Dezvoltam, pe scurt, o idee enuntata in nr. trecut. Continuitatea dacilor sub ocupatie romana si latinizarea lor.
In primul rind, e de amintit ca tezele ce contrazic aceasta idee ar fi: golirea Daciei de populatia bastinasa (prin masacrarea ei si deportari) si aducerea unor coloni din imperiu, care ar fi plecat (in timpul lui Aurelian) cu armata si administratia. Cine e nebun sa plece cu colectorii de taxe si mardeiasii lor, cind avem dovezi ca migratorii se adresau bastinasilor la modul:”Iesiti si semanati! Culegeti roadele voastre! Noi vom lua doar o treime din impozitele pe care le plateati romanilor”? De altfel, in numarul trecut am rezolvat continuitatea daco-romanilor in Dacia abandonata.)
Nu ne vom ocupa de partea de istorie. Toti istoricii nostri s-au ocupat de aceasta problema de la Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir, la scoala romaneasca de medievistica din perioada interbelica (Bratianu, Cartojan, Giurescu, Lambrino, Panaitescu, Papacostea). Nu ne referim la istoricii comunisti. Nu din snobism sau ca nu mai sunt la moda, ci pentru ca ei nu aduc nimic nou si eu nu am studiat izvoarele istorice si comentariile pe marginea lor. Serialul meu, adapostit de RLIV/ACUM, se ocupa de arheologie. Dupa o scurta prezentare a problemei, vom relua analiza arheologica.
Tezele care contesta formarea poporului roman in actualul spatiu sunt vechi si numeroase. Ele se bazau -in primul rind- pe lipsa de informatii din mileniul I e.n. („O tacere impresionanta” de aproximativ 500 de ani, dupa cum se exprimau unii istorici.) si pe lipsa de claritate a foarte putinelor izvoare pe care le avem.
Dupa sistemul de tratate de pace de la Paris (Versailles) ce au urmat primului razboi mondial, tarile revizioniste (Germania, Italia, Ungaria) au trecut la o actiune convergenta de a dovedi cu argumente „stiintifice”, „arbitrariul” acestor tratate. Evident, Romania era printre primele vizate de propaganda fascista. (Un lucru escamotat de legionarii de ieri si de azi, care se prezentau -prezinta- ca apartori ai romanilor si „romanismului”.) (Acelasi lucru s-a intimplat si-n perioada comunista. Moscova favoriza teze despre originea nebuloasa a romanilor. Le sustinea chiar ea, sau dadea „liber” vecinilor si „aliatilor”, sa sustina astfel de idei. Scopul: mentinerea Bucurestiului sub presiune continua, pentru a-l face conciliant in diferite probleme. Dar „evident”, comunistii aparau interesele romanilor, in viziunea fostilor -si actualilor?- comunisti.)
Gh. Bratianu, a explicat ca toti istoricii vecinilor (se referea la exponentii tezelor oficiale de la sfirsitul anilor ’30) neaga formarea romanilor in Romania, dar si pe teritoriul lor de la data respectiva. Atunci, unde s-au format romanii?
Datorita lipsei de izvoare istorice, specialistii nostri au inceput sa se orienteze spre arheologie, pentru a suplini carentele informative. Intemeietorul arheologiei medievale (la noi) a fost Ion Nestor. Iar acest efort, este -in linii mari- derulat dupa 1945.
In 1956, D. Protase incepea, la Soporu de Cimpie, cercetarea unei necropole romane. Sapaturile au fost continuate pina in 1961, cind neropola a fost epuizata. Numele avea sa intre in literatura romana de specialitate: era prima necropola daco-romana din provinciile romane constituite aici, dupa cucerirea Daciei. In aceasta necropola, morminte dacice si romane erau contemporane. Materiale ceramice romane si dacice, erau alaturi.
Mitul golirii Daciei de bastinasi, era spulberat. Miturile puritatii latine sau tracice a romanilor, erau desfiintate.
Intre timp, s-au descoperit numeroase alte puncte, care dovedesc acelasi lucru.
Amintesc doar de sapaturile lui G. Popilian de la Locusteni (Oltenia), efectuate intre 1969-1975. Statiunea a fost prima necropola daco-romana cercetata exhaustiv in Dacia inferioara -in afara arcului carpatic-.
In afara de necropole mixte, cercetarile au scos la lumina si asezari cu ceramica mixta sau pietre funerare cu nume dacice.
Vreau sa reliefez un lucru mai putin cunoscut. La Durostorum (Dorostolon, Dirstor, Silistra), s-a intemeiat prin anul 105 -parca- un castru roman. O fortificatie militara, care avea alaturi o asezare civila (canabae). In aceasta asezare locuiau familiile legionarilor precum si militarii lasati la vatra si eventualele lor noi familii. O situatie tipica pentru toate castrele din imperiu.
Prin evolutia situatiei din zona, in ziua de azi, castrul e pe teritoriul Bulgariei, iar asezarea civila (s-ar putea sa fie vorba de trei asezari; din cercetarile de suprafata -periegheze- cam asa rezulta; ramine de vazut in ce masura sapaturile sistematice vor explica aceasta situatie: trei cartiere contemporane, trei vetre diferite cronologic, trei vetre contemporane) pe teritoriul nostru, la nord de localitatea Ostrov. (In viile fostului IAS, pe malul Dunarii.)
Pina in 1990, nu s-au cercetat sistematic.Fiind la extremitatea judetului Constanta (si aproape de Calarasi) , nefiind suficienti arheologi pentru a face fata la numeroasele puncte ce necesitau interventii urgente, zona a fost „abandonata”. Trebuie sa amintim si rezistenta administratiei IAS, care nu dorea sa-si stirbeasca suprafata cultivata, in conditiile in care se cerea tot mai multa „productie marfa”, pentru export. (Ostrovul exporta cam 40.000 t struguri de masa in Europa, mai ales in Germania. Anual.)
Un amator: Dan Elefterescu, s-a angajat la muzeul din Calarasi ca restaurator. Cunoscind zona, el a efectuat sapaturi de salvare ani de zile, din fonduri proprii. Mergea pe malul Dunarii (in timpul liber) si cind vedea in malul inalt, de lut, o groapa de gunoi menajer (romana), incepea s-o sape. Efortul si riscul erau mari. Un perete prabusit (spre Dunare), groapa cilindrica si de adincime, fara echipament de protectie. Gropile menajere romane, adunau toate lucrurile stricate (ceramica, mai rar metal), nereprezentind un interes economic (nici atunci si nici acum), alaturi de resturi de mincare, animale moarte, cenusa, etc. Dar interesul stiintific pentru obiectele scoase si restaurate, ce pot fi datate foarte exact, este imens. In acest fel, muzeul din Calarasi a devenit posesorul unei bogate colectii de artefacte romane bine datate (ceramica, opaite,etc.), fara sa cheltuiasca un leu de la buget. De ce ne intereseaza, in acest articol, eforturile (nerecunoscute de administratia istorica de la noi si nici de…arheologi) acestui amator? Pentru ca in felul acesta, a reusit sa gaseasca si un numar impresionant de vase dacice, restaurabile si clar datate de ceramica romana. O dovada in plus, ca dacii si romanii au convietuit in aceeasi asezare.
In ziua de azi, a vorbi de lipsa de continuitate a dacilor in provinciile romane Dacia sau a daco-romanilor pe teritoriul Romaniei, este o dovada de lipsa de informatie. (Favorizata de 1. Snobismul arheologilor care nu vor sa explice publicului larg ce au descoperit. Articolele si cartile de specialitate sunt suficiente, zic ei. 2. Calitatea ziaristilor -mai vechi sau mai noi- si a presei din Romania, care are numeroase carente. 3. Uneori chiar de pozitia oficialitatilor, care fie bat apa-n piua pe tema, fara dovezile necesare, plictisind publicul, fie pastreaza o tacere condamnabila, atunci cind apar tot felul de teorii dubioase. In acest context, trebuie apreciata pozitia RLIV/ACUM, de a publica acest serial dedicat arheologiei, prin care publicul se poate edifica asupra situatiei reale.)
„Impresionanta tacere” s-a spart in mii de strigate, reprezentate de statiunile arheologice cercetate de arheologii romani numai in aceasta epoca controversata.
Este de subliniat faptul ca a continua astfel de dispute istorice, nu-si are rostul. Daca statele din Europa erau tributare (pina-n secolul trecut) „avocatilor” cu studii istorice pentru a-si dovedi intiietatea in ocuparea unui teritoriu, azi datele s-au schimbat. Politicienii sunt interesati de convietuirea diferitelor populatii dintr-un teritoriu, indiferent cind au venit si lasa (sau trebuie sa lase) disputele doar in seama istoricilor.
Aceasta viziune de bun simt, exista inca de la Ferdinand Lot: „Nici un popor din Europa nu s-a asezat, de cind lumea, pe pamintul pe care-l ocupa in prezent. Romanii nu au mai multe motive sa cedeze Transilvania decit ar avea englezii sa cedeze Marea Britanie sau ungurii valea Tisei spre a se intoarce in Germania, cei dintii, iar ceilalti in Siberia. Argumentele trebuie sa fie cintarite fara nici o consideratie de politica contemporana.”
Dar fascistii si comunistii aveau alte opinii si practici. Si au.
Din alt punct de vedere, cind romanii au reusit sa dovedeasca tot ceea ce infirmau dusmanii lor, nu mai e nevoie de dovezi…
Totusi, mai ramine un singur lucru de dovedit. Cum s-a format limba romana. Mai ales ca nu toata Dacia a fost ocupata de romani. In acest sens, e de mentionat ca Al. Philippide (filolog) in „Originea romanilor”, sustine ca limba noastra s-ar fi format in Balcani, de unde ar fi migrat in Banat si Transilvania iar de acolo s-a raspindit in toata Romania.
Arheologia, nu poate aduce nici o informatie in domeniu. Poate epigrafia, daca se vor gasi si texte scrise pe piatra. (Deocamdata s-au gasit doar texte in latina, eventual, cu nume dacice.).
E de remarcat faptul ca azi, necunoasterea exacta a fenomenului, alimenteaza nu atit teorii ale „adversarilor” Romaniei, cit ale…tracomanilor.
Acestia considera ca nu era nevoie de romanizare, pentru ca tracii erau latini. Ei (mitul lui Enea) au civilizat Latium. (Cel putin asa sustine Dragan in „Noi tracii”. Intre timp, lucrurile s-au mai complicat. Alti tracomani, mai noi, sustin alte lucruri, la fel de nastrusnice, dar nu au o carte care sa le reuneasca toate punctele de vedere. Tot pateaza INTERNET-ul cu fel si fel de teorii, care mai de care mai curioase. Sigur, sunt amatori lipsiti de orice spirit stiintific, dar tocmai astia fac cel mai mare rau. Pentru ca ei vorbesc de parca ar fi studiat problemele, de parca ar avea dreptate si uite isotricii astia, „tradatori cu totii”, au acceptat „conspiratiile mondiale impotriva poporului roman”. In masura in care astfel de texte ajung in fata altor amatori, acestia pot crede ca asa este.)
Prin urmare, interesul pentru istorie si arheologie trebuie sa fie mare. In continuare, statul (poate ajutat si de particulari care sa sponsorizeze astfel de studii si publicarea lor) trebuie sa sustina aceste cercetari nu impotriva vecinilor „hrapareti” sau imperiilor, ci pentru a scapa de proprii demoni, din interior.
Din pacate, arheologia romana nu a cunoscut nici o reforma, continuind sa fie administrata de…”demoni”. Iar toti cei care incearca sa fie obiectivi, sunt sistematic eliminati. Fenomen ce se petrece DUPA 1989.
In aceste conditii, se nasc numeroase intrebari (mai ales privind legaturile arheologiei cu Cabinetul 2 sau Secutritatea…) Iar daca tinem cont ca tinerii promovati in anii ’90 in functii de conducere erau cei recrutati si formati de Securitate…..
Felicitari dle Munteanu,
Ce faceti dvs nu este un gest istoric relevant dar si politic asisderea si aduc in sprijin niste propozitii remarcabile indiferent ca va apartin sau citati:
1. Gh. Bratianu, a explicat ca toti istoricii vecinilor (se referea la exponentii tezelor oficiale de la sfirsitul anilor ’30) neaga formarea romanilor in Romania, dar si pe teritoriul lor de la data respectiva. Atunci, unde s-au format romanii?
2.Aceasta viziune de bun simt, exista inca de la Ferdinand Lot: „Nici un popor din Europa nu s-a asezat, de cind lumea, pe pamintul pe care-l ocupa in prezent. Romanii nu au mai multe motive sa cedeze Transilvania decit ar avea englezii sa cedeze Marea Britanie sau ungurii valea Tisei spre a se intoarce in Germania, cei dintii, iar ceilalti in Siberia. Argumentele trebuie sa fie cintarite fara nici o consideratie de politica contemporana.”
3. Din pacate, arheologia romana nu a cunoscut nici o reforma, continuind sa fie administrata de…”demoni”. Iar toti cei care incearca sa fie obiectivi, sunt sistematic eliminati. Fenomen ce se petrece DUPA 1989.
In aceste conditii, se nasc numeroase intrebari (mai ales privind legaturile arheologiei cu Cabinetul 2 sau Secutritatea…) Iar daca tinem cont ca tinerii promovati in anii ’90 in functii de conducere erau cei recrutati si formati de Securitate
Multumesc pentru aprecieri! Desi, unele, trebuiesc adresate altora, care, din pacate, nu mai sunt. Inteleg ca ma felicitati pentru ca am stiut ce sa aleg din noianul de tiparituri.
Stimate Domnule Munteanu,
Am plăcerea de a vă felicita şi eu pentru articolele istorico-arheologice pe care le publicaţi. Ele sunt deosebit de importante pentru popularizarea cunoaşterii trecutului. Pe această cale, trecutul, precum şi munca arheologului şi cea a istoricului vor fi înţelese mai bine şi respectate de public. Cu mulţi ani în urmă, atunci când am studiat istoria şi arheologia, aceste discipline erau ironizate de oamenii „practici”. Spre marea mea deziluzie, un fost coleg de şcoală, student la Politehnică, mi-a spus că este comic: cum se face că unul construieşte o casă, iar altul scoate mortul din groapă? Desigur, nu l-am ascultat, dar afirmaţia lui mi-a rămas în memorie până astăzi. Să ne amintim şi de faptul că cercetările arheologice din perimetrul romînesc nu au început recent, ci în urmă cu circa 150 de ani. La început, ele au fost făcute de francezi în Dobrogea, în perioada otomană, precum şi de austrieci în Transilvania în perioada austriacă-habsburgică. În privinţa arheologiei medievale, să ne amintim de cercetările arheologice făcute de arhitectul austriac Karl Romstorfer la vechea cetate a Sucevei. De asemenea, să ne amintim de cercetările făcute de Bogdan Petriceicu Hasdeu, precum şi de cele făcute de Alexandru Odobescu. Apropo, Alexandru Odobescu este autorul monumentalei lucrări „Istoria archeologiei”, apărută în anul 1877 (dacă nu mă înşel), apoi reeditată în anul 1919 şi în anul 1961 cu un studiu introductiv al istoricului şi arheologului Dumitru Tudor. El considera că Odobescu este întemeietorul arheologiei moderne în România, spre deosebire de cercetarea nesistematică a antichităţilor, care fusese făcută anterior. Să ne amintim de arheologi clasicişti precum Grigore Tocilescu şi Alexandru Bărcăcilă, sau despre arheologi preistoricieni precum Constantin Mătase, Vladimir Dumitrescu, Corneliu Mateescu. Bineînţeles, alături de arheologi contemporani, unii mai tineri, alţii mai vârstnici. Să ne aminitim şi despre numeroasele cercetări de arheologie preistorică. Desigur, fără politică. Arheologii din generaţiile vechi nu se gândeau la acest aspect, ci numai la dezgroparea trecutului istoric şi artistic. Vă urez succes în continuare, mă voi bucura să citesc şi alte articole ale Dumneavoastră.
Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herşcovici
Nu numai, dvs suntetzi prea modest.
Multumesc pentru aprecieri si pentru ajutor.
Odobescu este considerat „parintele arheologiei” romanesti. Cercetarile arheologice, dupa cum ati spus, sunt mult anterioare. Cel care va pune bazele cercetarii arheologice, insa, a fost Vasile Parvan. Primul arheolog 100%, pentru ca Odobescu era genul de „arheolog de cabinet.” Ii placea sa citeasca si sa publice pe tema, facea periegheze, dar nu are un santier cu sapaturi sistematice.
In ceea ce priveste bancul cu „scos mortul” si construitul casei, prietenul dvs. nu stie ca in neolitic, a existat (din Creta si Anatolia pina la noi) obiceiul „sacrificiului de fundatie”. La temelia casei, sau sub vatra se facea un sacrificiu uman, de obicei copil. Nu se stie sigur daca era sacrificiu sau doar inmormintare rituala. Cum obiceiul e foarte raspindit, apare intrebarea de unde atitia morti natural pentru aceasta ocazie. Eu nu cred ca azi, exista cineva care ar vrea sa construiasca o casa peste un mormint vechi. Deci, si „scoaterea mortului” (adica „eliberarea terenului de sarcina istorica”) are utilitatea sa. Probabil, prietenul (sau colegul dvs.), nu a vrut sa se faca medic pentru ca trebuia sa controleze prostata, artist pentru ca era „zugrav”,”lautar”,”saltimbanc”,etc., militar pentru ca era „carne de tun” si altele. Fiecare meserie are „bucatarie” ei, neplacuta celorlalti, daca este dezvaluita.(Cu precizarea ca mortii scosi de arheologie au cel putin 100 de ani. Sub aceasta data, nu e voie sa ne atingem de ei.) Ma mir ca s-a facut inginer, caci una din cele mai dificile sarcini ale inginerilor este conceperea si intretinerea toaletelor. (Vedeti la NASA cit s-a cheltuit pentru acest „amanunt”. Inclusiv pentru toaletele doamnelor.)
Asa-i omul facut. Astea-s dezavantajele conditiei noastre. Atunci cind se vorbeste de om, trebuie sa tinem cont de toate datele. ( Una din caracterisiticele de urbanitate ale unui oras, este existenta sistemului de canalizare, proiectat si construit de….) Cind vorbim de evolutia conditiei umane din trecut pina azi, incercind sa facem aprecieri si pentru viitor, la fel, trebuie sa tinem cont de toate datele. Iar arheologia ajuta la aceasta proiectie, mai mult decit oricare alta stiinta. Doar cu arheologia putem raspunde la faimoasele intrebari „Cine suntem?”, „De unde venim?”,”Incotro ne indreptam?”. Sau colegul dvs., nu era interesat de tema, ci doar de construit ceva din lut…..
Oricum, nu-l obliga nimeni sa citeasca pe tema. Poate ramine la orizontul spiritual pe care-l are.
Observ acum necesitatea unei erate la primul meu text desi cred ca s-a inteles si in ciuda greselii mele:
Ce faceti dvs nu este NUMAI un gest…
Scuze.
Excelent! Aveti cunostinta daca exista si o continuare a lucrarii „Marturii Arheologice Ale Continuitatii Daco-Romane Din Judetul Mures” a lui Valeriu Lazar?
https://www.academia.edu/5315708/Valeriu_Laz%C4%83r_-_M%C4%83rturii_arheologice_ale_continuit%C4%83%C5%A3ii_daca-romane_din_jude%C5%A3ul_Mures
mai precis extindere catre perioada pre-medievala?
De obicei, perioada de dupa retragerea romana e considerata perioada premedievala.
Nu stiu daca Valeriu Lazar isi continua activitatea si dupa intervalul prezentat in lucrare. Dar daca va intereseaza un punct de vedere absolut original si nou asupra originii maghiarilor (altul decat cel sustinut de maghiaromani), va rog – din nou – sa cititi „Pe urmele lui Gingis Han”. E-book usor de descarcat. Tastati titlul pe Google si urmati instructiunile de descarcare[*]. Costa doar 3 E. Veti gasi lucruri vechi in abordari noi, mai ales in lumina celor vazute la „ei acasa”… Total diferite de istoria lor oficiala.
Caci eu ma leg de tracomani, dar si de maghiaromani. Nu-mi place sa fiu partizanul unei grupari extremiste, oricare ar fi ea. Extremismul trebuie combatut activ, in toate formele si in toate tarile. Cine nu face asa ceva, devine dubios. Un maghiaroman va combate intotdeauna un tracoman si invers. Dar cand ii ataci simultan si pe unul si pe celalalt, abia atunci te eliberezi de extremisme.
Se pare ca sunt printre putinii „inconstienti” care face asa ceva. Drept consecinta, sunt marginalizat (ostracizat) si de tracomani si de maghiaromani… Frumoasa rasplata. Cititi, va rog! Dupa aia putem comenta.
—-
[*] – http://librarie.bibliotecadigitala.ro/Pe_urmele_lui_Gingis_Han/