Participarea lui V. Putin la Summitul CSI de la Chişinău i-a conferit întâlnirii o semnificaţie majoră, chiar dacă a avut loc doar la nivel de şefi de guverne. În primul rând, datorită faptului că vizita lui Putin de la Chişinău a avut loc pentru prima dată după eşuarea „Memorandumului Kozak” (în anul 2003). O altă circumstanţă importantă constă în faptul că actualul Summit a pus bazele formale pentru impulsionarea proceselor integraţioniste în cadrul Comunităţii Statelor Independente (chiar dacă majoritatea experţilor autohtoni şi internaţionali exprimă scepticism în legătură cu perspectivele ulterioare ale acestui for), precum şi în faptul că după lucrările acestui Summit RM preia preşidenţia în toate organele statutare ale CSI, pentru prima dată în istoria acestei organizaţii. Cu certitudine, un loc special în acest Summit urma să fie ocupat de dialogul bilateral dintre autorităţile moldovene şi cele ruse în general, şi în particular negocierile privind subiectul reglementării transnistrene. În realitate, discuţiile (cel puţin cele mediatizate) s-au referit cu precădere la aspectele economice şi comerciale ale relaţiilor inter-statale, fiind neglijată problema transnistreană.
CSI şi anul 2020
Strategia de dezvoltare economică a CSI până în anul 2020, aprobată de către şefii de guverne ale statelor CSI, cuprinde realizarea unei serii de măsuri de origine economică, socială etc. în perioada ce vine, cu scopul dinamizării proceselor integraţioniste din cadrul organizaţiei (de fapt, termenii de implementare destinaţi pentru această strategie coincid perfect cu obiectivele Moscovei în ce priveşte stimularea creşterii economice a Federaţiei Ruse pentru următorii 11 ani). În conformitate cu acest document au fost trasate direcţiile principale de colaborare ce prevăd finalizarea procesului de constituire a zonei unice de comerţ liber, identificarea punctelor de pornire pentru eventualul spaţiu economic comun, concentrarea eforturilor necesare pentru formarea unor pieţe comune în diverse domenii (financiar, informaţional, agricol etc.), consolidarea securităţii energetice şi alimentare etc.. Aceste acţiuni sunt incluse în trei cadre temorale: perioada 2009-2011, care ar trebui să se soldeze cu formarea zonei de comerţ liber şi cu racordarea principiilor acesteia la standardele OMC; 2012-2015, va fi consacrat fundamentării spaţiului inovaţional; iar pe durata anilor 2016-2020 atenţia va fi focusată pe fixarea bazelor viitorului spaţiu regional comun în domeniul nano-tehnologiilor şi nu numai, ce vor servi avansării economiei statelor CSI.
Scopul declarat al acestei Strategii este impulsionarea dezvoltării economice a statelor CSI pentru asigurarea dezvoltării economice echilibrate şi stabile, securităţii economice, creşterii bunăstării populaţiei spaţiului CSI. În pofida obiectivelor ambiţioase, acest proiect de dezvoltare regională riscă să fie contrariat de amestecul mai multor factori sistemici şi/sau conjuncturali esenţiali. Dintre aceştia pot fi evidenţiaţi următorii:
• Tendinţa Rusiei de a utiliza CSI-ul în scopuri geo/politice, care are toate premisele să se menţină sau chiar să se intensifice în perioada ce urmează, sub incidenţa statornicirii continue a sistemului multipolar în relaţiile internaţionale (a pierderii competenţelor de super-putere de către SUA, a formării mai multor poluri internaţionale în sfera financiară şi valutară etc.).
• Capacităţile insuficiente ale CSI şi integrarea europeană (cu toate aspectele sale inerente) vor defavoriza într-o anumită măsură activităţile de coagulare a energiilor statelor CSI în direcţia unei integrări mai ample a regiunii. Intenţia Bruxellului de a institui o zonă de liber schimb comun cu statele din Europa de Est prin intermediul Parteneriatului Estic, dar şi dispersarea emergentă a Rusiei pe plan internaţional, ar putea muta centrul de gravitaţie de pe CSI până în anul 2020.
• Neomogenitatea intereselor şi priorităţilor naţionale ale statelor CSI alimentează alte dubii privitor la perspectivele de evoluţie ale CSI. Chiar şi acest Summit a demonstrat existenţa acestei probleme. Astfel, Ucraina a refuzat să se ralieze la grupul de state care doresc crearea unei pieţe valutare comune, având obiecţii şi în cazul discuţiilor în ce priveşte formarea unui spaţiu economic comun etc.. În mod selectiv au fost aprobate documentele discutate la Summit (circa 34 la număr) şi de către alte state participante (chiar şi RM a avut anumite rezerve legate de prevederile referitoare la spaţiul informaţional unic etc.). Reticenţa existentă deja în faza incipientă a mecanismului de realizare a Strategiei de dezvoltare economică a CSI face improbabilă posibilitatea îndeplinirii ei eficiente.
• Abandonarea CSI de către Georgia şi extinderea eventuală a acestui caz asupra celorlalte state din regiune. Indiferent de natura argumentelor folosite de Rusia, războiul din Caucaz (7-12 aprilie a.c.) şi pierderea calităţii de mebru CSI de către Georgia demitologizează caracterul integru şi benefic al acestei organizaţii.
Ameninţările legate de posibila diminuare a ponderii acestei organizaţii în relaţiile Moscovei cu republicile ex-sovietice sunt conştientizate pe măsură de către autorităţile ruse, care încearcă să folosească conjunctura internaţională (criza financiară internaţională, deficienţele administraţiei Bush, afirmarea UE etc.) şi stabilitatea politică internă (bazată pe majorarea duratei mandatului prezidenţial până la 6 ani şi cel al Parlamentului până la 5 ani, controlarea mass-mediei, promovarea democraţiei „suverane” etc.) întru materializarea obiectivelor Strategiei de dezvoltare economică a CSI.
RM în vizorul Rusiei prin intermediul CSI…
Configurarea CSI reprezintă o chestiune „fierbinte” de pe agenda geo/politică a Kremlinului, în mod special pentru faptul că aceasta va asigura conservarea influenţei ruse pe spaţiul ex-sovietic. Însă fezabilitatea proiectelor elaborate de Moscova depinde foarte mult de implicarea tuturor exponenţilor sistemului CSI. Prin urmare, orice „imput” din partea Rusiei necesită un „output” considerabil din partea statelor CSI, exprimat printr-o voinţă politică favorabilă sau chiar loială a conducerilor politice naţionale ale Comunităţii. Or, pentru a putea domina spaţiul ex-sovietic Rusia trebuie să asigure o Comunitate a Statelor Independente cu guverne pro-ruse.
Din aceste considerente, Rusia îşi manifestă în mod potenţat interesul pentru Republica Moldova. Declinul Partidului Comuniştilor din RM (evident şi în ultimele sondaje de opinie) şi revigorarea opoziţiei alertează autorităţile ruse. Influenţa UE devine tot mai vizibilă şi mai accentuată, ceea ce în condiţiile involuţiei comuniştilor ar putea fi dezastruoase pentru superioritatea geopolitică a Rusiei. În afară de aceasta, autorităţile ruse nu îşi doresc repetarea înfrângerii politice din 2003-2005 (în favoarea occidentalilor), când Chişinăul şi-a reorientat vectorul politicii externe, mai ales că anul 2009 ar putea fi crucial pentru ulterioara poziţie geopolitică a Rusiei. Pe fondul amplificării acestei temeri Moscova pune în aplicare tot arsenalul aflat în posesie pentru a-şi sprijini aliaţii din interiorul politicului moldovenesc.
Numirea RM în funcţia de preşedinte în toate organele CSI, de asemenea, este rezultatul acestor eforturi. Pe lângă avantajul imagologic pe care îl va primi actuala conducere de la Chişinău, în relaţie cu electoratul vorbitor de limbă rusă care este dezamăgit de calitatea guvernării comuniste (dar şi în cazul altor categorii de electorat care se pot prefigura în urma crizei financiare internaţionale: emigranţii moldoveni din Rusia), regimul comunist va putea folosi resursele şi pârghiile oferite de CSI (al cărui principal finanţator este Rusia) în vederea obţinerii unui rezultat electoral cât mai avantajos la următoarele alegeri parlamentare (la aceasta se mai adaugă şi sprijinul acordat RM pe perioada preşidenţiei CSI, promis de Rusia în timpul Summitului de la Chişinău).
Totodată, dedicarea anului 2009 problemei tineretului de pe spaţiul CSI (la insistenţa RM) ar putea avea la fel o conotaţie electorală pentru comunişti (atunci când Anul Tineretului în RM desfăşurat de comunişti anul curent este insesizabil sau nesemnificativ pentru tineretul moldovenesc). Spre deosebire de aceasta, sectorul energetic introdus în calitate de obiect pentru activitatea CSI în 2009, ar putea reprezenta un „colac de salvare” pentru Moscova în cazul unor rezultate electorale mediocre ale PCRM-ului, care va permite menţinerea RM sub „controlul” rusesc cel puţin până în 2010. În acelaşi scop, autorităţile ruse au semnat cu RM un Program de cooperare economică bilaterală pentru anii 2009 – 2020 şi au deschis Camera de Comerţ a Federaţiei Ruse în RM (pe lângă interesul pur economic care rezultă din aprofundarea relaţiilor comercial-economice bilaterale, Moscova este interesată de re-conectarea celor mai sensibile domenii ale economiei moldoveneşti la sistemul rusesc, pentru a crea cât mai multe zone vulnerabile în raport cu RM). Mai mult, pentru a-şi asigura o prezenţă activă în RM, atât din motive curente (alegerile parlamentare din 2009), cât şi strategice (monopolizarea definitivă a influenţei asupra RM), Rusia mai are la dispoziţie şi alte instrumente puternice (conflictul transnistrean: regimul separatist, armata şi armamentul rusesc; minoritatea rusă cu referinţă la cazul georgian).
Summitul CSI de la Chişinău este simptomatic pentru istoria recentă a Republicii Moldova, dar şi pentru parcursul politic al comuniştilor din prezent şi cel de după 2009.
Randamentul acestui Summit pentru întregul spaţiu ex-sovietic se va observa în timp. Primul test şi provocare îl vor constitui alegerile parlamentare din RM, care vor demonstra dacă părăsirea Comunităţii Statelor Independente de către Georgia a fost un act singular sau, din contra, catalizatorul unei sinergii a procesului de destrămare a CSI.