Pentru unii români e greu de priceput cum au putut americanii să-l voteze pe ObamaTrebuie să încep cu o mărturisire: n-am pronosticat amploarea victoriei lui Barack Obama. În cadrul unui talk-show pe internet, moderat de colegul nostru Sorin A. Matei, întrebat cu 10 minute înaintea închiderii primelor urne în alegerile prezidențiale din Statele Unite, am pronosticat victoria lui Barack Obama la un scor destul de strâns, la o diferență de sub 70 de mari electori.
În fapt, Obama l-a întrecut pe McCain cu aproape 200 de voturi electorale din totalul de 538. Am scontat pe o posibilă victorie în marile state Florida și Ohio, câștigate de George Bush în 2000 și 2004. Candidatul Republican a redus handicapul din sondaje, dar nu suficient.
Dar niciun moment nu am încetat să fiu convins că Obama este favorit, am și scris-o în articolul premergător scrutinului http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8426 și în orice caz, niciun moment nu am crezut că originea etno-rasială a candidatului îl va împiedica să acceadă la postul de președinte al Statelor Unite.
Iată însă ce scria un cititor al revistei ACUM la 28 octombrie, deci cu o săptămână înaintea scrutinului: „Sincer să fiu, deși admir gradul avansat al democrației americane, desigur, cu inerentele ei greșeli, nu sunt convins că electoratul american este pregătit să voteze un cetățean de culoare pentru funcția de președinte. Nu încă.”
Și o astfel de atitudine nu e singulară. La talk-show-ul organizat de Sorin Matei a fost invitat și un ziarist român, profesor de jurnalism, aflat în Statele Unite cu ocazia alegerilor și nu pentru prima oară (mai fusese în 1992 și 2000).
Întrebat cu privire la un pronostic la rezultatul alegerilor, a spus că e mai degrabă adeptul teoriei că problema rasială îl va împiedica pe Barack Obama să câștige alegerile, motivând cu numeroase intervenții pe care le auzise la talk-show-uri pe radiourile locale.
Că sunt destui americani care nu ar vota cu un candidat de culoare la președinție e adevărat, dar așa cum a arătat rezultatul alegerilor, votul a fost unul predominant politic, pentru schimbarea direcției pe care merge America.
Nu mă îndoiesc că în România, și sub influența mass mediei locale, sunt destui care s-au îndoit sau chiar au refuzat să creadă că americanii pot alege un negru.
‘Comunistul’ Obama
Dar acesta e deja un dubiu oarecum „subtil”. O altă atitudine mult mai primitivă e cea exemplificată prin acest mesaj la forum:
„Emigrând din România nu pot vota cu comuniștii de aceea McCain este obțiunea (sic) tuturor celor care urăsc comunismul!”
Iar un avocat scria într-un e-mail: „Eu votez cu un fost deținut politic anticomunist: McCain! Și cred că o să fie președintele SUA!”
E o atitudine răspândită în România, aceea de a confunda politicienii de centru-stânga din Occident cu „comuniștii” și de a acorda sprijin oricui a avut un trecut anti-comunist. O asemenea atitudine era de înțeles la începutul anilor ’90, dar azi, cu comunismul doar o amintire, nu cred că acest mod de gândire mai are vreo justificare.
Există însă și atitudini diametral opuse, dar la fel rupte de realitate: „Mc Cain reprezintă la modul direct stăpânul de sclavi care nu poate accepta că fostul sclav îl concurează pe față și pe deasupra mai are și ‘nerușinarea’ să fie mai deștept ca el, care vezi Doamne, e ‘măcar’ alb!”
Trecând peste faptul că Obama nu se trage dintr-o familie de sclavi, descrierea caricaturală a lui McCain pune serios la îndoială gradul de înțelegere a modului în care funcționează democrația din Statele Unite.
Și aici ajungem la ceea ce am scris de mai multe ori în paginile revistei ACUM – modul de gândire distorsionat al multor români, marcați de experiența particulară a României – în fapt, provincialism intelectual.
Sper sincer ca românii să tragă învățămintele necesare din această campanie electorală americană și în special să înțeleagă că nu poate exista o scenă politică sănătoasă fără o debzatere de substanță, ideologică în ultimă instanță. Să compare această campanie cu ce se întâmplă la ora actuală în România și să nu uite niciodată să păstreze simțul proporțiilor.
Eu cred ca am facut pasi foarte mari in ultimii aproape 20 de ani. Poate mai tineti minte de ce nu vroia lumea sa voteze cu Ratiu sau Campeanu si il preferau pe Roman.
Am urmarit ascensiunea lui Barack Obama din momentul confruntarii cu Hillary Clinton.
Cred ca tinerii din America au dorit schimbarea si au votat sincer cu Democratul Obama, nu au facut nici o diferenta in ceea ce priveste originea sa si culoarea pielii.
La noi desi se vorbeste de schimbare, politicienii sunt mediocri si nu ofera un model, nu sunt sinceri in ceea ce propun si deci nu pot sa convinga.
Cred ca e nevoie de a invata cum sa te exprimi sincer si apoi de a convinge acel segment de electorat tanar sa te voteze. Sa fii in stare ca politician sa le oferi speranta mai ales tinerilor.
Apreciez provocarea „irationala” (adresata provincialismului politicii romanesti) din titlu legata de contextul logic si informat din continutul articolului.
Ce ar putea strica cel mai rau in America si lumea larga, la timpul acesta si viitor imediat, cred ca este „fundamentalismul Democrat” promovat in structurile de guvernare si internationale ale presedintelui-ales.
Guvernarea W. Bush ar putea fi ne-populara la timpul dat, insa nimeni nu poate exclude in viitor revizuirea perceptiilor.
excelent! bine caracterizat si ciorba de gandire in care se scalda multi romani: provincialism intelectual.
Obama ca Preşedinte va învăţa să vadă lumea prin reflexia ferestrelor din Camera Ovală a Casei Albe Washington DC, imagine mult diferită de cea a străzii electorale.
Senatul şi Camera Reprezentanților cu toate că sunt dominate de Democraţi, sunt departe de a aproba orice iniţiativă Prezidenţială extremistă, ei fiind Conservatori faţă de Obama.
Pe plan internaţional, astăzi America este departe de a fi principalul Jucător şi Judecător, aşa că şi aici dialogul lui Obama va ţine cont de Beingin, Moscova, Londra şi Paris, toate avînd aceeaşi pondere indiferent de ordinea enumerării.
Reuşita Preşedenţiei lui Obama este legată şi de factorul situaţiei globale (preţul petrolului, stabilitate politică în Africa şi Asia musulmană, etc), factor care la ajutat 8 ani pe Bill Clinton şi vice-versa în anii de preşedenţie ale lui George W Bush
Sunt de acord cu dl Platon. Trebuie evitat cu orice pret fundamentalismul Democrat, de tip MoveOn.com. Si chiar extremismul lui Michael Moore, mai putin vizibil, dar foarte popular. Exista un pericol si in extremismul verzilor: un nivel prea mare al purificarii mediului are un cost exorbitant. O balantza trebuie respectata. Nu ne putem permite sa purificam totul si sa eliminam toate noxele, din cauza costului. Trebuie sa respectam linia de mijloc.
Mai ales ca acum avem exemplul negativ al ultimilor opt ani de guvernare, cand s-au facut excese de cealalta parte a spectrului politic. De aceea primele saptamani de guvernare ale lui Obama sunt asteptate cu mult interes de ambele parti: stim deja ca unele decizii politice vor fi inversate, pentru ca trebuie corectate.
Voi da exemplul cercetarii din domeniul biologiei, in domeniul „stem-cell research”: G. Bush Sr. a interzis sustinerea ei si finantarea cercetarii; in 1992 Bill Clinton a reaprobat finantarea cercetarii; urmasul sau G. Bush a scos-o iar in afara legii; acum Obama o va reinstitui. Pong-Pong.
La fel planningul familial (pe plan international, mai ales in Africa, unde este atat de necesar): companiile care il sustineau au fost penalizate de G.Bush Sr., apoi sustinute de Bill Clinton; re-penalizate de G.Bush Jr si acum vor fi sustinute din nou de Obama.