Credeţi în farmece? Majoritatea oamenilor zilei de azi afirmă că nu cred. Totuşi, deşi nu cred în puterea sau chiar în existenţa farmecelor, cei mai mulţi se simt inconfortabil cu ideea de a fi ţinta unei acţiuni vrăjitoreşti.
Incredibil? Ei bine, gândiţi-vă doar la felul în care v-aţi simţi dacă, în joacă, la o bere cu prietenii, în oraş, cineva v-ar propune urmatorul experiment: „Eu arunc asupra ta, asupra copiiilor tăi/ părinţilor tăi, soţului/ soţiei o vrajă-blestem şi vedem împreună dacă are efect sau nu…” După care ar izbucni in râs.
Cum aţi reacţiona? Şocant, dar toată lumea cu care am stat de vorbă, săptămâna trecută, pe tema asta… a declarat ferm ca n-are prieteni atât de idioţi şi că nu se poate glumi cu aşa ceva. Va să zică, oamenii ăştia, cu care am discutat, nu cred nici în farmece, nici în vrajitorie dar se tem serios de lucrurile astea.
„E vorba de auto-sugestie”, mi-au explicat nişte prieteni cu studii în domeniul psihologiei. „Auzi un lucru despre tine, nu îţi place, nu eşti de acord cu el, dar începe să te macine. Îi dai atenţie. Te gândeşti la el frecvent şi asta te influenţează…” Nu i-am contrazis. M-am gândit doar că, în cazul ăsta, auto-sugestia este ceva pe care ar fi mai bine să nu mi-l doresc. De ce? Pentru că aud, văd şi pentru că am învăţat să citesc. Şi mai ales pentru că multe, foarte multe pagini de text, cuvinte rostite şi imagini afişate îmi comunica la tot pasul, fie subtil, fie explicit, că „nu sunt ceea ce trebuie”. Nu sunt suplu, nu sunt înalt, nu sunt putred de bogat, nu port hainele care trebuie, nu mă îmbrac cu maşina care trebuie, iubita mea nu este ca în reviste (e mai tare, dar asta nu contează, pentru că nu corespunde modelului promovat). Pe scurt, media îmi spune că nu corespund.
Ce am învăţat noi, de mici, că trebuie să facem cu lucrurile care „nu corespund”? Să le ignorăm sau… să le excludem! Şi apropo de media şi de auto-sugestie. Vi s-a întâmplat vreodată să auziţi vorbe grele despre români? „Românii sunt hoţi. Românii sunt leneşi. Românii sunt nesimţiţi. Românii nu ştiu să facă afaceri. Românii sunt mincinoşi, ipocriţi, needucaţi. România e o ţară de cacao! România e o ţară neguvernabilă. În România n-ai niciun viitor. Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul…”?
Desigur. Televiziunile, ziarele, internetul sunt pline de astfel de afirmaţii. De câte ori le citesc, mă lovesc în suflet mai tare decât cel mai cumplit blestem. Şi nu pentru că aş crede în ele. Doar că am prins ideea cu „sugestia şi auto-sugestia” şi ştiu că atunci când cineva îţi tot repetă un lucru despre tine, ajungi să-l crezi şi să-l afirmi, la rândul tău, mai departe.
Şi uite aşa, dojana părintească tradiţională ajunge să fie „eşti un mincinos, un porc, un nesimţit”. Şi uite aşa, copiii, şi chiar adulţii, încep să creadă că lucrurile astea chiar sunt adevărate. Şi uite aşa începem să ne resemnăm şi să ne comportăm în felul în care am fost învăţaţi că suntem.
Ideea de „Blestemele vrajitoresti” aruncate explicit la adresa noastră sau a celor dragi ne sperie şi ne revoltă. „Blestemele publice” aruncate la adresa naţiunii, poporului, ţării în care trăim ni se par justificate, raţionale, obiective şi benefice. (dacă încerci să lauzi sau să iei apararea eşti repede catalogat ca fiind „comunist”, „lingău” sau „cretin”). Cuvintele pe care le rostim, cuvintele pe care le auzim… ne transformă. Nu de blesteme ne temem, ci de puterea pe care intuim că o au cuvintele asupra noastră…
Şi parcă găsisem printr-o carte un argument pentru ipoteza asta… Ah, da:
„La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu…”. Chestia asta vă spune ceva? În fine. Cred că am vorbit destul pentru săptămâna asta. E timpul să mai las şi pe altcineva. În concluzie… doamnelor, domnişoarelor, domnilor… aveţi CUVÂNTUL!
Alexandru CIOCHIA este Director general Radio LYNX http://quad.radiolynx.ro
Articolul a apărut inițial în revista Romanian VIP http://www.romanianvip.com/2008/11/07/cine-a-fermecat-romania/