De curand, posturile TV americane au prezentat la stiri cazul unui copil de 11 ani c are este bolnav de leucemie si caruia medicii i-au spus ca probabil mai are numai doua saptamani de trait. Este o practica deontologica curenta: medicii trebuie sa fie sinceri cu pacientii. Cunosc cazuri romanesti cand mi s-a spus, in stil provincial: „vai, totul este sa nu stiu niciodata ce boala am!”. Nu acesta este punctul de vedere medical aici.
Copilul este total impacat cu soarta lui. „Asta este”. Dar in drumul sau spre spital, vazand cum traiesc niste „homeless people” (oameni traind pe strazi), el a hotarat sa-i ajute cu ce poate el, fiindu-i mila de ei. Sa le trimita sandviciuri ca sa aiba ce manca. „Tu vei fi curand un ingeras” i s-a spus. Si el este bucuros ca va putea ajuta pe altii „din cer” in curand; in circa doua saptamani.
Intrebare: in asemenea cazuri putem condamna religia?
Evident ca nu! Nici in acest caz si nici in alte cazuri cand o credinta religioasa ajuta omul de rand, omul neinformat. Nimeni nu se opune credintelor personale, atata vreme cat ele nu sunt politizate, fiind folosite pe plan social ca sa directioneze viata altora. Sunt destui oameni simpli care au o busola a lor in privinta binelui si raului, legata de religie. De multe ori acestia sunt de buna credinta si de bun simtz. Exista si oameni care sunt inclinati sa faca rau tocmai pentru ca nu au nici un sistem moral dupa care sa se conduca. Pentru acestia chiar si o religie rudimentara ar face o schimbare. Nu impotriva credintelor in general trebuie sa luptam, ci impotriva sistemelor de credinte care implica distributia puterii in societate (ceea ce este chiar definitia politicii).
Cu totul altceva se intampla cand religia iese din domeniul ei de activitate, legat (uneori) de spiritualitate.
Religia devine toxica atunci cand se aliaza cu politica. Ca in cazul talibanilor, legionarilor, noii drepte, etc. Sau ca si in cazul prelatilor care in loc sa-si vada de meseria lor, intra in parlamente ca sa influenteze deciziile politice intr-un stat.
1. „Stem cell research”
Acest subiect a devenit de curand unul din fronturile de lupta dintre „religionisti” si oamenii de stiinta din SUA. Daca totul s-ar fi limitat la aceste categorii, nu ar fi fost nimic, dar subiectul a fost imediat politizat. Dreapta politica a sarit imediat in tabara religionistilor, iar stanga invers. Demarcatia s-a facut in linii mari dupa repartitia politica republicani-democrati. Sa lamurim putin lucrurile:
S-a descoperit nu de mult (de catre doi canadieni) ca exista celule in organismul pluricelulatelor care se pot inmulti indefinit prin mitoza si care se pot specializa ulterior intr-o mare varietate de celule functionale. Sa ne imaginam ca asemenea celule sunt ca o plastilina din care putem crea practic orice tip de celule, de la celule neuronice, la celule osoase, etc, etc. Acestea pot fi extrase din ovulele fecundate, in prima faza a diviziunii lor celulare.
In lume exista acum milioane si milioane de ovule fecundate, pastrate in azot lichid, care pot fi folosite fie ca ovule fecundat, pentru a avea copii, fie in domeniul stiintific pentru cercetari. In practica unele din ele pot fi tinute secole (sau poate chiar indefinit) si replantate apoi in femei purtatoare, putand sa produca copii dupa multi ani .Dar majoritatea acestor ovule se arunca totusi, pentru ca nu este nevoie de ele. Din cele care se arunca, o parte au fost folosite de medici pentru a gasi noi cai de a invinge unele boli. Promisiunile acestei linii de cercetare sunt imense. Dar pana acum Partidul Republican a blocat orice finantare a cercetarilor pe aceasta linie, invocand „dreptul la viata”, sau „sanctitatea vietii umane”!
Ca si cum fiecare embrion ar reprezenta o viata umana!
Care este insa problema etica? Atat celulele fecundate folosite in domeniul stiintific, cat si cele care sunt aruncate la gunoi, vor fi pierdute (putrezesc). Intrebarea este: ce diferenta (morala?) exista intre cele doua variante? De fapt, nici una!
Si totusi politica bazata pe religie a dominat pana acum discursul politic. De ce oare? Evident ca ar fi cazul ca politica sa iasa din discutie aici!
Sa mai adaugam la toate acestea si faptul ca pana de curand pozitia bisericii era contrara anularii pedepsei cu moartea pentru multe crime reale sau inventate, precum „crimen nefandum”, iar acum ea s-a schimbat brusc!
2. Controlul nasterilor
Am vazut cum in decursul timpului politica internationala americana si-a schimbat din patru in patru ani sau din opt in opt ani obiectivele.
Suntem cu totii familiarizati cu problema cresterii necontrolate a populatiei in tarile subdezvoltate. Pe scurt: datorita progreselor medicinii viata oamenilor este mai lunga iar nivelul educatiei este foarte scazut; din acest motiv asistam la o crestere nu numai necontrolata, dar chiar maligna a populatiei in unele tari.
OMS si alte organizatii au incercat sa promoveze controlul nasterilor prin educatie si planning familial.
Dar religionistii nu s-au oprit la granitza religiei lor, cum pretind de obicei, ci au inceput presiunile politice asupra conducatorilor (presedintilor) americani. Urmarea? Presedintii Bush Sr si Bush Jr, ca si alti Republicani, au sistat orice sustinere materiala a organizatiilor care merg pe o linie rationala, implementand unde este nevoie controlul familial. Nici un mijloc de control al nasterilor (nici macar prezervativele!) nu a fost acceptat!
Urmarea a fost nasterea a zeci si zeci de milioane de copii nedoriti in tarile in care de cresterea lor nu se ocupa nimeni! Copii care mor pe capete chiar inainte de a implini un an, ca nu exista nici macar apa curata acolo unde se nasc.
Cum aceasta politica americana se va schimba in viitorul foarte apropiat, Obama a fost deja acuzat de organizatiile crestine fanatice ca ar fi „Anticristul”.
Acuzatiile provin chiar din randul African-Americanilor!
3. Religie si politica in domeniul educatiei
Putini neamericani stiu ca pana in anul 1960 religia era obligatorie in scolile americane; schimbarea este deci de data recenta.
In principiu cei care sustin ca sunt crestini si cred in biblie, mai sustin de asemenea ca tot ce propun ei in domeniul social este izvorat din paginile „cartii sfinte”.
Dar ceea ce vedem in practica este total diferit. De exemplu, recent au avut loc mai multe scandaluri legate de „rugaciunile publice spuse la megafon inaintea meciurilor” sau recitate de spectatori. De fapt pentru mine gandul ca Dumnezeu ajuta o echipa sau alta sa castige la fotbal in functie de numarul de rugaciuni este ridicol. In plus, ceea ce se petrece pe stadioane este contrar bibliei. Nu de alta, dar despre Isus s-a spus ca zicea: „Iar cand va rugati lui Dumnezeu sa nu faceti si voi ca fariseii, care zbiara rugaciunile in gura mare, ca sa fie vazuti de altii, ci sa va retrageti in locul vostru si sa le spuneti in asa fel incat sa nu stie stanga ce face dreapta”. Daca acest sfat e bun sau rau, este alta poveste. Dar in orice caz spiritul acestui sfat contrazice total rugaciunile belicoase si chiar comice pentru echipa favorita.
La fel, comicul situatiilor in care religionistii incearca sa patrunda azi in scolile americane nu poate scapa neobservat: ei deghizeaza religia in pseudostiinte, cum ar fi creationismul „stiintific” sau sub alte forme, sperand ca incecarile lor vor ramane neobservate, ceea ce nu s-a intamplat totusi pana acum.
4. „Razboiul cultural”
„The Cultural War”, acesta este numele ce a fost dat mai intai de Pat Buchanan (politician de dreapta) din SUA crizei culturale moderne.
Exista o discrepatza teribila intre cultura stiintifica si cea a majoritatii religioase a tarii. Cred ca numele este bine ales; contradictiile sunt enorme. Numai ca motivele acestui razboi nu au fost mentionate de Buchanan, care credea ca de vina este „marxismul” si in general stanga politica.
Trebuie sa recunoastem ca in ultimele decenii s-au produs schimbari enorme in dezvoltarea stiintifica, culturala si sociala a lumii. Domenii care apartineau in trecut religiei sau filosofiei au cazut dintr-o data in alt domeniu: in cel stiintific.
Cu o jumatate de secol in urma numai religiile si filosofia incercau sa explice probleme ca „aparitia vietii pe pamant”, „facerea lumii”, evolutia universului, etc.
Astazi acest domeniu a trecut in intregime in „custodia” stiintei: nimeni nu mai este luat in serios daca nu cunoaste descoperirile stiintelor moderne si daca ramane ancorat in credintele religioase din trecut. Aceasta schimbare determinata de progresul stiintelor este nu numai cantitativa, ci si calitativa; este de fapt o schimbare structurala. Astfel incat acest „razboi cultural” este foarte firesc. Efectul sau consta in primul rand in restrangerea domeniilor care alta data erau controlate de religie, ceea ce este firesc. Numai ca procesul acesta nu este lin si fara hopuri. Asa cum vedem, asistam acum nu numai la acest „cultural war” fara victime din societatea americana. In realitate acest razboi cultural are loc in toata lumea si nu este lipsit de victime. De altfel putem vedea ca majoritatea razboaielor si conflictelor adevarate din lume au avut si au cauze religioase: suniti contra siiti, musulmani contra hindusi, catolici contra reformati, catolici contra ortodocsi, ortodocsi cotra musulmani, etc etc.
Dle Constantinescu,
Inteleg ca dvs sustineti ca nu este adevarat ce spun eu, adica Hitler nu confunda rasa cu specia. Va rog sa cititi Mein Kampf si sa stiti ca este o confuzie care si azi se mai face asa ca pe vremea lui Hitler si la nivelul lui de instructie e foarte posibil s-o fi facut desigur provocat de antisemitism si de tot felul de teorii antievreiesti elucubrante.
Iarasi este posibil ca mai tarziu careva mai instruit sa-i fi explicat ca nu este o deosebire de specii dar ca si cea de rasa este suficienta pentru a-i extermina si iarasi probabil ca Hitler a fost foarte multumit de acesta posibile explicatie.Oricum stim ce a facut.
Deasemeni nu din dorinta de a specific acesta simpla informatie am scris eu ce am scris ci altele au fost motivele mele.
Ar fi frumos ca religia sa nu fie fie politizata. Dar nu cred ca e posibil. Adultii spre deosebire de copii, sunt pragmatici si nu pot fi amagiti usor. Orice religie sau religios ajunge intr-un final sa confunde spatiul sacru cu politica…
De acord, dar asta nu este o problema a religiei in sine, ci a caci a credintelor, convingerilor devenite totalitare, care atunci pot creea monstrii, de exemplu o credinta de natura rasista care ar putea avea momentan niste baze „stiintifice” mai consistente decat confuzia si in acest sens dau de exemplu pe Hitler care in Mein Kampf, confunda „stiintific” specia cu rasa si deci deschidea stiintific cale, camerelor de gazare- cu doar eventual o trimetre spre judecata unui tribunal pentru drepturile animalelor care insa pe atunci nici nu exista.
Sunt de acord cu Gheorg. Cat despre Hitler, el nu „confunda specia cu rasa”. Evreii nu fac parte nici dintr-o „specie diferita” si nici dintr-o „rasa diferita”. Si nici homosexualii.
Hitler a preluat niste prejudecati religioase pe care le-a ridicat la rang de politica. Din nou acelasi amestec de religie si politica, atat de nociv.
Dle Adrian,
Ceea ce ati scris aici: „Dle Constantinescu eu am spus ca nu religia este vinovata in sine de totalitarismele facute in numele ei si in primul rand cea crestina care este a tolerantei.” nu este decat in foarte mica parte adevarat din punct de vedere istoric.
Fiecare religie sustine exact acelasi lucru: ca nu este vinovata de excesele facute in numele ei. La fel spun si musulmanii de ieri si de azi, la fel spun si sectele crestine. Dar adevarul este altul: odata cu preluarea puterii politice de catre secta crestina a iudaismului in anul 312 a.d., desi imparatul Constantin a sustinut ca „toate religiile au devenit egale in imperiu”, totusi ceea ce a urmat a fost opusul declaratiei sale.
Puteti cauta in istoria „imperiului crestin” sa vedeti cum in cativa ani toate celelalte culte au fost interzise, iar averile lor au fost confiscate de bisericile crestine. Ca la comunisti. Mai mult decat atat, toate statuile „de idoli” au fost distruse, in acelasi mod in care talibanii musulmani au distrus statuile lui Buda. Grupul statuar de la Tomis (Constanta) a supravietuit numai pentru ca a fost ascuns bine, ca sa nu poata fi descoperit de crestinii dezlantuiti, conform istoricilor.
Unul dintre cei mai cunoscuti istorici al religiilor si al mentalitatilor, George Campbell, vorbea ironic despre pretentia crestinilor de a fi religia „tolerantei”; el i-a prezentat pe acestia drept „zeloti ai iubirii” cand discuta despre distrugerile lor culturale incalculabile. Apoi Scoala de la Atena (singura institutie antica ce avea in program cercetarea legilor naturii asa cum sunt ele, iar nu asa cum scriu „scripturile”) a fost inchisa, olimpiadele grecesti au fost interzise, iar lumea s-a cufundat in intuneric. Trebuie spaus ca in antichitate Olimpiadele aveau cararter cultural complet, nu numai sportiv.
Cat despre a treia religie a „iubirii”, care pretinde la fel ca si crestinismul ca este singura religie adevarata a iubirii, pacii si intelegerii, islamul, (care in traducere inseamna „supunere”!!) il puteti vedea chiar acum in acest moment cate crime si aberatii produce.
Saptamana trecuta am citit despre doua procese care au loc in Arabia Saudita: o femeie a fost condamnata la moarte pentru ca „a marturisit” ca este „vrajitoare”, iar alta a fost condamnata pentru ca sotul ei a reclamat-o ca…l-a facut impotent!!
Religiile sunt vinovate pentru distorsionile logice pe care se bazeaza. Sa nu le scoatem basma curata.
Cat despre „intoarce si celalalt obraz”, cum stiti asta e pura propaganda, pe care de fapt nimeni nu o urmeaza. Mai ales nu clerul aflat in pozitii politice, care a fost pana acum extrem de agresiv in viata publica. Intai ar fi trebuit sa-si ceara scuze pentru cele doua milenii de predici antisemite si homofobe.
Rand pe rand, unele religii moderne isi cer, totusi, scuze. Uneori cu intarziere de cinci secole, ca in cazul lui bisericii catolice versus Galileo Galilei.
Papa de la Roma si-a cerut scuze pentru antisemitismul milenar, iar episcopul Spong anglican american (episcopalian) si-a cerut scuze si pentru homofobia milenara a bisericilor crestine (pentru ura si discriminarea pe care le-a propagat timp de doua milenii). Dar e prea putin si prea tarziu.
Dle I. Adrian, uneori este foarte greu sa inteleg ce vreti sa spuneti, datorita stilului dvs prolix si lipsei unor idei clare in expunere.
Oricum, nu ma intereseaza deloc ce scria Hitler in Mein Kampf, desi acea carte este importanta pentru studierea unei boli numita paranoia.
In schimb ma intereseaza datele stiintifice, care spun ca a crede ca evreii ar fi diferiti de restul lumii din punctul de vedere al speciei sau chiar al rasei este complet fals.
De altfel chiar si ideea ca in cazul speciei umane ar exista mai multe „rase” este discreditata azi. Unul dintre pionierii geneticii umane, Dr. Cavalli-Sforza o spune clar:
„Cavalli-Sforza challenges the assumption that there are significant genetic differences between human races, and indeed, the idea that ‘race’ has any useful biological meaning at all.” (The Human Genome Survey, 1 July 2000, pg. 11)”.
In traducere: Cavalli-Sforza confrunta ideea ca ar exista diferente genetice intre rasele umane, si chiar faptul ca termenul de „rasa” ar avea sens din punct de vedere biologic.
Veti fi surprins poate sa aflati ca pana si culoarea pielii nu spune nimic despre diferentele genetice; de fapt grupuri umane care au avut culoarea pielii fie alba fie neagra, au avut in istoria lor momente cand stramosii lor au trecut de la alb la negru si de la negru la alb de mai multe ori…
De fapt majoritatea geneticienilor sunt impresionati nu de diversitatea, ci de unitatea rasei umane. Diferentele genetice dintre asa-zisele „rase” sunt cu mult sub 0,001% din genomul uman; nici o rasa de mamifere in afara de om nu prezinta aceasta similaritate de genom!
A vorbi despre „rasa” semita si despre rasa „europeana” este o ineptie. Este ca si cum am vorbi despre rasa „Ionescu” si rasa „Popescu.
Dle Constantinescu eu am spus ca nu religia este vinovata in sine de totalitarismele facute in numele ei si in primul rand cea crestina care este a tolerantei.
Daca in ceea ce priveste o doctrina economica aplicata este gresit sa spui cum spune Iliescu ca x este de vina, caci a intinat idealurile nobile, intr-o credinta religioasa se poate spune asta, adica nu religia este de vina, cea crestina care spune intoarce si celalalt obraz si ubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, care spune ca omul a fost la inceput o pereche si care daca accepti ipoteza, te conduce ca iudeu, mahomedan sau crestin sa acepti ca toti oamenii de toate rasele sunt fii lui Dumnezeu adica frati.
Am afirmat apoi ca si stiinta poate alimenta totalitarisme.
Eu nu am cunostinte genetice ca sa sustin ca ar fi diferente genetice intre rase, dar cand stiu ca genele sunt responsabile de caracterele ereditare, cand stiu ca aspecte fizice neimportante in sine, dar care permit separarea oamenilor in multimi diferite dupa culoarea pielii si alte cateva caracteristici, nu pot sa nu-mi pun problema ca se pot da interpretari rele acestor deosebiri, si tocmai religia corect inteleasa m-ar apara de asemenea interpretari, dar in acelasi timp din cauza riscului proastei interpretari, nu trebuie sa le ignor, sa le transform in subiecte tabu, sa-i tratez intr-un anume fel pe cei care pun intrebari fara a fi tendentiosi etc etc.
Nu stiu daca are rost sa mai continui discutia, caci din felul in care va exprimati in raport de spusele mele, constat ca nu va intereseaza ce spun si atunci pot discuta cu alti autori care sunt mai interesati de spusele mele si nu le interpreteaza altfel decat au fost ele spuse.
Din experienta, religionistii nu-si cer scuze decat cand nu mai au incotro.
Prin urmare asa-zisa lor toleranta trebuie in permanenta testata, producand afirmatii echivalente in valoare absoluta cu cele pe care le propun ei.
Numai asa pot fi tinuti la distanta necesara pentru a nu incepe razboaie sfinte la tot pasul. Din pacate, din zel, (dar si din nesiguranta de sine, as adauga) majoritatea coplesitoare a credinciosilor se simt obligati sa-i converteasca si pe altii la imaginile lor mentale, pe cand cei care cred in stiinta si dovezi factuale traiesc cu sentimentul ca faptele sunt evidente si auto-explicative pentru noi toti. Evident e un singur lucru: ca nu este asa.
Bine dle Constantinescu , vad ca invocati date istorice si atunci:
1. Care era situatia religiilor in imperiul roman inainte de 312 cand „toate religiile au devenit egale in imperiu” macar teoretic si juridic daca nu si in fapt?
2. Din cele spuse vad ca prin eliminare as putea ajunge la concluzia ca doar secta iudaica non crestina era toleranta? Si ca deci antiiudaismul de mai tarziu nu a fost decat o reactie a unor religii netolerante fata de una toleranta?
3. Poate imi spuneti care sunt cele trei religii ale “ iubirii” si care este motivul pentru care ar fi numite astfel chiar si intre ghilimele?
Astept de data sta cu interes raspunsul dvs considerand ca discutia noastra a intrat pe un fagas mai interesant.
În orice caz creștinismul nu merită, după 312 titlul de „religie a iubirii”, dacă ne ghidăm doar după numărul de victime făcute în numele acestei credințe în ultimii aproape 1700 de ani (nici Islamul nu stă mult mai bine din acest punct de vedere).
Cauza? Prozelistismul fanatic și pretenția de a deține monopolul adevărului, așa cum am văzut de la clericii și credincioșii spălați pe creier care au postat aici și pe forumuri unde e atacată linia editorială a revistei ACUM.
Dle Maier ,
Mie imi este teama de mult mai multe ‘razboie sfinte ” decat va este dvs incluzandu-le desigur si pe cele care va sperie si pe dvs.
Domnule I. Adrian,
pentru intrebarea nr. 1:
Inainte de anul 312 a.d. viziunea anticilor despre religii era „pe dos” fatza de viziunea contemporanilor nostri. Sau poate unii ar spune „aceeasi” atitudine contra ateilor. Cultele monoteiste nu erau considerate religii. Crestinii si iudeii erau considerati „atei” pentru ca nu participau la sacrificiile de animale in cinstea „zeilor cetatii”. In mentalitatea culturilor antice din Imperiul Roman nu era necesar sa crezi intr-o religie ca sa fi considerat „bun cetatean” ci doar sa participi la unele festivitati dedicate zeilor, intre care sacrificiile in cinstea zeilor. Sub imparatul Decius, (care a facut o mare greseala punand accentul pe religie), in jurul anului 250, s-au organizat niste sacrificii pentru a atrage simpatia zeilor cetatii, la care trebuiau sa participe si monoteistii. Decius era convins ca insuccesele lui din Dacia se datoreaza faptului ca zeii Romei sunt suparati pe romani. Cum crestinii si evreii nu voiau sa participe, majoritatea lor au evitat sacrificiile dand mita, dar unii (cativga) au preferat sa „moara pentru Isus”. Au fost destui evrei si crestini care au participat, ca sa nu aiba consecinte.
In general in Imperiul Roman zeii tinuturilor cucerite de romani erau integrati in panteonul zeilor romani.
Dlui I. Adrian, intrebarea 2:
Spuneti:
„2. Din cele spuse vad ca prin eliminare as putea ajunge la concluzia ca doar secta iudaica non crestina era toleranta? Si ca deci antiiudaismul de mai tarziu nu a fost decat o reactie a unor religii netolerante fata de una toleranta?”
Nu am spus asa ceva, pentru ca asa ceva ar fi fost contrar realitatii!
In primul rand o corectura importanta: crestinismul a fost intr-adevar la inceput o secta iudaica. In schimb iudaismul a fost o religie ceva mai veche, de sine statatoare. Crestinismul (ca si islamul) a mostenit multe mituri iudaice (abrahamice), incepand cu Adam si Eva, Lot, Noe etc. Nu iudaismul deriva din crestinism, ci invers. Iudaismul a fost la data respectiva o RELIGIE in timp ce primul stadiu al crestinismului a fost cel de SECTA. Diferenta consta nu numai in ordinea istorica, ci si in numarul initial de credinciosi.
In al doilea rand crestinismul a mostenit si Torah in totalitate, deci este de fapt „o religie alcatuita din doua”. Nimeni nu a declarat „Vechiul Testament” perimat, nici macar Isus Cristos (care a spus ca nu a venit „sa schombe legea” ci sa o „desavarseasca”). Este foarte neclar ce a vrut sa spuna, intrucat Torah era arhaica si multe legi din Torah erau perimate chiar si acum doua mii de ani. Foarte rar mai erau ucisi oamenii cu pietre. Dar faptul ca nimeni niciodata nu a abrogat legile mai dure din Torah are consecinte si azi, cand in unele tari musulmane mai sunt ucisi cu pietre unii oameni (mai ales femei, ca sunt mai slabe, bineinteles).
Cat despre anti-iudaism, are cauze complexe. Multi citeaza pasaje extrem de anti-iudaice din Evanghelia dupa Ioan sau din „Sf Pavel. Dar realitatea arata ca si „Vechiul Testament” este plin de pasaje anti-iudaice. Zeul YHWH se poarta uneori ca un talhar cu „poporul ales”.
Adevarul este ca Vechiul si Noul Testament reprezinta doua etape distincte din istoria moralei: in timp ca in Vechiul Testament multe pasaje au valoare de tabu (ca de exemplu necesitatea de a ucide ambii parteneri in cazul unei relatii sexuale ce are loc in timpul menstruatiei), Noul Testament are un inceput de morala (cand o actiune este judecata in functie de efectul ei social).
Din punct de vedere istoric, ambele carti ne furnizeaza informatii foarte valoroase privind evolutia moralei in antichitate (dar nu si date istorice corecte).
3. Tot pt dl I.Adrian:
„3. Poate imi spuneti care sunt cele trei religii ale “ iubirii” si care este motivul pentru care ar fi numite astfel chiar si intre ghilimele?”
Cele trei religii abrahamice (sau religii „ale cartii”) sunt iudaismul, crestinismul si islamul. Termenul „iubire” legat de cele trei religii a fost folosit numai in mod ironic de majoritatea istoricilor, artistilor si savantilor, de la Gibbon, Pater, Winckelmann, Campbell etc.
De exemplu crestinismul a pretins intotdeauna ca este „religia iubirii aproapelui”. Dar in ce mod s-a manifestat ca atare? Prin intolerantza!
Mai precis, crestinismul a practicat „religia iubirii aproapelui” intr-un mod foarte special, ca talibanii. In antichitate crestinii erau motivati sa distruga in intregime mostenirea culturala a Greciei Antice. Crestinii erau indemnati sa distruga „idolii” adica statuile din Roma antica si din Grecia Antica. Mii si mii de statui au fost distruse pe motiv ca erau „idoli”! La fel cum si Talibanii au distrus, din acelasi motiv, statuile zeului Buda in Afganistan.
Ceea ce a scapat nedistrus de crestini este prezentat azi de unele mari muzeie ale lumii.
Numai la Delphi (de exemplu) a fost distrusa o intreaga „padure de statui” ale invingatorilor la jocurile olimpice. Deci iubirea crestina in acest caz s-a redus la distrugerea programata a culturilor mai vechi.
Dar asta nu ar fi fost nimic prin comparatie cu „iubirea” ulterioara. Scopul inchizitiei era iubirea aproapelui! Justificarea crimelor si a torturii consta in faptul ca Biserica era preocupata de suferintele la care vor fi condamnati cei acuzati de „sodomie si erezie” pe lumea cealalta; de aceea le facea favoarea de a-i face sa sufere pe lumea asta (ardere pe rug, inecare) pentru ca sufletul lor sa fie scutit de „pedeapsa vesnica”!
Cum ar fi spus Caragiale: Curat iubire!
Cu asemenea iubitori nimeni nu are nevoie de dusmani!
Vad ca am scris in paralel cu al treilea raspuns al dvs asa ca reformulez postarea mea:
Indicati crestinismul ca fiind numit ironic alaturi de islam si iudaism ca religie a „iubirii”
Si apoi aratati de ce dupa dvs este gresit acest lucru.
De ce sunteti retinut cu celelalte doua, de ce sunt ele protejate sau ignorate de dvs?
Daca ati scrie in ivrit sau in araba v-ati ocupa mai mult de ele si de ce? sau anticrestinismul este hobyul dvs principal independent de limba in care l-ati exprima.
Oricum vad ca asezati si crestinismul printre cele trei religii si astfel devine ciudata preferinta dvs din acelasi text, de a definii cea mai mare religie monoteista a prezentului, cea care are preceptele cele mai inalte daca ne ducem la texte, ca o secta, doar pornind de la momentul aparitiei sale acum 2000de ani, ca si cum un mare fluviu ar putea fi indicat prin izvorasul ce se intinde pe cativa km in zona izvoarelor?
Deci hotati-va: crestinismul astazi este o secta sau o religie.
Si de ce mai sunt doua ale iubirii, si ale carei iubiri, caci este important sa raspundeti si la asta caci dvs ati indicat asa ceva.
Dle Adrian, mi-ati pus aici intrebari de cultura generala, ale caror raspunsuri ar trebui sa le stiti.
„Deci hotati-va: crestinismul astazi este o secta sau o religie.”
Crestinismul a inceput prin a fi o secta a iudaismului. Azi datorita numarului mare de credinciosi a devenit o religie. Diferenta intre secta si religie consta in primul rand in numarul de credinciosi. Din punct de vedere iostoric iudaismul precede crestinismul. Clar?
„Indicati crestinismul ca fiind numit ironic alaturi de islam si iudaism ca religie a „iubirii”
Pt ca toate trei religiile sunt religii abrahamice si in toate cele trei cazuri etica religioasa este oribila pentru vremurile noastre. Nimeni nu mai poate ucide oameni pe motivele invocate de vechiul testament. In plus, nimeni nu se poate purta cu femeile cum prescrie Sf Pavel in noul testament, fara sa fie pedepsit de lege. Dupa cum stiti, femeile pot invata azi copii de sex masculin, in ciuda tembelismelor spuse de Sf Pavel .
„De ce sunteti retinut cu celelalte doua, de ce sunt ele protejate sau ignorate de dvs?”
De unde ati dedus prostia asta? Cand am pomenit talibanii ca au distrus statuile lui Buda in Afganistan credeti ca am facut-o din admiratie pentru islam? Cand am pomenit ca Torah si Biblia (Vechiul Testament) cere ca o femeie care are relatii sexuale in timpul menstruatiei sa fie ucisa impreuna cu barbatul respectiv credeti ca am facut-o din admiratie pentru iudaism?
„Daca ati scrie in ivrit sau in araba v-ati ocupa mai mult de ele si de ce?”
Daca baba ar avea coarne ar putea fi cerb.
„sau anticrestinismul este hobyul dvs principal independent de limba in care l-ati exprima.”
Hobby-ul meu este sa aflu adevarul si sa elimin miturile, indiferent de domeniul in care sunt interesat.
„Si de ce mai sunt doua ale iubirii, si ale carei iubiri, caci este important sa raspundeti si la asta caci dvs ati indicat asa ceva.”
Expresia pentru religionistii crestini „zeloti ai iubirii” a fost folosita pentru prima data de Prof. G. Campbell cand s-a referit la distrugerea de catre crestini cu ciomagul a culturii greco-romane.
In rest nu am inteles intrebarea.
Dle Constantinescu,
Am facut foarte bine ca am intrebat ce am intrebat si dvs ca ati raspuns cum ati raspuns caci astfel cred ca incep sa va inteleg, eu din momentul in care am declsrat ca sunt crestin ortodox am spus tot despre raportul meu cu divinitatea
Recapitulez:
1. Dvs prin convingerile stiintifice si filosofice, sunteti ateu adica nu credeti in mod monoteist in dumnezeul personal al oricareia din cele trei religii abrahamice, evident ca nu sunteti idolatru, dar parca ati spus ca totusi aveti o anume credinta pe care eu nu am inteles-o.
Daca credeti intr-o forta cosmica pentru ca fiind rational stiti ca explicatia lui primum movens impune o acceptare a asa ceva, in nici-un caz nu credeti ca v-ati afla in vre-o relatie cu acesta sau facand parte dintr-un plan constient al acesteia plan in care sa conteze si fiinta dvs:
2. Le reprosati acestor religii ticalosiile ce s-au produs in numele lor si care in opinia dvs pornesc din cruzimea manifestata in cea mai veche, cea iudaica, din discriminarea absolutista si totaltara al celorlalte doua care conduc tot la crima;
3. Nu credeti ca cel putin crestinismul are in el tot ce este necesar ca curatat de elemente rituale si de anumite prescriptii absurde sa devina religia universala care macar teoretic sa fie cu adevarat a tolerantei si a iubirii, si doar din vina noastra ca fiinte pacatoase si imperfecte ce suntem nu putem sa fim astfel si de aceea mergem sa ne recunoastem in fata unui frate aceste esecuri in ceea ce se numeste spovedanie si nu credeti ca asa ceva ar fi posibil in felul lor si-n cadrul celorlalte religii;
Atunci, daca este asa cum spun, va rog daca vreti sa detaliati putin in ce credeti si cum vedeti o omenire fara acest tip de credinta monoteista, cristica sau nu.
Din păcate Creștinismul a luat ceea ce a fost mai rău din Iudaism, a luat toată violența sa și a transmi-o la alte popoare. Iudaismul era o religie a unui popor care nu căuta să facă prozelitism, cum nu caută nici acum (se știe bine că un neevreu dacă merge la rabin și cere să se convertească, acesta îl va refuza de la prima încercare, convertirea la Iudaism fiind foarte grea, tocmai pentru că evreii nu doresc să primească prea ușor un străin).
Nu Dle Ion Adrian, Iudaismul nu era o religie tolerantă, ba din contră, era una chiar severă, însă e bine că se limita doar la poporul evreu și nu a căutat să-și extindă limitele în afara Israelului, așa cum a făcut Creștinismul. Creștinii au mers cu crucea sau biblia în mână și le-a arătato necreștinilor punându-i să o sărute, iar dacă aceștia refuzau (să ne gândim numai la sălbaticii din Americi) îi aștepta ori rugul aprins, ori spânzurătoarea. Iudaismul nu a făcut așaceva niciodată unui neevreu, și chiar cu greu aplica pedeapsa cu moartea în cazul evreilor care încălcau legile.
O mică clarificare: este falsă concluzia cum că Creștinismul derivă din Iudaism; deși are elemente și mituri iudaice, Creștinismul derivă mai mult din politeism, grefat pe un schelet al religiei monoteiste mozaice. De fapt în primele decenii ale erei actuale au existat zeci de secte creștine, dar ele au derivat dintr-una singură: secta ebionită, care într-adevăr putem spune că era o sectă iudaică care a dispărut datorită celui ce a schimbat istoria Bisericii (secta avea un monoteism absolut, nega trinitatea, cinstirea sfintilor, Isus a fost un mesia uman etc – în general ea căuta să convertească doar evreii, însă Paul care a fost convertit la sectă și-a băgat coada în conciliul apostolic și a schimbat cursul istoriei creștine, datorită lui s-au născut mai multe secte creștine bazate mai puțin pe Iudaism și mai mult pe politeism); din păcate a supraviețuit secta paulină ce-și avea conducerea la Roma, cea mai rea și plină de ură dintre toate celelalte….iar din ea s-au făcut două la 1054, apoi trei etc, până azi când avem cu sutele.
Theo, spui:
„O mică clarificare: este falsă concluzia cum că Creștinismul derivă din Iudaism”
Nu Theo, nu este falsa. Este adevarata atat din punct de vedere istoric cat si ideatic. Este destul sa observam ca zeul evreilor, crestinilor si musulmanilor este acelasi, ca toate trei religiile deriva din miturile abrahamice, ca toate trei se bazeaza pe acelasi concept de „pacat originar”, ca pana si aplicarea in practica a cultului religios in toate trei cazurile este foarte asemanatoare etc. Personajele celebrate sunt practic aceleasi, ca Profetii Ilie (cel cu ploile), Isaia; care a trecut de la evrei la crestini cu dansul lui cu tot (la nunti popa ortodox canta „Isaia dantzuieste”, cu Noe, cu Lot si fiicele lui, cu „Sodoma si Gomora”, cu nevasta lui Lot care devine o stanca de sare la Marea Moarta (din care azi se extrage bromul (!:)) cu tot Vechiul Testament (in care intra in intregime si Torah, etc.
Ceea ce spui tu despre politeism nu e adevarat decat pentru unele culte crestine; de exemplu fundamentalistii reformati (evanghelici) sunt foarte stricti monoteisti.
Iti recomand sa citesti si ce scrie „Enciclopedia Britanica” despre desprinderea crestinismului de iudaism.
(The earliest uses of the terms „Judeo-Christian” and „Judeo-Christianity” cited by the Oxford English Dictionary are 1899 and 1910 respectively, both discussing theories of the emergence of Christianity.[11]
11: ^ Judæo-, Judeo- in the Oxford English Dictionary, Second Edition. Accessed online 2008-07-21
Inteleg ce vrei sa spui, ca religia crestina are si alte influente si alte surse, dar asta nu schimba nici istoria crestinismului si nici originea lui. Manuscrisele de la Marea Moarta, pe care ti le recomand sa le citesti; au aparut traduceri romanesti bune, arata si puntile de legatura intre iudaism si crestinism, prin esenieni. Cat despre Coran, nu face decat sa reia anumite teme religioase iudaice si crestine.
Dl Adrian, spuneti:
” eu din momentul in care am declsrat ca sunt crestin ortodox am spus tot despre raportul meu cu divinitatea”
Fals. Sf Ioan Gura de Aur (ortodox) ca si sf Francisc de Assissi (catolic) erau plini de paduchi, pentru ca ei credeau ca divinitatea le cere sa se lase chinuiti de paraziti ca sa intre in imparatia cerurilor.
„1. Dvs prin convingerile stiintifice si filosofice, sunteti ateu adica nu credeti in mod monoteist in dumnezeul personal al oricareia din cele trei religii abrahamice, evident ca nu sunteti idolatru, dar parca ati spus ca totusi aveti o anume credinta pe care eu nu am inteles-o.”
Desi fraza aceasta este total agramata, totusi va raspund: Daca m-as considera caracterizat de cuvantul ateu, asta ar implica faptul ca stiu totul despre Univers, ceea ce nu se intampla sa fie adevarat. De aceea nu ma „cataloghez” in acest mod; mai degraba agnostic. Pe de alta parte, da, am comvingeri foarte clare: cred in cautarea adevarului. Nu ma mir ca nu ati inteles asta.
„. Le reprosati acestor religii ticalosiile ce s-au produs in numele lor ”
Le reprosez mult mai mult decat atat: le reprosez si cruzimile care se petrec azi datorita traditiilor lor si in numele lor. Si azi mai sunt omorati unii oameni cu pietre (mai ales in Islam), homosexualii sunt amenintati de preoti si rabini habotnici cu injunghierea, femeile sunt mentinute la un nivel inferior, nu au voie sa fie preoti, antisemitismul mai este practicat de cultele crestine, ca de exemplu cel ortodox, etc.
In plus punctul de vedere stiintific al lui Galileo a fost acceptat numai cu o intarziere de…cinci secole! Ce incredere mai pot avea eu (si altii) in faptul ca religia crestina cauta adevarul? Nici una!
„Nu credeti ca cel putin crestinismul are in el tot ce este necesar ca curatat de elemente rituale si de anumite prescriptii absurde sa devina religia universala care macar teoretic sa fie cu adevarat a tolerantei si a iubirii”
Nu, nu cred asta! Cum ati vazut crestinismul in varianta ortodoxista este anti-semit si homofob; in varianta catolica este numai homofob; in varianta anglicana isi cere scuze pentru ambele. Despre Islam nici nu mai vorbesc! Iubirea este o lozinca crestina, nimic mai mult. Modul cum s-a aplicat in istorie „iubirea crestina” este oribil. Numai evolutia civilizatiei umane in directia stiintei a moderat crimele diverselor religii.
„si cum vedeti o omenire fara acest tip de credinta monoteista, cristica sau nu. ”
Cuvantul aparent pompos „cristic” vine de Cristos, care in greceste inseamna „Unsul”.
Valorile cristice s-ar traduce prin „valorile uleioase”. Asa l-am descurajat pe un fanatic crestin cunoscut sa mai foloseasca aceasta expresie. Mai ales ca am vazut un film american unde la o nunta oficiata de un preot ortodox, mirele este mai intai miruit cu ulei, dar apoi este si asortat cu otet, sare si piper, ca o salata orientala.
Nu Tony, Iudaismul nu are trinitate, nu are sfinti si alte zeități venerate. Creștinismul are idei iudaice, însă nu provine din doctrina iudaică monoteistă. Creștinii au trei zei care în conceptul lor se unifică, numai ei știu cum, Iudaismul a respins mereu această idee. Creștinismul a preluat idei de la evrei, dar el derivă din politeism mai mult decât din Iudaism. „Trei” cântece din tradiția evreiască nu-l poate transforma într-o religie iudaică, asemeni unui alb căruia i se face transfuzie de sânge sau transplant de inimă de la un om de culoare, el nu va deveni negru niciodată – așa e și cu Creștinismul.
Iudaismul nu are și nu a avut idea de păcat originar, am vorbit cu Rabinul și mi-a confirmat acest lucru, pacatul originar e o invenție creștină pentru a-și putea susține ideea de un zeu întrupat care a venit să șteargă păcatele și implicit cel originar care pervertește lumea. Pentru creștini un nou născut e păcătos (iar dacă moare nebotezat merge în infern), pentru un evreu nu există așaceva, deoarece pruncul nu poate să fi comis vreun păcat.
Fundamentaliștii creștini au totuși politeismul lor (trinitatea și Isus Khristos care e și om și zeu), spre deosebire de Biserica ortodoxă sau catolică, care au sute de zeități inferioare.
Singura religie care într-adevăr e monoteistă este cea iehovistă care e și foarte similară cu secta ebionită din primele decenii creștine.
Creștinii de azi nu au legătură cu primii creștini care au dispărut, aceia erau secte iudaice până la conciliul din Acta Apostolorum unde Paul schimbă macazul, din acel moment apare secta paulină ca doctrină primară, adăugând alte influențe pe parcursul încreștinării oamenilor păgâni care au încorporat vechile obiceiuri la noua religie, dându-le un alt sens.
Acești creștini au derivat din strămoșii lor creștinii politeiști, însă caută să se bazeze mai mult pe tradiția iudaică.
Creștinilor le surâde ideea că provin din Iudaism, căci astfel au o tradiție mai puternică și o credibilitate și mai puternică decât dacă ar fi bazați pe Capra cu Trei Iezi sau pe Moby Dick și nu pe Tanakh; însă întreabă orice evreu învățat (rabin) sau studiază pe Nahmanides și Maimonides care clarifică din perspectivă iudaică această pretinsă descendență creștină.
Coranul e o compilație foarte proastă a doctrinei iudaice cu unele doctrine ale anumitor secte creștine din Asia Mică;l desigur că și acesta Islamul, ca și frățiorul mai mare, a preluat din Iudaism tot ceea ce a fost mai prost și mai rău, ba chiar și-a depășit cu succes fratele.
Spunea Dl. Ion Adrian către Tony că reproșează religiilor ticăloșiile făcute de oameni în numele religiilor.
Însă țin să spun că religiile acestea însăși sunt ticăloase din anumite puncte deoarece cărțile lor de căpătâi îndeamnă la violență și la ucidere. Părerea mea este a liua exemplu de la anumite culte pacifiste care au exclus din doctrina lor aceste pasaje pline de răutate (unele culte creștine și evreii reformați și reconstrucționiști)
Dle Constantinescu,
Incep sa cred ca aceasta documentata istorie a religiilor urmareste desteptarea romanilor «idiotizati» de popi si rabini, oferindu-le noua credinta a profetului Darwin. V-ati gandit oare cu ce vor inlocui romanii faimoasele injuraturi si juraminte: „Pe Dumnezeul meu…”, sau „Sa ma bata Dumnezeu…!” de pilda?
Ce va ramande din supracredinciosul Gigi Becali si ce se va alege din bisericile construite cu banutii lui agonisiti cu sudoarea fruntii din 89 încoace?
Vedeti, la toate aceste inconveniente nu prea ati gandit. S-ar putea desigur ca bisericile si sinagogile sa fie transformate in institute de cercetari stiintifice, fiecare purtand numele unui Nobel, iar noilor generatii, rezultate din insamantari artificiale, sa li se sterlizeze neuronul credintei, instilandu-le pe cel al ateismului sau cel putin al agnosticismului.
Dezideratul dv ar avea probabil sanse sa se realizeze cand omul se va instala pe o alta planeta, pierduta in imensitatea cosmosului (aparut in urma big-bangului initial, al carui autor ramane „Marele Anonim”) pierzand orice legatura cu urmasii norocosilor salvati de Noe…
Ce pacat ca nici macar osemintele noastre nu vor mai exista in asteptarea acelui vis nobil (ateismul) ce va mobileaza atat de intens spiritul, chiar cand „spiritualitatea” va da fiori de groaza.
Theo, pana acum toti cei care se ocupa de „studii biblice” sustin ca dumnezeul crestinilor, iudeilor si musulmanilor este acelasi. Sigur ca fiecare cult vrea sa fie independent si sa arate cat de unic este.
Daca iei in mana o biblie crestina, vei vedea ca 75% din volum (trei sferturi!!) consta din texte iudaice. Numai 25% consta din „Noul Testament”, care la randul sau consta din cele patru carti paralele despre Isus plus Faptele si Apocalipsul. Fondatorii crestinismului sunt in totalitate proveniti din religia iudaica, inclusiv Saul din Tars. Isus (Yehoshua) a spus: „nu am venit sa schimb, am venit sa desavarsesc!”. Si el nu a abrogat Torah!
In plus a spune ca nu exista nici o legatura intre crestinismul primitiv si cel actual este ca si cum ai spune ca nu exista nici o legatura intre primate si noi. Evolutia a fost neintrerupta!
Sigur ca exista influente foarte diverse in crestinism: foarte multe lucruri deriva din Mithraism (mai ales la sacramente: simboluri, cina cea de taina, jertfa, etc). Alte lucruri deriva din religii asiatice („luati, mancati , acesta este trupul meu”), etc. Cu toate acestea, majoritate covarsitoare a studiilor biblice sustin aceasta filiatie din iudaism.
E adevarat ca „Dumnezeu” in crestinism are o structura de treime, dar cele trei unitati nu pot fi desprinse una de alta. Nu sunt trei dumnezei , ci numai unul. Vezi ce sustine papa, patriarhii etc.
Pot sa-ti citez o literatura foarte bogata referitoare la acest subiect!
Dar cel mai sugestiv fapt este trasatura comuna a sistemului moral: o morala comuna, bazata pe „pacatul originar” al lui Adam si Eva, care este distorsiunea comuna a „religiilor cartii”. Nu exista nici o alta religie din lume care sa aiba aceasta distorsiune!
Dar fiecare p[oate crede ce vrea!
Este suficient sa citim Geneza ca sa vedem ca atat crestinismul cat si iudaismul au pacat originar, pentru care Adam si cu Eva lui au fost izgoniti din rai. Indiferent ce spune rabinul respectiv.
La fel si unii preoti invartesc lucrurile ca sa ocoleasca ceea ce scriu scripturile.
Doamna Goldmann,
Citim ca va preocupa eternizarea, sub o forma sau alta, a lui Gigi Becali. Citim de asemenea ca exista un neuron al credintei (numai la cei nascuti prin insamantare artificiala?) Dv. aveti totusi o abilitate remarcabila de utilizare a limbii romane, va urmaresc topica frazei si imi dau seama ca izvoraste dintr-o minte care gandeste. Regret ca aveti o atat de extrema idiosincrazie fata de d-nii Clej, Constantinescu si fata de revista ACUM. Ati fi putut deveni o partenera de temut in lupta pe care o ducem cu bigotismul, vedetismul si prostia oarba, ca sa enumar doar cateva. Din cochetarie poate, va plasati de celalalta parte a barierei. Dar daca veti considera ca locul dv. e alaturi de personaje gen Becali, nu se poate face nimic. Insa eu in locul dv. as mai reflecta – m-as uita mai atent in mine sa vad de unde apartin, in mod autentic.
Doamna sau domnule Goldmann,
Trebuie sa recunosc ca eu nu prea vad nici un dram de spiritualitate in etica iudeo-crestino-islamica. Un dumnezeu abrahamic imoral si cu toane nu prea ajuta cu nimic spiritualitatea in general.
Poate ca singura remarca spirituala pe care am auzit-o intr-un locas de cult a fost la moscheea din Constanta, unde un turc mi-a spus cand eram copil: „Nu cred in nimic, dar imi place sa-i pun pe turistii astia americani si englezi sa se descaltze in fatza mea”.
Pe de alta parte nici nu puteti banui cat de spiritual in sine este actul de a elimina gogomaniile si minciunile din viata zilnica si de a fi inclinat sa caut numai ceea ce este adevarat. Pacatul cel mare al oamenilor a fost si este ca incearca sa transforme totul in religie! De exemplu budismul a pornit bine, dar dupa numai cateva generatii, bietul Buda a ajuns sa fie dovlecizat. Vorba anticilor, a suferit apolokintoza.
Stiu ca poate parea foarte tentant sa cant si eu sarabande religiosilor de orice convingere, mai ales celor de talia lui Becali sau chiar a rabinilor din Brooklyn, N.Y. Ba mai mult, stiu ca as face multi bani daca m-as lansa in meseria bine remunerata de inventator de noi culte iudeo-crestine, desi exista deja destule. Dar ma simt mai fericit sa fiu cinstit si sa nu inventez zei acolo unde nu stiu ce se petrece.
Oricum stiti si dv. ca Universul acesta nu este numai straniu, dar este chiar mai straniu decat am putea sa ne imaginam vreodata. Si astea nu sunt cuvintele mele.
De ce sa ne pierdem timpul cautand spiritualitatea acolo unde precis nu exista? In Pandaliile sf Pavel sau in imaginea biblica halucinanta a cirezilor de profeti care se plimbau in lumea antica precum cercetatorii stiintifici in halate albe in lumea moderna?
Domnule Stefan Maier,
Nu sunt nici o admiratoare al patronului Stelei (saraca de ea !!!), Gigi Becali, pe care, poate ca v-a scapat, l-am ironizat mai curand in precedenta postare si nici ostila revistei Acum care raspunde multor criterii de calitate. Sunt revoltata impotriva anumitor excese de rau augur pentru aceasta publicatie.
Multumesc pentru invitatia de a scrie, dar va asigur ca nu asta imi lipseste pentru moment.
Tin totusi sa remarc maniera dv eleganta de a va adresa doamnelor, chiar daca eternii banuitori le suspecta de virilitate.
Doamna Goldmann, nu ar fi mai bine sa le spuneti pe nume acestor excese?
Va referiti cumva la excesul de adevar?
Ce anume credeti ca nu este adevarat din cele scrise aici?
Timp de aproape doua milenii crestinismul (si timp de 14 secole islamul) au suferit de antisemitism. Chiar si acum toate trei religiile abrahamice sufera inca de homofobie.
Cand viata atator oameni este inca influentata de aceste racile ale unui sistem de credinte mitologice, credeti ca e cazul sa ascundem sub covor aceste lucruri, ca si pana acum?
Nu este mai bine sa presam societatea pentru schimbare?
In plus, cum impacati povestea despre Adam, Eva, un sarpe si un fruct cu educatia moderna? Nu e bine sa li se spuna elevilor ca este vorba doar de un mit?