butterflies
faint with longing for their beautiful wings
begged them for
the smallest drop from in their wings
and they promised
that always
in their flight
they would be like
the gypsy soul
sharing love of life
everywhere they passed.
The gypsy-angels also
stole God’s commandaments
giving their heart to all people
but
the world’s peoples
would never understand them
they always were afraid to
exchange even a word
with
the gypsy-angels
so the gypsy-angels set forth traveling from people to people
like
the sky going far away from earth
although
the gypsy-angels
always
have been
and remained
near
God.
translated by
Adam J. Sorkin and Cristina Cîrstea
Die Zigeunerengel
Am Anfang war der Himmel
der Erde sehr nahe
du konntest
ihn mit der Hand berühren
unsere vielen Sünden
entfernten ihn
und
heute
bleibt die Erde
dem Himmel fern.
Aus dem Dunkel des Alls
und
der Erde
an dem ersten hellen Sonnenstrahl
vor langer Zeit
am Ufer des Meeres
wie
der Sand
vom Winde verstreut
am Horizont der Welt
segnete Gott
die Zigeunerengel
mit weitgeöffneten Flügeln allüberall.
Wenn das Schicksal
mit dir spielt und dich wirft
in des Lebens Schlamm
reichen dir nur
die Zigeunerengel
ihren Flügel
wischen deine Träne weg
auf die Saite der Geige
legen sie ihre Seele
und ihre Musik
dreht des Himmels Schlüssel
und öffnet
das ganze Universum
Sterne und Mond
werden vom Zauber umfangen
die Bäume tanzen
die wiedergeborene Erde
wendet dein Schicksal
und alles ist schön
ist Licht
allein.
Die Zigeunerengel
kamen nicht mit leeren Flügeln in die Welt
sie brachten was sie tragen konnten
von
Jenseits des Himmels
so daß
ihre Flügel schwer wurden
die Vögel des Himmels
sahen die reichbestellten Flügel
und baten
die Zigeunerengel
ihnen etwas davon abzugeben
damit sie flögen
über die ganze Welt
wie
der ergrünte Grashalm
den Weg vor sich
die Augen der Sonne zugewandt
wie
die Wurzel der Erde im Frühling
stets Freiheit auf den Flügeln tragend
und dann
baten sie die Schmetterlinge
die ihre so schönen Flügel bewunderten
Tropfen von den Flügeln
abzugeben
und sie versprachen
daß sie stets
in ihrem Flug
der Zigeunerseele
ähnlich sein werden
frei
aller Orten
Lebensfreude verschenkend.
Die Zigeunerengel
stahlen Gottes Gebote
schenkten ihr Herz den Menschen
aber
die Menschen
verstanden es nie
und fürchteten sich immerzu
mit den
Zigeunerengeln zu sprechen
so daß sie sich nach und nach
entfernten
wie der
Himmel von der Erde
während
die Zigeunerengel
seit eh und je
neben
Gott
waren und geblieben sind.
Deutsche Fassung: Beatrice Ungar
*
* *
Mersul timpului
în
Clepsidra Pământului
un cal alb – viaţă
un cal negru – moarte
mereu
aleargă
în
cântecul
înaintea zorilor – răsare
în
liniştea
Dinaintea Tăcerii
*
* *
O phirimos le cirohko
ande
Klepsidra la phuweati
khă grast parno – civava
khă grast kalo – mullimos
butivar
prastel
ando
dillabaimos
angla o kham te anklel
ando
ujimos
Angloa Aşimos.
*
• *
The sifting of time
through
Earth’s hourglass
a white horse—life
a black horse—death
always
running
in
the song
before sunrise
in
the silence
before peace.
translated by
Adam J. Sorkin and Cristina Cîrstea
* * *
Der Lauf der Zeit
in
der Erde Sanduhr
ein weißes Pferd – das Leben
ein schwarzes Pferd – der Tod
laufen
stets
im Lied
vor dem Sonnenaufgang
in
der Ruhe
vor dem Schweigen.
Deutsche Fassung: Beatrice Ungar