Mi se prăvălesc peste mâini
Bolovani împinşi de ploile diluviene
Din erele pe care le descopăr abia acum.
Pietroaie şlefuite de timp
La forma capetelor, a sufletelor.
Tefere, nebune, vesele, triste.
Câte rugăciuni ar trebui să rostesc
Până când inima mi se va linişti?
Stau în drum şi privesc la deal.
Se rostogolesc bulgării sparţi
Între măselele timpului,
Mângâiaţi cu limba lui aspră,
Şlefuiţi la forma capetelor, a sufletelor.
Îl iau pe cel mai curat.
Îl pun lângă inimă, la fereastră.
Dan David, Los Angeles, Martie-08-2007.