Clipă după clipă
Scursă neîncetat
Bate la poartă fără repaus
Ca un monoton, mut, staccato.
De ani şi ani
Robinetul istoriei umple neîntrerupt
Suvoiul de timp în acest
Ocean al vieţii
Pe fundul căruia, afundaţi,
Inotăm orbeşte
Căutând Limanul.
Limanul e numai un décor,
O panză însorită
Menită să atragă
Cugetele dospite în negură
Cu cântece voluptoase
Ca ale sirenelor mitologice
Urzind să farmece eroul.
Limanul văzut de unii
Arată ca o ferie
In care Edenul
I-si desface porţile oricui.
La malul lui,
Timpul se transforma în armonie,
Soarele încălzeşte blajin
Si vântul devine o muzică suavă.
Văzut de alţii
Limanul e numai
Bezna veşniciei