Viitorul președinte al Statelor Unite, Barack Obama, este un liberal, ale cărui vederi sunt adeseori diametral opuse actualului ocupant al Casei Albe, George W Bush. Cum se va schimba politica prezidențială americană. Răspunde acestor întrebări Michael Radu, senior fellow la Institutul de Cercetări în Politică Externă de la Philadelphia, copreședinte al Centrului pentru Terorism, Contra-terorism și Securitate Internă.
1. Ce schimbări vom remarca pe termen scurt în politica noului ocupant al Casei Albe?
a) influența ecologiștilor va spori ca și dependența de importuri petroliere; b) retorica prieteniei între popoare va inflori, ca si declarațiile de respect față de ONU; c) relațiile cu UE, iarăși retoric vorbind, vor fi prietenoase și bazate pe respect mutual, etc. Toate acestea vor dura poate un an, până când realitatea se va impune. În general, se va repeta scenariul 1977 (Carter) și 1993 (Clinton), cu diferența că idealismul este mult mai periculos în lumea de azi. Criza economică va continua și se va adânci, independent de politica noului președinte – este parte din logica capitalismului.
2. Cum se vor schimba raporturile Statelor Unite cu restul lumii: Uniunea Europeană, Rusia, China, Israel, lumea musulmană?
Teoretic si retoric Bruxelles-ul va fi consultat mai des, însă dezamăgirea se va instala rapid, căci realitățile rămân. De pildă, Obama vrea sa mărească numărul de trupe în Afganistan cu participare europeană, însă europenii nu au nici voința, nici capacitatea de a contribui mai mult, decat cu vorbe și controlori de trafic rutier = dezamăgire la Washington.
Opozitia față de ambițiile Rusiei va dispărea, cel puțin temporar, cu efecte negative pentru România, Polonia și țările baltice și dezastruoase pentru Ucraina, Moldova, etc. Relațiile cu China vor rămâne stabile. În Orientul Apropriat va începe un nou proces fără speranțe, dar sprijinul pentru Israel va continua din motive interne.
Cât despre lumea islamică, un colaps al Pakistanului este o posibilitate tot mai clară, și nu se va găsi o soluție – dimpotrivă, unele declarații ale lui Obama sugerează înrăutățirea relațiilor, cu implicații în Afganistan. O retorică agresivă în materie de “drepturile omului” probabil că va înstrăina multe regimuri.
Dacă se va încerca o retragere pripită din Irak se va dezlănțui o criză, atat internă (demisie de generali, etc.) cât și regională, cu sporirea influenței Iranului. Criza Iranului nuclear va deveni actuală, cu șanse mari de operații israeliene unilaterale.
3. Ce soartă va avea „războiul împotriva terorii”?
Situația se va agrava din două motive: a) Obama este convins că terorismul este o problemă criminală, nu strategică, și va slăbi legislația actuală în favoarea islamiștilor capturați (“drepturile omului,” din nou), mai ales că aceasta va atrage aplauze în Europa; și b) retragerea din Irak (dacă va avea loc) și evenimentele din Pakistan vor încuraja islamiștii în întreaga lume.
4. Ce politică economică va adopta noua administrație?
Probabil contrară logicii din mai multe motive: 1) aporirea taxelor; 2) majorarea costului energiei dată fiind opoziția liberală față de cărbune, explorări petroliere și energie nuclear; 3) sporirea deficitului bugetar.
Trebuie să adaug problema socio-culturală. Obama va plasa judecători de stânga la Curtea Supremă (numiți pe viață); va da noi “drepturi” unor sindicate tot mai agresive (care vor eliminarea votului secret în întreprinderi, etc.); “acțiunea afirmativă” discriminând împotriva majorității albe și asiatice va fi încurajată.
5. Va fi mai importantă sau mai puțin importantă România pentru noua administrație?
Odată cu schimbarea politicii față de Moscova și apropierea de pacifismul din Bruxelles importanța României (și a fostelor țări comuniste în general) va scădea, și odată cu asta și nivelul de sprijin politic și economic. La ora actuală nu am destulă informație ca să spun mai mult.
Acestea sunt opiniile personale ale lui Michael Radu, care nu implică în niciun fel Institutul de Cercetări în Politică Externă de la Philadelphia.
Inclin sa va dau dreptate dle Michael Radu, dar viitorul este cel care va transa lucrurile, din pacate poate dureros pentru Romania, am mai afirmat-o in paginile acestei reviste.
Intenţiile lui Obama vor fi schimbate, unele ameliorate, după ce va vedea lumea prin ferestrele Camerei Ovale. Şi să nu uităm că intenţiile Prezidenţiale mai sunt rejudecate şi reevaluate în Senat şi în Camera Reprezentanților. Nu orice intenţie este aprobată şi legiferată de cele două camere chiar dacă ele sunt majoritar Democrate ca şi Preşedintele.
Nu-i uşor să fi Preşedinte American în actuala conjunctură economico-politică. În privinţa Iranului nu văd decît o corelare a intenţiilor cu Russia şi China. Israelul fără aprobarea Washingtonului nu va ataca Iranul; situaţia internaţională de azi nu este comparabilă cu anii ’80 cînd Israelul a atacat Irakul.
Relaţia USA Israel va rămâne neschimbată, căci neformal Israelul este considerat mai mult ca Stat al Federaţiei decît ca Aliat Important.
Economic situaţia nu este roză nicăieri, iar efortul american trebue coordonat cu UE, China, Rusia, Brazilia, India, Australia, nu numai cu G8.
Sunt de acord cu dl Gross.
In primul rand, a castiga lupta pentru presedentie si a fi presedinte sunt doua lucruri total diferite. Cum spunea fostul candidat la presedentie John Kerry, „a face campanie pentru postul de presedinte inseamna poezie; a fi presedinte inseamna proza”.
Tocmai de aceea nu inteleg unele exagerari ce se fac acum in criticarea liniei lui Obama, ca fiind „ultra-liberala”. Sa-l lasam sa inceapa presedentia si numai apoi sa-l criticam.
Dle Radu,
Ca intotdeauna adevarul se afla la mijloc desigur nu as putea spune exact spre care capat ca n-o fi el exact la mijloc , dar la celalalt capat se afla o poveste de genul celei care urmeaza:
Intr-un satuc de pe un litoral (nu sud-estic si nu din Romania) a venit un investitor particular dintr-o lume cu zgarie-nori – dintr-o tara a carei limba o vorbesc si extraterestrii, si teminatorii, si predatorii, si Yoda si copiii nenascuti – insotit de asistentul lui.
A intrat in prima curte care i-a iesit in cale si i-a spus proprietarului „Uite, eu sunt obsedat de Jim Morrison – The Lizard King – si sunt colectionar de soparle. Daca imi aduci o soparla, am sa iti dau pe ea 10 euro”. Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o soparla. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut.
A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o soparla, pe care a vandut-o cu 10 euro. Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor: „Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare soparla am sa va platesc cate 20 de euro”.
Taranii au dat fuga in padure, au cautat soparle si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului. Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA presat de afacerile de acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu soparlele dupa cel mult o saptamana.
Inainte de a pleca, le-a spus: „Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in State. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi soparlele cu 60 de euro bucata”. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus: „Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/soparla. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti?”.
Satenii s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei prea curand. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde au putut, si au cumparat soparlele inapoi cu 35 de euro bucata.
Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in SUA, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata. Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.”
Cam asta s-a intamplat nu acum, ci la inceputul lui 2007 in Statele Unite, cand din ce in ce mai multi clienti nu si-au mai achitat creditele de tip „subprime” (credite ipotecare cu grad ridicat de risc), ceea ce a provocat primele falimente ale unor institutii bancare specializate
Cred ca asa ceva nu mai trebuie permis prin lege, caci statul nu este asociatia excrocilor ci a multimilor umane care vor sa traiasca corect
Cum adica: „actiunea afirmativa, discriminând împotriva majoritatii albe si asiatice va fi încurajata” ?
Credeam ca actiunea afirmativa este un mecanism prin care statul incearca sa reduca discriminarea impotriva negrilor, femeilor si a altor minoritati. Nu stiam ca discriminarea impotriva albilor este o problema in America.
N. Red. Femeile nu sunt o minoritate.
Nu a trecut decat o luna si ceva de la alegeri si ma bucur sa revin asupra acestui articol. Punctul de vedere exprimat aici de dl Radu este cel al dreptei americane, care a exagerat destul de mult realitatea. Sper ca acum se vede bine.
Obama a numit intre timp in echipa sa numai oameni competenti. Unii sunt Democrati, altii Republicani. El a asigurat continuitatea politicii privind Irakul. El este flexibil in ceea ce priveste ideile noi care pot si trebuie sa imbunatateasca situatia economica.
Cu alte cuvinte, spre deosebire de predecesorul sau Republican la presedintie, domnul Barak Husein Obama este inteligent.
Acest lucru se vede nu numai din ansamblul actiunilor sale de pana acum, dar si din faptul ca a ales un sef al „staff”-ului sau pe nume Rahm Israel Emmanuel.
Daca altii au fost prompti in a acuza votantii americani ca au ales un Husein la conducere, iata ca acest Husein si-a ales ca sef de staff un…Israel. Un Husein sa colaboreze cu un…Israel! Asa ceva ar fi de dorit sa se intample nu numai in tarile arabe, dar si in Israel! Asa este democratia americana, unica in lume!
Ceea ce totusi nu am inteles din acest articol este ingrijorarea dlui Radu in privinta judecatorilor ce vor fi numiti la curtea suprema. Pana acum adevarata ingrijorare a dreptei americane este legata numai de doua subiecte: ca la curtea suprema vor fi numiti si judecatori care au valori personale diferite de cele anti-choice si anti-gay rights. Oricine va fi ales, cu siguranta va fi bine pregatit profesional.
As dori mai multe amanunte despre preferintele persoanale ale dlui Radu in aceasta privinta. Dupa ce incercarea presedintului Bush de a adauga un amendament represiv (si regresiv, de restrangere a drepturilor umane si sociale) la constitutia SUA, ce pozitie aveti in aceasta privinta, domnule Radu Michael?
Post Scriptum: dovada cea mai buna ca am avut dreptate consta in faptul ca acum 80% din electoratul american este de acord cu numirile facute de Obama!
Adevarat, femeile nu sunt o minoritate, mai sus ar fi fost bine sa scriu:
„Actiunea afirmativa este un mecanism prin care statul incearca sa reduca discriminarea impotriva negrilor, a femeilor si a altor grupuri discriminate. Nu stiam ca discriminarea impotriva albilor este o problema in America”
Acestea fiind spuse, articolul reprezinta o parere ULTRA conservatoare care ia in deradere „drepturile omului” sau opozitia „liberala” fata de carbune ca apoi sa ne prezinte catastrofa internationala pe care o va cauza politica lui Obama.
Autorul deplange cresterea taxelor dar nu ne spune ca acei bani, datorita lui Obama si pentru prima oara, vor cumpara assistenta medicala gratuita pentru milioane de americani si vor acoperi deficitul lasat de Bush cu razboiul si politicile lui economice.
Cat despre numirea unor judecatori liberali in curtea suprema, ar fi cazul! Doar 2 din actualii 9 judecatori au fost numiti de un Democrat (Clinton), restul de 7 fiind numiti de diversi presedinti Republicani.