Adapostul de caini Smeura se afla la numai cativa km de Pitesti, in comuna Mosoaia, sat Smeura. Biobaza se intinde pe o suprafata de peste 4 ha, adapostind cei peste 3300 caini in 29 padocuri, zone de carantina, recuperare si zone special amenajate pentru pui si mame cu pui. De asemenea cainii cu probleme speciale au parte de un spatiu amenajat pentru nevoile lor.
Dna Ute Langenkamp, a finantat de la inceputurile existentei Adapostului de Caini Smeura si asigura in continuare suport financiar complet: intretinere adapost, reparatii, imbunatatiri, constructii, salarii angajati, hrana, vaccinuri, produse medicamentoase de uz veterinar, ustensile si aparatura medicala, chirie, utilitati (electricitate, apa, canalizare), incalzire, telefon, intretinere masini, carburant si multe altele si, mai tarziu, cumpararea Smeurei.
Gratie acestei femei minunate, compatriotii sai din Germania au aflat despre frumusetea Romaniei si a sufletului romanesc. Numele ei este Ute Langenkamp.
Lagarul mortii a devenit adapostul salvarii. Iar Adapostul de Caini Smeura, gazduind cca 3 000 de caini, a devenit cel mai mare adapost din lume, fapt recunoscut oficial, in ianuarie 2005, de Guinness World Record
Prezentul Adapost de Caini Smeura a fost initial, pana in anul 2000, o ferma de vulpi, apoi locul unde cainii comunitari erau adusi in vederea exterminarii lor. In mai 2001, presedintele asociatiei, d-na Ute Langenkamp, a transformat acest loc intr-un asezamant in care cainilor li s-a dat dreptul la viata. Pregatita sa adaposteasca toti cainii de pe strazile Pitestiului d-na Langenkamp a facut ca Smeura sa capete o infatisare noua: ca destinatie si aspect. A construit padocuri, custi, a facut retea de alimentare cu apa, canalizare, a instalat centrale, a reparat cladirele, a curatit, faiantat, zugravit etc.. Aici pastoreste de ani buni un mic colt de paradis pentru caini … Smeura: locul unde prietenii cei mai buni ai omului au sansa de a se bucura de darul suprem daruit planetei noastre: VIATA
Prin Adapostul de Caini Smeura au trecut aproximativ 13500 de caini – toti colectati din Pitesti. Pentru ca legea nu permitea si pentru ca oricum nici noi, ca asociatie de protectie a animalelor, nu am fi conceput la momentul respectiv ca nu are aceeasi semnificatie cu , nici unul dintre acesti caini nu s-a intors in strada. Imaginile din Romania ale cainilor haituiti si torturati au colindat Europa, iar cei din afara granitelor ne-au intins mainile astfel ca cca 5 000 de caini au plecat in familii adoptive in Germania, Italia, Austria, Elvetia. Altii au fost adoptati intern, altii au decedat, ceilalti se afla inca in adapost. Adapostul se afla atunci si se afla si acum la capacitatea maxima, de 3 000 de caini.
Ca urmare a actiunilor AULIM de Sterilizare, Vaccinare si Returnare in Pitesti, primarii din Bascov, Babana, Costesti au solicitat ajutorul pentru rezolvarea problemei inmultirii necontrolate a cainilor din localitatile mentionate.
Asa au aparut primele contracte AULIM menite sa suporte financiar activitatea din Pitesti
Pentru ingrijirea celor 3300 caini, a pisicilor, a cailor si a magarusului, AULIM are un colectiv de 60 de angajati; medici, asistenti, ingrijitori, soferi, sa.
Paco un schnautzer pitic şi foarte deştept
Foarte mult timp un coleg de serviciu pană sa se căsătorească avea un schnautzer pitic pe nume Paco şi pe care îl aducea la serviciu. Toată ziua fiind mai mult plecat pentru a rezolva diverse sarcini de serviciu, eu şi Paco împărţeam un scaun. Venea dimineaţa langă biroul meu, mă privea în ochi, mişca dintr+un ciot de coadă şi relizam ca trebuie sa+i fac loc pe scaun. Mai întai se aşeza pe un colţ, după un timp mă împingea ca să caştige cat mai mult din el. Cand intrau clienţii îşi schimba terenul de bătaie pe tastatură. Trebuia să scriu la ea printre picioarele lui. Era foarte pofticios, împărţeam mancare cu el. Într+o zi, fiind plecat stăpanul aproape toată ziua, la plecare i+a umplut un caston cu mancare. Îmi amintesc că avea printre altele şi 3 felii de paine. Eu, avînd foarte mult de lucru în ziua aceea nu am mai reuşit să mănanc. Mă pomensc cu Paco ca îmi aduce din castronul lui o felie de paine şi mi+o lasă la piciorul scaunului unde stăteam. M+a surprins gestul. Operaţiunea s+a repetat de 3 ori în ziua aceea şi de fiecare dată felia de paine ajungea tot la el în castron. Nu mai pricepea nimic…Suparat s+a aşezat langă uşă şi mă privea fix în ochi. Este greu de descris senzaţia, mai ales ca ea venea de la un patruped……
Stiaţi că?
– Potrivit unui studiu efectuat de Asociaţia Crescătorilor de Animale din America, 33% din proprietarii de câini li se adresează acestora când vorbesc la telefon, sau le lasă mesaje pe robot atunci când pleacă de acasă.
– Conform mitologiei greceşti, în momentul în care Ulise revine acasă după o absenţă de 20 de ani, deghizat în urs, singurul care îl recunoaşte este câinele lui, foarte bătrân, Argos, care a dat din coadă de bucurie la revederea stăpânului, după care a murit.
– Aproximativ 1 milion de câini din Statele Unite au fost numiţi beneficiarii numărul 1 în testamentele stăpânilor lor.
– La sfârşitul melodiei „A Day in the Life”, interpretată de formaţia The Beatles, Paul McCartney a înregistrat un fluierat ultrasonic, perceput numai de câini, pentru ciobănescul lui german.
– „Millie’s book”, cartea semnată de Barbara Bush, despre câinele ei, un Springer Spaniel englezesc, a staţionat pe lista best seller-urilor timp de 29 de săptămâni. Millie a fost cea mai populară căţeluşă „First Dog” din istorie.
– Contrar credinţei populare, câinii nu transpiră prin salivă, ci prin perniţele lăbuţelor.
– Baseţii sunt cele mai mici rase de câini folosiţi pentru vânătoare. Corpul lor este foarte aproape de sol, ceea ce le uşurează pătrunderea şi strecurarea prin tuneluri.
– Descoperită în Egipt acum 5000 de ani, rasa ogarilor a apărut în Anglia înainte de secolul al XIX-lea, câinii fiind crescuţi, în această ţară, de aristocraţi, pentru jocurile de vânătoare, cu care îşi petreceau timpul.
– Câinii sunt menţionaţi de 14 ori în Biblie.
– Câinii pot auzi sunete pe care urechea umană este incapabilă să le detecteze. De asemenea, ei percep sunetele aflate la o frecvenţă mult mai înaltă decât limita suportată de urechea omului. Auzul le este atât de bine dezvoltat, încât le serveşte drept metodă de orientare mult mai mult decât văzul.
– Ochii câinilor au pupile mari şi un unghi de cuprindere vizuală foarte mare, ceea ce le permite să urmărească uşor obiectele aflate în mişcare. De asemenea, câinii văd şi atunci când sursa de lumină este foarte scăzută.
– Câinii au papilele gustative mult mai slab dezvoltate decât la om, astfel încât mirosul este cel care îi ghidează în alegerea unei mâncăruri sau a alteia.
– În monumente, câinele este reprezentat la picioarele unei femei, pentru a simboliza afecţiunea şi fidelitatea, aşa cum leul stă la picioarele bărbatului, ca simbol al curajului şi al măreţiei. Mulţi cruciaţi sunt înfăţişaţi cu piciorul pe un câine, pentru a sugera faptul că au urmat voinţa lui Dumnezeu cu aceeaşi fidelitate cu care câinele îşi urmează stăpânul.
– Pudelii francezi nu sunt originari din Franţa. Iniţial, ei erau câini de vânătoare în Europa. Blănurile lor mari îi împiedicau să înainteze în apă şi făceau periatul aproape imposibil, motiv pentru care stăpânii lor le tundeau picioarele din spate, înfăşurându-le însă gleznele şi coapsele, pentru a feri câinii de reumatism. Fiecare vânător îşi marca animalul cu o fundă legată în jurul gâtului, de o anumită culoare, pentru ca grupurile de vânători să-şi poată deosebi animalele între ele.
– Lassie a fost interpretată de câţiva câini, în ciuda numelui feminin, deoarece masculii din rasa Collie se presupune că arată mai bine decât femelele în faţa camerei de filmat. „Actorul” principal se numea Pal. Personajul Lassie a apărut pentru prima dată în 1930, într-o nuvelă cu titlul „Lassie Come-Home”, scrisă de Eric Mowbray Knight. Modelul acestui personaj l-a reprezentat Toots, câinele lui Knight.
– Majoritatea stăpânilor de câini (94%) spun că animalele lor îi fac să zâmbească cel puţin o dată pe zi.
– Pechinezii au fost animale sacre în China mai bine de 2000 de ani şi reprezintă una dintre cele mai vechi rase de câini din întreaga lume.
Dar despre pisici?
– Pisicile trebuie să mănânce grasimi, deoarece corpul lor nu le pot produce. Nu hrăniţi niciodată pisicile cu mâncare pentru câini, deoarece acestea au nevoie de o cantitate de proteine de 5 ori mai mare decât câinii.
– Pisicile adoră să-şi audă numele şi să audă vocea stăpânului cât mai des, aşa că este indicat să li se vorbească.
– Pisicile nu au o structură osoasă în jurul gâtului şi de aceea îşi pot strecura corpul prin orice orificiu prin care ar intra cu capul.
– Pisicile au o memorie mai bună decât câinii. Teste efectuate de Universitatea din Michigan au dus la concluzia că, în timp ce memoria câinelui nu durează mai mult de 5 minute, a pisicilor se poate menţine până la 16 ore, depăşind din acest punct de vedere maimuţele.
– Pisicile au un auz extrem de bine dezvoltat. Urechile lor au 30 de muşchi ce controlează urechea externă (prin comparaţie, urechea umană are doar 6). Aceşti muşchi se rotesc la 180 de grade şi de aceea pisicile aud la fel în toate direcţiile, fără să fie nevoite să-şi întoarcă capul.
– Pisicile au o a treia pleoapă, care este foarte rar vizibilă. În cazul în care se vede, acest lucru poate fi semnul unei probleme de sănătate.
– Pisicile au abilitatea domestică de a folosi ceasul biologic, unghiul soarelui şi câmpul magnetic al pământului.
– Abraham Lincoln era un mare iubitor de pisici. Cât timp a locuit la Casa Albă, el a avut 4 astfel de animale. Tabby, cum era numita una dintre ele, a fost prima pisică ce a călcat pragul Casei Albe.
– Pisicile fac parte din categoria felinelor. Ele s-au desprins de celelelte mamifere acum cel puţin 40.000.000 de ani, ceea ce face din ele una dintre cele mai vechi familii de mamifere.
– Egiptenii din antichitate credeau că „Bast” era mama tuturor pisicilor de pe pământ şi că pisicile erau animale sacre.
– Cardinalul Richelieu iubea atât de mult pisicile, încât şi-a împărţit casa cu 14 animălutze. Avea un personal angajat special pentru ele, iar la moartea sa, le-a lăsat lor întreaga avere materială de care dispunea.
– Familiile de pisici sunt cel mai fericite atunci când sunt formate dintr-un număr par de membri. Pisicile sau puii de pisică ar trebui achiziţionaţi în perechi, dacă acest lucru este posibil.
– Pisicile disting culorile. Studiile au demonstrat faptul că ele disting între rosu şi verde, roşu şi albastru, roşu şi gri, verde şi albastru, albastru şi gri, galben şi albastru şi galben şi gri.
– Pisicile păşesc cu ambele lăbuţe stângi şi apoi cu ambele drepte, indiferent dacă merg sau aleargă. Singurele animale care mai fac acest lucru sunt girafele şi cămilele.
– Scriitorul american Ernest Hemingway avea la un moment dat 30 de pisici în casa lui din Havana.
– Calmantele pe care le folosesc oamenii pentru atenuarea sau eliminarea durerii sunt toxice pentru pisici. De asemenea, ciocolata este otravitoare pentru acestea
– Dacă pisica ta se rostogoleşte în faţa ta, expunându-şi stomacul, poţi să fii sigur că are încredere în tine. De asemenea, este şi o modalitate de a-ţi demonstra plăcerea pe care o simte când îi eşti prin preajmă.
– În secolul al IX-lea, regele Henry I al Saxoniei a decretat ca amenda pentru uciderea unei pisici să fie de 6 coşuri de porumb.
– A fost demonstrat faptul că persoanele care au un animal de casă trăiesc mai mult, sunt mai puţin stresate şi nu sunt atât de expuse atacurilor cerebrale.
– S-a demonstrat ştiinţific faptul că acţiunea de a mângâia o pisică reduce presiunea arterială.
– Deşi se crede că pisicile nu disting culorile, s-a demonstrat faptul că ele pot vedea albastrul, verdele şi roşul.
– Cuverturile de culoare galbenă sau portocalie reprezintă o agresiune pentru pisici. De aceea, un obiect strălucitor de culoarea portocalie, plasat lângă mobilă, o poate ţine departe pe pisică, tăindu-i pofta să mai zgârie mobila în acel punct.
– Persoanele alergice la pisici au de fapt alergie la saliva acestora şi la particulele de praf ce se adună în blana lor. De aceea, dacă pisicile sunt spălate în mod regulat, aceste persoane îşi pot reduce în mod simţitor intoleranţa.
– Cea mai bătrână pisică a tuturor timpurilor este cunoscută ca fiind Ma, din Devon, care avea 34 de ani atunci când a murit, respectiv în 1957.
– Sir Isaac Newton, cel care a descris pentru prima dată legile gravitaţiei, este de asemenea inventatorul uşiţei mobile pentru pisici, ca urmare a faptului că el însuşi avea foarte multe animale de acest gen în casă.
– Strămoaşa tuturor pisicilor domestice este Pisica Sălbatică Africană, a cărei specie a supravieţuit şi în zilele noastre.
– Pisica a fost domesticită acum mai bine de 4000 de ani.
– Este demonstrat faptul că pisicile îşi pot găsi stăpânii în locuri în care nu au mai fost niciodată. Există poveşti ce par să conţină o documentare serioasă la bază, care descriu „călătoriile” de sute şi chiar mii de kilometri ale pisicilor în căutarea stăpânilor.
– Winston Churchill adora pisicile. Jock, pisica lui, se pare că i-a stat la căpătâi când acesta a murit.
– Dispoziţia pisicii poate fi uşor detectată dacă o priveşti în ochi. Când este înspăimântată sau agitată, pupilele îi sunt mari şi rotunde, în timp ce dacă este nervoasă, acestea vor fi înguste. Mărimea pupilei este relaţionată atât cu starea de spirit a animalului, cât şi cu intensitatea luminii.
– Pisicile tinere pot distinge între două sunete aflate la o distanţă de doar 45 de cm unul de altul şi la 18 m de ea.