Mă grăbesc să traduc această butadă (sau dicton?) englezească care în română ar suna: “Să treci de la vorbe la fapte”.
Am folosit-o pentru că în engleză sună mai sugestiv: “Să-ți pui banii unde ți-e gura” – în traducere literală.
Vă întrebați de ce scriu acest articol și de ce la Colțul Editorului. Zilele trecute o persoană care nu mă apreciază de loc (folosesc un eufemism – dat fiind că persoana m-a și înjurat într-un e-mail) mi-a scris:
Tot ce scrieți este o spoială penibilă de pseudopolitică pătimașe cu pretenții de observator dibaci. Vă pierdeți vremea în razboiul de religii și lăsați săscape evenimentele esențiale ale zilei.
I-am spus persoanei respective că astfel de critici nu mă afectează, pentru că există măsura obiectivă a succesului (sau insuccesului) unei publicații: statisticile. Or la acest capitol revista ACUM (și secundar și absolut întâmplător articolele pe care le semnez) are la ora actuală o singură tendință: de creștere.
Am întrebat persoana respectivă dacă alegerile din România, cele din Statele Unite sau criza financiară și economică mondială, tratate pe larg și la loc de frunte în fiecare număr, nu sunt „evenimente esențiale ale zilei” (n-am primit răspuns).
Dar mai important decât atât, i-am oferit acestei persoane, care are pretenția de a fi mai mult decât un cititor obișnuit, să scrie articole în revista ACUM, dacă tot nu-i place cum arată publicația, să ne arate cum se face jurnalismul de calitate. A declinat net într-un mesaj plin de dispreț și grosolănie, așa cum sunt toate mesajele compuse de această persoană.
Nu e prima oară când procedez așa: l-am rugat de pildă pe Anton Constantinescu să nu-și mai piardă vremea pe forumuri combătând homofobii, ci să scrie un serial despre homosexualitate, care în opinia mea este unic la ora actuală în presa de limbă română.
La fel l-am îndemnat pe Mircea Munteanu să scrie un serial despre arheologie, care continuă și acum, pe George Petrineanu să scrie despre modelul social-democrat suedez și pe Theodor Rebegel să scrie despre antisemitism (ca să folosesc doar câteva exemple).
Când Radu-Ilarion Munteanu (cu care nu prea am niciun fel de opinii comune) a avut obiecții la două sondaje publicate în revista ACUM i-am propus imediat să scrie articole în replică, care au fost publicate în numărul următor.
Revenind la persoana despre ale cărei critici vorbeam mai sus, trebuie să spun că nu am primit până acum un răspuns la oferta mea.
Dar nu pot să nu remarc această tipologie umană, nu știu cât de răspândită între români, a chibițului (microbistului, cârcotașului) care stă pe margine și critică, aruncă cu noroi, dar când e pus să ofere o alternativă se trage doi pași înapoi (sau se face că plouă).
Am mai oferit această posibilitate și altor critici, de a scrie articole la revista ACUM. De mai multe ori am primit răspuns: “Nu scriu articole la commandă”.
Acest răspuns spune totul despre mentalitatea persoanelor respective, care își imaginează că o revistă de succes este o gazetă de perete în care fiecare publică ce-i trăznește prin cap, indiferent dacă subiectul e de interes sau articolul bine scris sau nu.
Așa încât oferta rămâne deschisă pentru toți aceia care consideră că pot îmbunătăți calitatea revistei ACUM să propună articole. Sigur că avem niște linii editoriale http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7897 care trebuie respectate, dar cred că e vizibilă varietatea de opinii prezente în revista ACUM.
Astfel de atitudini sunt încurajate la revista ACUM din partea acelora care consideră că pot contribui cu ceva la sporirea prestigiului publicației noastre.
Cei care vor să stea pe margine și să facă comentarii sterile fără să propună nimic constructiv în loc riscă să fie în postura descrisă foarte plastic de Corneliu Vadim Tudor (sunt sigur că mă pretez la atacuri din cauza acestui citat și mai ales a persoanei de la cae provine): “Latră precum pechinezul după accelerat”.
Ar fi voci-asa cum s-au si facut semnalate ce ar pretinde ca ii tinem trena domnului Clej sau domnului Maier, noi ce ne straduim sa instituim un saptamanl nu de scandal, nu de picturiale cu sani expusi pentru a momi auditoriul.
In primul rand este vorba apararii dreptului legitim de a scrie cum stim noi si cum simtim nerecurgand la betii de cuvinte. Nimeni nu detine adevarul absolut, asa ca multitudinea de idei devine miscarea unei gandiri democratice. Nu am scapat de remarci, ecouri-multe si pertinente si la obiect si nu am ripostat si nici nu m-am simtit ofensat. Lucrand in domeniul culinar si turistic inteleg ca exista si gusturi opuse la adresa mancarii. De gustibus…
Suntem deschisi schimbarii si totodata tututor doleantilor si mai ales celor ce ne critica cu sau fara motivatie constructiva. Nu suntem in competitie de gen sedinta de partid stalinist si nu ne situam nici in a arata cat de inteligenti suntem, analisti politici ori ziaristi intangibili.
Nu suntem platiti de nimeni si nici nu intentionam sa ne cumparam macar vreo bicicleta in urma publicarii productiilor noastre. Comunicarea are ca element principal receptarea si tinem enorm la aceasta,dar nu dorim sa concuram OTV ul in rating.
Sunt consternat sa remarc cata rautate si ura exista in sufletul oamenilor. Invrajbirea dintre etnii. Multi injura evreii si rromii fara sa fi avut vreodata un contact direct cu acestia.
Incercam un dialog si o conciliere, o coabitare spirituala. Asa cum domnul Clej invita pe cei in cauza la a publica, ma raliez muncii sale si astept idei, ganduri, eseuri pe alte teme ori cum vad distinsii critici lumea.
Parafrazand o vorba mai veche caci toata lumea se pricepe la fotbal si la educatie, la fel in ultimul timp toata lumea se pricepe la ziaristica.
Nu de mult am primit un email din partea unui preot din Maramures, un crestin cuminte si dedicat vietii de propovaduitor al binelui si imi vorbeste de faptul ca este f incantat de calitatea saptamanalului nostru si vorbeste de ideea unei impacari generale si a bunei vecinitati, a respectului fata de aproapele nostru.
Cat priveste diversitatea articolelor noastre se observa un caleidoscop bogat, un display al unor subiecte la zi: religie, alegerile din 30 martie ac, aniversarea lui Saguna, problematica diasporei, viata din Romania, carti, teme de sanatate etc. Sa avem pardon, nu avem recuzita si energia necesara subiectelor frivole si de scandal. Nu ne intereseaza ce pantofi poarta M Columbeanu si nici Elodia. Cititorii nostri sunt intersati sa dialogheze si sa fie adevarati parteneri, nu manipulati si nici fortati sa ingurgiteze ineptii scrise intr-adevara la comanda, asa cum probabil negationistul amintit de catre domnul Clej este obisnuit sa consume sau sa fabricheze.
Nu suntem deschizatori de blog-uri si incendiatori ai unui proces de defulari ascunse sub nick-uri.